27 decembrie 2010

*Differences between friends & best friends


FRIENDS: Will comfort you when he rejects you.
BEST FRIENDS: Will go up and ask him, “It’s because you’re gay, isn’t it?”

FRIENDS: Will be there for you when he breaks up with you.
BEST FRIENDS: Will call him up and whisper, “you will die in Seven days…”

FRIENDS: Help you up when you fall.
BEST FRIENDS: Keeps on walking saying, “Walk much, dumb ass?”

FRIENDS: Help you find your prince.
BEST FRIENDS: Kidnap him and brings him to you.

FRIENDS: Will ask you if you’re okay when you’re crying.
BEST FRIENDS: Will laugh at you and say, “Ha Ha, Loser!”

FRIENDS: Will offer you a soda.
BEST FRIENDS: Will dump theirs on you.

FRIENDS: Will sit at the side of the pool with you at that time of the month.
BEST FRIENDS: Will throw you a tampon and push you in.

FRIENDS: Gives you their umbrella in the rain.
BEST FRIENDS: Takes yours and says, “Run, fucker, run!”

FRIENDS: Will help you move.
BEST FRIENDS: Will help you move the bodies.

FRIENDS: Will bail you out of jail.
BEST FRIENDS: Would be in the room next to you saying, “That was awesome! Let’s do it again!”
or
FRIENDS: Would bail you out of jail again
BEST FRIENDS: Would be sitting next to you saying “DAMN!” we messed up!

FRIENDS: Never ask for anything to eat or drink.
BEST FRIENDS: Help themselves and are the reason why you have no food.

FRIENDS: Call your parents by Mr. and Mrs. and Grandpa, by Grandpa.
BEST FRIENDS: Call your parents DAD and MOM and Grandpa, GRAMPS!

FRIENDS: Have never seen you cry.
BEST FRIENDS: Won't tell everyone else you cried…just laugh about it with you in private when your not down anymore.

FRIENDS: Asks you to write down your number.
BEST FRIENDS: Have you on speed dial.

FRIENDS: Borrows your stuff for a few days then gives it back.
BEST FRIENDS: Loses your stuff and tells you, “My bad…here’s a tissue.”

FRIENDS: Only know a few things about you.
BEST FRIENDS: Could write a very embarrassing biography on your life story…

FRIENDS: Will leave you behind if that is what the crowd is doing.
BEST FRIENDS: Will kick the whole crowd’s ass that left you

FRIENDS: Would knock on your front door.
BEST FRIENDS: Walk right in and say “I’M HOME.”

FRIENDS: You have to tell them not to tell anyone.
BEST FRIENDS: Already know not to tell.

FRIENDS: Are only through high school/college. (aka: drinking buddies)
BEST FRIENDS: Are for life.

FRIENDS: Will be there to take your drink away from you when they think you’ve had enough.
BEST FRIENDS: Will look at you stumbling all over the place & say “Girl drink the rest of that ! You know we don’t waste!

18 decembrie 2010

*Autocombustie spontana

People change. They end up having nothing to say to each other, even if they were best friends the year before.

Voi sunteti doar niste celule inclestate in pseudo-coconi. Si tot ce e in jurul vostru e o mare plina cu morfina. O mare care va anesteziaza pe toti, putin cate putin. O mare care va amorteste fiecare emisfera in parte, fiecare organ, o mare care lasa in urma doar dare cleioase. Dare care se usuca in timp, dare care se suprapun, care in timp dispar si care sunt inlocuite cu altele, dare pe care toti le ignora,care sunt la fel, inutile.

Voi va infestati unii de la altii, sunteti niste organe pline de sange, pe care altii le spala cu mila lor, organe pe care altii le studiaza cu superioritate, organe care sunt imprastitate de altii cu dispret,fara efecte artistice,fara vreo piesa hard rock pe fundal.

Voi sunteti doar niste unde sonore ,niste vibratii pe care nimeni nu se deranjeaza sa le sesizeze. La care nimeni nu se consuma sa schiteze vreun gest. Pentru ca grupele de sange ca voi sunt atat de comune, semanati leit,chiar daca difera intensitatea rosului.

Voi nu aveti coloana vertebrala, si inferioritatea voastra nici macar patrupezi nu va permite sa fiti. Toti cei care n-au nevoie de voi se descotorosesc, va scuipa ca pe sange, de multe ori cred ca si-ar dori ca in loc de sange sa scuipe bucati mici de creier,doar ca sa nu mai fie contaminati.

Voi care initial erati celule normale, ati ajuns sa va inmultiti haotic, ati ajuns sa fiti niste nenorocite de celule maligne, si ati creat o anarhie, pe care toti vor sa o extermineze, pe capete,incetul cu incetul,apeland la singurele remedii care mai sunt capabile sa constientizeze cat cretinism e in jur,citostaticele.

Voi sunteti doar niste halucinogene, tot mai comune, toti aveti aceeasi particula ca punct de pornire, prostia. Tot ce faceti e sa va indopati cu analgezice pana reusiti sa va paralizati idiotentia, crezand ca sunteti normali,cand de fapt, tot ce va defineste e faptul ca sunteti o adunatura de ciudati unul mai tripat ca altul,si cat se poate de imuni la inteligenta, pentru ca e singura pe care nu o puteti subjuga.

16 decembrie 2010

*Recognizing your own self-worth

Stiu ca mai mereu am dreptate. Si ca sa fie mai simplu, incep cu inceputul.

Orice lucru caruia ii dai drumu',exceptand fericirea, se supune legilor gravitatiei, si se intoarce de unde a plecat. Chiar daca are un avant mai puternic, chiar daca ajunge mai sus, nu conteaza ,teoria se aplica tuturor.

Nu-i nimic daca nu recunosti, nu te face nici mai slab, nici mai puternic, te face doar mai ipocrit. Toata lumea a intors spatele, a dat cu picioru' sau a aruncat, acel lucru de care credea ca nu ii pasa absoult deloc. Asta pana cand a realizat ca parca era frumos inainte, ca era destul de bine cand era cineva acolo, cineva diferit, cineva care chiar isi dadea interesu' si nu urmarea nimic.

E interesant cum incerci sa-i manipulezi pe ceilalti, cum ai satisfactia ca ai reusit ,cum te-ncurci in proprile tale minciuni si mai presus de toate,cum te dai de gol, singur bineinteles.
Vezi tu, cand ti-e lumea mai draga penrtu ca ai realizat ca ai nevoie de acel lucru' pe care l-ai aruncat,te intorci sa-l ridici, dar nu-l mai gasesti acolo.

Si n-ai decat sa munt si muntii de loc, ca de primit inapoi nu-l mai primesti.
Stii,nu e ciudat ca te intorci de unde pleci. Nu e ciudat ca ti se acorda o a doua sansa, dar nu de fiecare data ca sa poti face un sfarsit frumos, ci ca sa inchei lucrurile cum trebuie.

Intotdeauna am dreptate, si intotdeauna mi-ai si mi-ati confirmat asta, ca prostu-i prost pana la capat.
Cand am spus ceva nu mai dau inapoi. Stii.mereu mi-am luat revansa. I guess it was my turn.

I couldn't give a rat's tutu about your emotional distress.You..you..emotionally co-dependent shitstorm.

-Game is not over until I say so.
-Then enjoy playing with yourself.


If a bunch of guys are calling me a Bitch, I know I must be hitting a nerve, but the best part is when they call me a Cold, Heartless Bitch, because they know I am someone they will never be able to subjugate.


*Don't worry what people think,they don't do it very often

1 decembrie 2010

*Legile lui Murphy- Medicina

De obicei apelurile de urgenţă apar în momentul în care te pregateşti să iei pauza de masa.

Este mai uşor să tratezi rana unui pacient provocată prin împuşcare, decât să le explici celor din familie ce a păţit omul.

Atâta timp cât prostia e ca o epidemie, ai job-ul asigurat.

Când un copil este prea tăcut e cazul să fii foarte , foarte îngrijorat.

Gravitatea rănilor este de obicei direct proporţională cu greutatea pacientului.

Orice urgenţă are 3 faze: panică, teamă şi remuşcare.

Dacă este umed şi lipicios şi nu este al tău, lasă-l acolo unde l-ai găsit.

Nu poţi vindeca prostia.

Cu cât faci o treabă mai bună, cu atăt mai mult trebuie să te aştepţi să-ţi fie încredinţată mai multă muncă.

Când cei de la management zâmbesc la tine, ar trebui să-ţi fie foarte, foarte frică.

Dacă porţi o uniformă albă, curată, aşteaptă-te ca cineva să vomite pe ea.

Întotdeauna îţi vei aduce aminte că mai a nevoie de ceva, după ce te-ai îmbracat, ţi-ai pus mănuşile şi masca de protecţie, pentru a intra în camera de izolare.

De obicei, nici bine nu ai terminat de îmbracat un pacient, că doctorul va veni şi va vrea să se uite la rană.

Valabil pentru cadrele medicale: când ai nevoie de bani, tura ta este anulată şi când ţi-ai făcut planuri pentru weekend, trebuie să faci ore suplimentare.

30 noiembrie 2010

*You changed the world to me



Nu cred ca am apucat niciodata sa-ti multumesc pentru cate ai facut pentru mine. Pentru ca mai presus de toate ai fost acolo pentru mine, intotdeauna, indiferent de ce as fi facut. De multe ori s-a intamplat sa spun ce nu trebuia, lucruri care nimeni nu ar fi meritat sa le auda nimeni, cu atat mai mult, nu tu.
*

Ne-am inteles intotdeauna bine- am vazut si facut lucuri minunate,am visat. Poate n-am facut inconjurul lumii, n-am escaladat Everestul si nici n-am scris vreun bestseller. Gusturi diferite, capacitati diferite, alte ambitii. Dar am fost atente una la viata celeilalte si am invatat- si de aplaudat, am aplaudat ce era de aplaudat. Ne-am incurajat reciproc.

Fiecare cu viata ei. Fiecare cu locul ei,si scopul ei de a cunoaste lumea. Si fie ca ne-a placut sau nu, am fost legate una de alta, si inca suntem. O legatura atat de subtila,atat de discreta ca uneori uit de ea cu totul. Dar ea e mai puternica decat orice, ar fi fost indeajuns un semn cat de mic si ai fi lasat balta fie si o posibila capodopera- binele si siguranta mea-cele mai importante.

Prajiturile de ziua mea, sarbatorile de Craciun, povestile citite, surprizele cele mai neasteptate ,toate pareau extraordinare- cele mai bune din lume.

Cu un pupic puteai schimba lucrurile. Ori videca cu o lingurita de sirop. Puteai repara ce pupicul nu putea- cu lipici si scoici, cu ac si ata, elastic, capse ori sarma. Erai experta in inlocuirea ochilor de papusa-bratelor sau picioarelor lor. Dar apareau lucruri pe care nu le mai puteai videca ori lipi cu o imbratisare. Adultii erau dincolo de indemanarea ta.

Intotdeauna ti-ai dorit sa ai puteri magice si sa netezesti totul in calea mea. Tot ce puteai insa era sa fi langa mine.
Mereu.

Am avut, am si voi continua sa am dragostea ta- care ne uneste.
Si am s-o am cu mine intotdeauna prin lumea pe care tu n-o vei sti niciodata.

Intotdeauna te-am admirat, desi nu am apucat niciodata sa-ti spun asta.



" Are si ea o parte sensibila ", da Andreea ,asa e ,ce-i drept ocupa 1% din mine.

29 noiembrie 2010

*Leapsa

Leapsa primita de la Alexandra

1. Esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?
Eu nu ma las calcata in picioare niciodata, dar nici nu cred ca as aplica violenta.Eu merg pe principiul ca bataia e pentru animale, doar ele se bat. Poate daca-as injura la fiecare 5 cuvinte se pune?

2. 3+4= 5 este posibil?
Nu.

3. Daca cineva maine iti pune pe masa 1 milion de euro si iti spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?
Fuck that shit, I'm not going to kill her! She's my person!

4. Spui intotdeauna adevarul?
Cam da, sunt destul de directa si nu imi pastrez parerea pentru mine doar pentru ca i-ar putea rani pe ceilalti. Pun mare pret pe sinceritate.

5. Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci?
Pun problema asa, vreau la medicina, vreau chirurgie, si daca ar trebui sa fac un compromis doar ca sa imi indeplinesc visul, da, normal ca as face!

6. Ai inselat, furat vreodata?
Nu,si nu.

7. Ce parere ai despre zicala: "Creeaza-i unui om DORINTA si se va fute pe ele principii, vise, etc"
Nu cred,se aplica poate doar la oamenii slabi de inger.

8. Ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? Daca da care a fost aceasta.
Vorba lu' Ioncii, ca vorbesc in somn si ca dau din maini si picioare.

9. Esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alti 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta?
Mor aia 1 milion,dar scapa alti 5 miliarde.

10. Ce aplicatie/formula matematica ne poate da raspunsul =123456789 ?
Aloo? Ce sunt eu Einstein?! Medicina. Eu medicina. Eu nu pricep matematica.

11. Pentru ce suma ti-ai inchiria timp de o saptamana partenera/ul?
Ce intrebare lipsita de sens. De ce sa-l inchiriezi cand poti sa ai altu' si sa scapi de actual?

12. Daca nu ai avea ce manca ai da in cap cuiva?
Nu, nu vad rostu'.

13.Cand ai facut ultima oara sex si cu cine?
Way too personal!

14. Iti prinzi partenerul in pat cu o alta persoana in timpul actului sexual. Cum reactionezi?
Buna ne cunoastem? A super. Pai hainele voastre sunt in veceu,respectiv fata blocului, dar va descurcati voi cumva, doar ce naiba. Hai v-am pupat.

15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?
To be continued..

16. Dai bani la cersatori?
Tigari, din cand in cand,nu sunt tampita, doar fac asta in memoria cuiva,pentru unii pare o porcarie,pentru mine nu.

17. Maine e sfarsitul lumii. Ai 24 de ore la dipozitie. Ce ai face in aceste 24 de ore?
In primele 5 minute mi-as scrie in testament persoanele care nu vreau sa participe la inmormantare, si dupa as petrece timp cu oamenii dragi mie.

18. Esti intr-o celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. In tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa toate acestea. Trebuie doar sa-i oferi cele mai groaznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi? Sa te chinuie in continuare sau sa-l chinui tu pe colegul de celula?
Sa-l chinuie pe colegul de celula. In fond, prea putini oameni pun binele altora deaspura binelui lor si in majoritatea cazurilor ajung sa fie calcati in picioare.

19. Intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai groaznic secret al tau. Daca nu-i dai ce si cat vrea va spune tuturor. Daca s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. Ce vei face in continuare?
Sigur asta nu se va intampla.But,let's say i murdered someone she's the person I'd call to help pe drag the corpse across the living room floor. She's my person. She won't tell a thing.

20. O parere personala obiectiva despre autorul care ti-a trimis leapsa. minim 50 de caractere.
Cred ca e o persoana care nu ar face rau altora decat in ultima instanta si in cunostinta de cauza.O tanara care din cate se vede profita din plin de iubire.

27 noiembrie 2010

*HoHoHopefully

You should start wishing. Christmas is coming soon.

23 noiembrie 2010

*Trust in dreams..

Pentru un copil, ursuletul pe care trebuie sa il trateze pentru ca e bolnav,castelul pe care trebuie sa il construiasca sau desenul pe care il are de facut, pentru el aia inseamna tot, el ar renunta sa mearga la masa sa manance,doar ca sa vada ca a terminat acel lucru pe care l-a inceput,doar ca sa-si admire munca,da chiar si singuri.

Cu totii avem vise si unii dintre noi prea repede renunta la ele, doar pentru simplul fapt ca ceilalti ne-au calcat in picioare o parte din sansa de reusita, doar pentru ca ne aflam langa prapastie, asta nu inseamna ca nu mai e nimic de facut, prosti sunt cei care se arunca singuri in prapastie (metaforic vorbind) si apoi dau vina pe ceilalti.

Si ce daca cineva i-a stricat castelul de nisip la care el a muncit atat, nu-i nimic. E suparat putin, dupa care se apuca si face altul, mai frumos decat cel de dinainte, ba chiar munceste tot cu atata entuziasm si dedicare ca la primul, si din nou, faptul ca ii e foame,sete sau ca il cheama ceilalti copii la joaca,nu-l opreste, el isi duce la bun sfarsit visul.

Nu conteaza cata munca e, pentru un copil nu exista nu pot, nu exista oboseala. Incapatanare sau ambitie nebuna de a nu renunta, si ce daca si cel de-al doilea se strica? Nu-i nimic ei o sa mai faca inca unul, si inca unul, din ce in ce mai mari si mai frumoase.

Ei sunt in sinea lor niste copii mari, care indiferent cat de greu e drumul pana la succes, ei ignora dificultatea si nu se plang, pe tot parcursul se gandesc la reusita, la momentul cand visul lor devine realitate, cand ce si-au imaginat ei se materializeaza, atat conteaza.

Ei, trebuie sa recunoastem sunt fiinte care foarte rar obosesc,si chiar si atunci determinarea lor le da energie, care nu ar sta locului, care oricat de greu ar fi,frate, ei isi transforma visele in realitate si ignora toate dificultatile.

De ce sa renunti la visele tale? Mergi mai departe cu ele cu tot pentru ca nu stii niciodata cand se iveste sansa de a se indeplini.

..for in them is the hidden gate to eternity!

17 noiembrie 2010

*Running up the hill


We all move through five distinct stages of grief. We go into denial, because the loss is so unthinkable, we can't imagine it's true. We become angry with everyone - angry with survivors, angry with ourselves. Then we bargain. We offer everything we have. We offer up our souls in exchange for just one more day. When the bargaining has failed and the anger is too hard to maintain, we fall into depression, despair, until finally we have to accept that we have done everything we can. We let go. We let go and move into acceptance.
(Elizabeth Kubler-Ross)

Basically, mai devreme sa mai tarziu, cu totii cadem cu un picior in groapa, si o parte din oamenii pentru care am fi fost in stare sa intoarcem lumea cu curu-n sus sustinand ca ei vor fi singurii care vor sta acolo, nu neaparat sa ne ajute, cat sa ne incurajeze, ei bine, taman ei nu apar ,si spre mare noastra mirare, in schimb isi fac aparitia ,cei pe care inainte poate nu-i vedeam ca sunt langa noi,cei de la care nici macar nu ne asteptam.

Anyway,si te ajuta cum pot mai bine, te asculta, si asta pentru tine, in acel moment, e cel mai important lucru, sa vezi ca sunt acolo oameni care stiu sa faca si asta. Si nu stii cum, nici macar nu te mai chinui sa iti explici, lor le poti spune exact ce ai.

De fata cu ei poti sa plangi(crying doesn't indicate that you're weak,since birth,it has always been a sign that you're alive) pentru ca pur si simplu stii ca nu te judeca, lor poti sa le spui razand cacaturile care au facut ca prin pieptul tau sa bata vantu',fara nicio retinere.

Ei stiu. Ei sunt in stare sa te incurajeze. Ei au trecut prin d-astea. Ei te inteleg. Ei nu judeca.

Si cand ii vezi cu cat calm iti vorbesc si cat de siguri sunt pe ei si cata incredere au in puterile lor, te gandesti oare pe ei ce i-a facut asa puternici? Poti simti atata siguranta in glasul lor cand iti spun ca ridicare ta va fi spectaculoasa, incat pare ca va dura o vesnicie pana vei ajunge si tu sa fi ca ei. Dar nu e asa, si ei la randu' lor si-au luat palme , si ei la randu' lor au fost imbranciti si au tot coborat panta, si parca nu se mai sfarsea.Era bine si-asa pentru ca doar stateau si se uitau la ce cacat urmeaza sa se mai intample. Asta pana cand nemaiputand nici macar sa planga, nici macar atat, s-au oprit din mers,si au inceput sa urce panta inapoi.

Asta inseamna ridicarea spectaculoasa, cea din care nimeni nu te poate opri si cea care care face ca urcarea sa fie foarte scurta, cea care le da peste nas tuturor si cea care te face sa spui cu zambetul pe buze si radiand de fericire, tu si tu si tu sunteti niste rahaturi de oameni, care nu tineti decat umbra pamantului, oameni demni de nimic ce sutenti.Cu multa lejeritate.

Si ajungi sa fi atat de fericit, incat sa simti nevoie de a-i incuraja si pe ceilalti, de a-i ajuta pentru ca ai capatat atata incredere-n tine cum n-ai mai avut vreodata.

O sa fie bine. Stim sa ascultam. Ne-am ridicat si tot noi i-am trimis in aia masii pe cei care nu tin decat umbra pamantului.
Join the club?!

15 noiembrie 2010

*Miracles

Never give up. Miracles happen every day.

9 noiembrie 2010

*Sinceritatea cea mai buna politica

Go-getter to the extreme. Nothing will stop you from getting on the top of the field. People somtimes confuse your determination with coldness.

Daca e nevoie de cele mai multe ori ajungi sa calci si pe cadavre sa obti ce vrei.

Multi considera asta ca un gest de egoism. Eu nu, atata timp cat ii protejezi pe oamenii care chiar conteaza pentru tine, nu e nimic gresit.
Nu vad nimic rau in a fi brutal de onest, in a spune exact ce gandesti,chiar daca,in cele mai multe dintre cazuri,cuvintele tale ii pot afecta pe ceilalti, mai tarziu,probabil,ca multi dintre ei vor aprecia sinceritatea.
De ce sa le afisezi tuturor acelasi zambet placut cand tu nici macar nu-i suporti? De ce sa ai nevoie de oameni care vor sa te imite?

Nu e nimic rau in a vrea sa fi mai dur, si cand spun dur ma refer la o persoana care trece repede peste dificultati, nu a spus nimeni ca e gresit sa vrei sa ai o personalitate puternica, sa poti sa te impui si sa iti susti parerea pana la sfarsit atata timp cat esti convins ca ai dreptate, fara ca pe parcurs sa te lasi influentat.
Dar nimeni nu iti ofera garantia ca ceilalti nu o sa vada ca te straduiesti sa fi altfel.

Tu esti noi toti-si totusi tu,tu insati,pentru totdeauna.
Si daca tot vrei sa fi altfel ,atunci cum vei mai putea fi tu?

Fiecare isi alege singur Crezul. Dar daca va trebui sa distrugi ceva,fa-o doar in ultima instanta si in deplina cunostinta de cauza. Noi toti suntem insolubil legati unii de altii.
Tocmai de asta sunt oameni puternici si oameni nu chiar asa de tari. Degeaba te minti si spui ca esti in stare. Nu poti doar sa spui si eu pot fi asa,necesita ambitie, tarie de caracter, incapatanare (in sensul bun), incredere si multa determinare.
Pentru ca va trebui sa porti proprile tale lupte, si nu o sa fie nimeni acolo cu tine, cei dragi vor fi in coltul tau, cu buretele si galeata.

Dupa o discutie cu fetele la o cafea si o tigara am ajuns la concluzia ca multi vrem,cu totii avem vise marete,cu totii vrem sa facem atat de multe si totusi prea putini le vom si realiza.
Si sa luam cateva exemple medicina, criminalistica,etc..
Degeaba inveti pana la epuizare daca pur si nu esti facut pentru ,sa zicem, cele doua,ca le-am dat exemplu, iti trebuie sange rece, forta de a te detasa de situatiile tensionate, si implicarea emotionala e ceva ce nu exista.
Nu poti doar asa, sa vrei sa fi chirurg sau detectiv specializat in criminalista, fara sa stii ca poti rezista stresului si presiunii,fara sa stii ca esti facut pentru asta. De fapt noi toti avem nevoie de o slujba care sa ne placa si de un talent pe care sa-l perfectionam.

Si revenind la ideea principala: Sometimes we tell the truth because the truth is all we have to give. Sometimes we tell the truth because we need to say it out loud to really hear it for ourselves. And sometimes we tell the truth because we just can't help ourselves. And sometimes we tell them because we owe them at least that much.

Pick the one you are not the one you wish you were!

Okay, that was a mean thing to say. I'm aware of that because I'm generally butally honest, and i'm not gonna apologize for that. That's who i am.
And i'm PROUD!

4 noiembrie 2010

*Homo sapiens

PART 3

A inceput scoala si bineinteles, ca tot omu' care inca nu are 18 ani sau care are, dar isi mai lasa masina din cand in cand acasa, merg frumos cu autobuzul.

Asa ca te trezesti dimineata cu un chef nebun de scoala, si dormind pe tine te tarasti pana la statia de autobuz spunand ca azi va fi o zi buna. Si stai 5 minute si in sfarsit vine si te urci, bine..nu prea mai ai unde, pentru ca unii nu s-ar muta un centrimetru mai incolo de teama sa nu cumva sa se aseze altii pe mult doritul scaun,care daca da domnu' se va elibera la urmatoarea statie(sau nu), altii in schimb iti trag palme, pumni coate, te calca ,si pe deasupra tot ei nenorocitii iti arunca o privire de sus, cu mult superioara, ca si cand tu le-ai facut ceva. Cretinilor.

Si nu exista zi fara baba care inca se crede in tinerete,cu parfumul ei,de covoare bineinteles, care se inghiolteste din rasputeri in tine ca si cand tu, ca un tanar educat ce esti te vei da mai incolo,calcand alti oameni in picioare, si cum asta nu se intampla,numai o auzi Dar da-te draga mai incolo ca nu am loc. Ei si de asta nu mai ploua in beci ,ca nu are ea loc. Si normal ca te impingi si tu in ea, ca doar asa-i frumos, si incepe cu injuraturile Copil nesimtit ,lipsit de bun simt si educatie. Si ce afectat esti tu ca ea te-a injurat si dupa ce captezi atentia la tot autobuzul, nenorocita se simte si tot ea face pe victima.
Pai pastele mamii tale cu peruca ta cu tot, baba trecuta si de a doua tinerete ,nici dracu nu se uita la tine, te plimbi cu poseta prin oras, sa zica lumea ca nu esti pensionara, idioato.
Stai naibii in casa!

Si cate un mosulet lemn de cat de beat e, care se trezeste sa faca scandal ca vorbesti prea mult, ca te raporteaza la SRI, pai nenea cum sa nu auda voci daca baga tarie de la orele diminetii si la pranz deja e cu cele 7 carari in care se imparte trotuarul lui. Si numai il auzi cum injura, si ce vocabular complex are, cata cultura, cati sfinti stie nenea..dar oare nenea stie si in ordine alfabetica sa ii insire?
Stai naibii in casa!

O, dar sa nu uitam de scumpele coclete care ceflaie guma si vorbesc la telefon, cum ca draga n-au avut timp azi sa se machieze si cu tus/dermatograf pentru ca nu s-au putut hotari cu ce sa se imbrace azi, pentru ca fusta nu se potrivea cu poseta si pantofii nu mergeau cu unghiile, si of..dar daca cu putin noroc se elibereaza vreun loc pana in livada au timp sa se dea si cu pudra. Fata, ce existenta complicata au don'soarele,cum sa nu ti se inmoaie inima si sa le cedezi locul?!
Stati naibii in casa!

Si trecem la perv, tind sa cred ca merg cu autobuzul de dragu de a prinde naibii vreo blonda buna, cu mult mult lip gloss pe buzite si cu o fusta mai scurta ca lungimea unui servetel, pentru ca doar asa au ocazia ca din greseala ,inghioltiti fiind de multime si date fiind curbele buruste pe care le ia autobuzul ajung cu mana taman pe langa/pe posteriorul lor. Voi nici bani sa va pisati in centru n-aveti si tanjiti la tarfe.
Stati naibii in casa!

Oameni lipsiti de viata sociala, care nu intelegeti ca ori te adaptezi la schimbare, ori esti lasat in urma, impertinenti fara materie cenusie ,cu prea putina cultura.
Faceti macar alea 4 clase,4, ca pana si trenu' are 2.

Va urma..

30 octombrie 2010

*Abis

Amurgul coboara si patrunde
In sangele nostru
Ucigand marele somn
Ce ne-a cuprins
Asistand la legendara
Inmormantare de ape
Cu un soare inecat in
Abis.

20 octombrie 2010

*Without my friends I would be normal

Ca sa fiu eu trebuie sa le am pe ele langa mine.

Lor le multumesc:

Copilu',cea mai mica dintre ele, cea mai castigata,care mereu beneficiaza de pe urma pataniilor mele si are de invatat ce tampenii sa nu faca, dar bineinteles, ca niciodata nu prea asculta. Alina.
Pentru ca de rev ne-am facut lemn si am aruncat doze de bere pe geam. Pentru ca m-a lasat sa ii indop catelul , dihania acum, cu chiftele. Pentru ca mai mereu ne scriem deodata. Pentru ca desi ii statea mai bine bruneta s-a vopsit saten sau morcov cumva? Pentru ca niciodata nu ne plictisim de poze. Pentru ca am mers de 5 sau 6 ori consecutiv,joi seara, la karaoke. Pentru ca e prima persoana care mi-a spus ca sunt ego centrista. Pentru ca vorbim deodata de lucruri total diferite, si sarim de la un subiect la altul si totusi ne intelegem de fiecare data. Pentru ca atunci cand suntem prost dispuse purtam bocanci. Pentru ca merg pe strada cu ea de 6 ani incoace si inca nu ma pot obisnui cu faptu' ca la fiecare 5 secunde se impinge in mine,desi trotuarul e lat cat un bulevard. Pentru ca dihania ei de catel e cel mai tampit caine pe care l-am vazut pana acum,a cazut in canal,l-a batut o pisica, l-au intepat albinele si s-a umplut tot de scaieti. Pentru ca imi place sa merg cu ea la cafea si sa stam ore intregi sa vorbim despre aceleasi chestii si sa nu ne plictisim. Pentru ca si pe ea am corupt-o si s-a reapucat (ocazional) de fumat.

Experimentul esuat de culoarea morcovului, blonda mea, fata care a mai ramas doar cu o tigla pe acoperis. Andreea.
Pentru fiecare zi in care am impartit chiar si ultima tigara. Pentru ca am sters cu pantalonii fiecare bordura si banca, stand la ,bineinteles,o tigara si o barfa. Pentru fiecare zi in care nu mai ajungeam la orele de engleza pentru ca se prelungea ora de baut cafea. Pentru fiecare betie in care am ras pana la lacrimi. Pentru ca trebuie sa recunoastem,bem mult. Pentru fiecare seara nedormita. Pentru vodka bauta de ziua ta. Si pentru ca a trebuit sa te car dupa acasa. Pentru ca mereu stau dupa tine pana te imbraci.Pentru ca nu oricine are rabdare sa probezi 5 perechi de pantaloni, 6 bluze, 2 fuste,etc. Pentru ca eram in stare sa ma urc in tren si sa vin pana la Costinesti doar ca sa iti pot da o mama de bataie. Pentru ca tactu e genial.Iar ati fumat in bucatarie?pardon, iar a fumat Maji la noi in bucatarie?Maji iar te-ai vopsit? Pentru ca tre sa recunoastem ai avut o perioada in care te-am corupt cu muzica. Pentru ca esti praf la limbile straine. Pentru ca daca nu ai fi tu atat de agramata si inculta nu as mai fi dictionarul englez-roman, dictionar mobil, bineinteles.Pentru ca noi am stat de la 8 dimineata pana la 1 in cafeteca pentru simplul fapt ca nu am avut chef de ore.Pentru replica tipica pentru fericirea mea tu esti unitatea de masura. Pentru ca esti proasta mea preferata. Pentru ca impreuna am hotarat numarul de inmatriculare la masina mea.
Pentru astia 8 ani! Dar 8 ani cu absolut de toate.

Cea care imi cunoaste toate, dar toate reactile si iesirile, care poate spune cand urmeaza sa fac o tampenie doar uitandu-se la mine, care sta zilnic in banca cu mine intre 5 si 7 ore si inca nu s-a sinucis. Ioana.
Pentru ca mereu imi spune sa ma abtin sa mai fac glume macar in ora de mate,desi mie-mi place sa comentez. Pentru ca o tachiez de fiecare data cand am ocazia. Pentru ca suntem singurele 2 persoane din clasa care stiu ce inseamna muzica adevarata. Pentru ca ne inspiram mereu la lucruri. Pentru ca niciodata nu imi mazgaleste banca, desi a ei e plina de desene facute de mine. Pentru ca mereu ii colorez caietele si niciodata nu se supara pe mine. Pentru ca nu tipa niciodata la mine. Pentru ca atunci cand chiulesc ea si cu cealalta Ioana baga vrajeli la profi. Pentru ca desi le are cu matematica, in general nu prea are habar de ce vorbeste, si aici intervin eu. Pentru ca am corupt-o sa stam in ultima banca de la geam. Pentru ca radem in orele de religie pana la lacrimi. Pentru ca ea imi stie toate perlele din timpul orelor de romana. Pentru ca nu se supara ca la germana nu stau cu ea in banca. Pentru ca vorbim ore intregi la telefon si niciodata nu terminam. Pentru ca a venit zi de zi in clasa a 9-a cu mine la xerox ca sa fumez, desi ea pe atunci nu mai fuma. Pentru ca am corupt-o din nou, si de data asta vine la xerox, dar nu ca sa se uite.
Pentru astia aproape 2 ani si inca 2, si sigur mai multi de azi inainte.

Si pentru inca pe-atatea.
Pentru ca la sfarsitul zilei fara ele eu nu as fi eu.

They're my best friends, and right or wrong, they... They were there when most of you weren't. So if i murdered someone they're the persons i'd call to help me drag the corpse across the living room floor. They're my person.

The fact that we show up for each other in spite of our differences no matter what we believe..is reason enough to keep believing.
With friends like these, who needs armies?

*Three wishes

20.10.2010

Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample.

19 octombrie 2010

*Never forget

Nu mi-a placut niciodata cum suna uita. Mie nu-mi place sa uit nimic, nici chiar cele mai ciudate,rusinoase,enervante sau suparatoare momente. De ce? Pentru ca pur si simplu eu nu uit(si nu ma refer la chei, ghiozdan, teme). Nu vreau sa uit. Pentru ca fiecare dintre ele ma caracterizeaza pe mine. Ma fac cine sunt azi. Si fara toate clipele, nu am fi decat niste oameni demni de nimic.

Cum sa lasi in urma ceva neplacut doar pe motiv ca odata te-a facut sa simti ca esti plin de altii numai de tine nu?
Cum sa uiti acele persoane care inainte doar daca le auzeai numele incepeai sa plangi, de fericire, de nervi, din prostie (poate)?
Cum sa treci pur si simplu peste cei care au insemnat ceva pentru tine, la un moment dat, si sa-i uiti?
Cum sa lasi in urma toate momentele dragut de penibile si sa te porti ca si cand nu s-au intamplat niciodata?
Cum sa uiti..?

E minunat sa iti amintesti fiecare lucru,moment, om, care a contat, conteaza sau va conta pentru tine candva. Si poate ca nu inseamna atat de mult azi, dar candva sigur. Si iti va fi dor si iti vei aminti cu placere. De tampeniile copilaresti pe care le faceai odata si care azi te fac,probabil,sa razi. De certurile prostesti cu cei care se nimereau sa fie omu' nepotrivit la locul nepotirivit si care te prindea intr-o pasa nepotrivita. De momentele in care putea sa pice si ceru' ca tu puneai mana il ridicai si continuai sa zambesti. De greselile tampite pe care le-ai repetat cel putin inca o data dupa, si tot nu te-ai invatat minte. De toti nenorocitii care ti-au intors zilele, saptamanile poate chiar lunile,cu capul in jos,fara niciun fel de avertisment.De lucrurile care se indreptau de la sine,aproape intotdeauna. De timpul care vroiai sa treaca doar ca sa gasesti raspunsul, secretul, motivul de la sfarsitul drumului. De cei care s-au dovedit a fi niste oameni prea mici sa creasca vreodata mari,de cei care ai stiut dinainte ca sunt vai de capu' lor(dar totusi ai continuat),te-ai abtinut intotdeauna sa-i injuri, just for the sake of the good time that you had/have and for the memories. De cei care au trecut prin viata ta, si unii poate chiar au ramas o buna perioada de timp, daca nu cumva sunt si azi, si de la care ai invatat cate ceva. De copilarit. De clipele in care erai atat de fericit incat plangeai. De prietenii de o viata. De nebuniile de zi cu zi din scoala/liceu. De lucrurile marunte dar care iti puteau aduce zambetul pe buze oricand...
De tine.

Si daca uiti toate astea, atunci ce iti vei aminti mai incolo si de ce iti va fi dor? Si cum vei mai putea privi inapoi si spune "Asta da viata!",daca alegi sa uiti?
Cum iti vei mai aduce aminte de tine?!

People have scars in all sorts of unexpected places. Like secret road maps of their personal histories, diagrams of all of their old wounds. Most of our old wounds heal, leaving nothing behind but a scar. But some of them, don’t.
Some wounds, we carry with us everywhere… and though the cut is long gone, the pain still lingers.

What’s worse? New wounds, which are so horribly painful, or old wounds, which should have healed years ago, and never did? Maybe our old wounds teach us something. They remind us where we’ve been, and what we’ve overcome. They teach us lessons about what to avoid in the future. That’s what we like to think.

But that’s not the way it is, is it? Some things we just have to learn over and over and over… again.

17 octombrie 2010

*Fighters

They take pictures of mountain climbers at the top of the mountain -
They're smiling,
ecstatic,
triumphant.

They don't take pictures along the way because
who wants to remember the rest of it?

We push ourselves because we have to,
not because we like it.

The relentless climb?
The pain and anguish of taking it to the next level?
Nobody takes pictures of that,
nobody wants to remember.
We just want to remember the view from the top,
the breathtaking moment at the edge of the world.

That's what keeps us climbing,
and its worth the pain.
That's the crazy part.

It's worth anything.

13 octombrie 2010

*Fericirea nu se supune legilor gravitatii

Cred ca singurul lucru despre care as scrie azi e fericirea.

Fericirea aia care te face sa zambesti incontinuu fara vreun motiv anume. Fericirea aia care te face sa vrei sa te trezesti dimineata si sa pleci, oriunde, ce conteaza ca 5 zile din 7 tu mergi la scoala,ok, si cafea inainte/in timpul/dupa scoala. Ideea e ca fericirea asta face ca totul sa capete un sens, ca totul sa aiba o partea buna. Fericirea aia care te face sa vrei sa stai si sa te uiti ce soare-i afara in octombrie. Fericirea aia care te binedispune si care te face sa fi altfel decat de obicei, sa fii cum ar spune unii plin de viata. Fericirea aia care se ti se poate citi in ochi. Fericirea aia care face in asa fel incat ea sa fie principalul lucru pe care il vezi/auzi/simti.

Cum sa nu fii fericit? Cum sa gonesti fericirea si sa nu o vrei? Cum sa pui mare pret pe ce zice lumea?
Cum sa strapungi cu privirea plina de buna dispozitie tot ce ar putea sta in calea fericirii tale?Pai, controleaza ce poti controla. Accepta ce nu poti controla si invata sa faci diferenta intre cele doua.
Traieste in prezent.
Fiecare moment este deosebit daca il vezi asa. Henry Miller.

9 octombrie 2010

*Spoof, dope, crank, creep, bomb, spank, shit, bang, zip, tweak, chard. Call it what you will.

iti dau si tie putin din fericirea mea

E foarte frig afara. Si ploua. Si sunt gramezi mari de frunze imprastiate pe jos. Bate vantu'. Si ceru' e asa de gri. Cat despre soare, nu prea mai isi face aparitia. Pe strazi e pustiu. Barurile si cafenelele sunt pline. Cladura. Buna dispozitie. Ceaiuri. Cafele. Ciocolata calda. Fum de tigara. Oameni. Parca sunt doua lumi total diferite. Octombrie. Dar,stiu ca trece repede timpul. Daca stau sa ma gandesc mai bine nu cred ca as putea alege un anotimp anume. Fiecare are avantajele si dezavantajele lui. Fiecare are rostul lui.
Incep cu vara. Vara te distrezi din plin, faci tampenii, nu prea ai timp de tine, si te pierzi cam peste tot.
Toamna. Toamna e anotimpul in care te aduni, in care revi la tine,anotimpul in care iti e dor cel mai tare de vara.
Iarna. Iarna esti tu cu tine si cu altii,tu cu oamenii dragi tie. Iarna incepi sa te gandesti la ceilalti,pas cu pas.
Si primavara. Primavara esti "intreg" din nou. Primavara te pregatesti pentru inca o vara traita din plin,pentru inca o serie de tampenii.
Si tot asa.

Si ce daca e toamna? Fericiti suntem noi, oricum.

As da orice pentru o cafea o tigara niste zapada/frunze un frig urat o banca si liniste. Hai in parc la o tigara si o cafea cu mine copile,ca in zilele noastre bune.
Zilele noastre bune sunt in fiecare zi.Si ploua..
Si ce daca ploua?
Hai!

5 octombrie 2010

*The time is now, and tomorrow,and so on.

Winning.

E imposibil sa nu fie macar o parte buna in orice. Cum e si proverbul tot raul spre bine. Dramatizam prea mult. De fapt, altii iti dau doar un branci si tu ca prostul cazi,te lasi jos. De ce sa faci asta? De ce sa nu te dai dracu putin mai incolo? Sau de ce sa nu te ridici imediat?

Nimeni nu o sa iti dea inapoi timpu' pe care-l pierzi aiurea-n tramvai plangandu-ti singur de mila. Nu,nici macar o secunda,d-apai zile, saptamani si poate chiar luni intregi? Timpu' nu asteapta pe nimeni,stai tu linistit.
Why are you telling me to give it time when there's no guarantee that time is going to be there? I'm not going to wait around to be happy anymore.
Ideea e sa profiti de fiecare chestie care te face fericit, de orice,dar orice te face fericit.
De ce dracu sa iti faci griji acum? Ce problema existentiala autoinventata si atat de complicata poti avea? Nu-i bai,oricum toate trec,da-le dracu.

Mereu,dar mereu ai ceva de castigat,n-ai tu grija, poate nu intotdeauna pe moment,dar se va dovedi intr-o zi ca ai ajuns sa ai mai mult decat credeai, ca ai ajuns sa ai totul.

Ce nu te doboara te face mai puternic. Intotdeauna!

A picture paints a thousand words,
As one door closes, another door opens,
And two wrongs don't make a right
Now good things come to those who wait,
Take the highs with the lows dear,
You'll get what your given and everything's gonna be alright.


4 octombrie 2010

*RE: Nicht

Winning.
Am regretu ca am reusit mult timp sa ma inconjor de oameni de cacat in adevaratu sens, ca am reusit sa visez doar 'rebuturi' , ca am ghinion, mult ghinion si regret ca de acum "ce-o fi o fi".

Draga mea, te contrazic. Ce-si face omu' cu mana lui..si nu cred ca mai e nevoie de continuare.
In general e destul de simplu,perspectiva ampla e doar in capul nostru,de fiecare data.Totul e complicat, si peste tot sunt aceleasi doua variante, ca si cand asta nu e suficient, mai e si alegerea celei corecte.

Right and wrong do exist. Just because you don’t know what the right
answer is — maybe there’s even no way you could know what the
right answer is — doesn’t make your answer right or even okay. It’s
much simpler than that. It’s just plain wrong.


Ghinion,nu cred ca se poate numi asa modul de a decide cum vrei sa procedezi, la ce esti dispusa sa renunti,ce vrei sa obti si ce astepti in schimb. E normal ca fiecare dintre noi intr-un anumit moment al vietii sau altu', la o varsta aleatorie ajunge sa arunce vina dintr-o parte in alta.

Gandeste-te altfel, cand esti mic,si spargi o vaza sau rupi capu' unei papusi sau te bati cu un alt copil. Intotdeauna e vina lui, el te-a impins de ai spart vaza,el a rupt capul papusii si el te-a lovit primul si pe deasupra nesimtitul tot el are tupeu si minte.

Si cresti. De aici,treptat vina e impartita, ghinion pur, decizie gresita,naivitate chiar. Vina e oricum a altcuiva numai a ta nu. Si dupa batalii indelungate cu constiinta ,accepti ca ai gresit si recunosti asta cu jumatate de gura,inca nu esti prea sigur ca e o idee buna,asa ca urmeaza un sincer "dar nu numai eu sunt de vina",spus clar si raspicat.

Noi nu ne permitem sa gresim. Noi nu ne permitem sa acceptam ca nu suntem perfecti cum probabil ca in subconstient ne dorim,fara ca macar sa fim constienti de asta. Nu ne permitem sa ne cerem scuze si sa fie niste scuze sincere,chiar intotdeauna. Tind sa cred ca unii dintre noi,nu-si permit sa fie oameni.
E omenesc sa gresesti.

Si ce daca ai gresit? Cu totii gresim. Dar de la propia greseala pana la aruncatul vinei, Iisuse, e un zid inalt de 20 de metri. Omu' lu' Dumnezeu nu te pune nimeni sa te bagi in cacat(metaforic vorbind), o faci pe propia raspundere. Si singur sunt cateva ocazii, in care sa iti tragi sufletul si fac pariu ca tu inaintezi. Nu te uiti tu in jos,capu' sus privirea-n-nainte, speram la toate cele bune. A dracu si tot altu-i de vina ca tu nu te-ai oprit sa vezi tu prin ce mergi(metaforic vorbind,again). Si daca te trezesti cand esti deja pana la gat ce rost are sa urlii cat te tin plamanii si sa dai vina pe ghinion,noroc, destin,soarta, naiba stie, cand tu singur esti vinovat.

Faci ce vrei,cum vrei, te simti bine, nu cazi niciodata prea jos, mereu e loc de mai bine,nicio problema.
Ideea e sa stii sa te simti bine,sa profiti si cam asta e tot.

At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don't really expect it. It's like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And it's not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you , and once in a while people may even take your breath away.

28 septembrie 2010

*Worthwhileness

If there's just one piece of advice i can give you, it's this - when there's something you really want, fight for it, don't give up no matter how hopeless it seems. And when you've lost hope, ask yourself if 10 years from now, you're gonna wish you gave it just one more shot. because the best things in life, they don't come free.

And if you get a chance, take it. If it changes your life, let it. Nobody said that it'd be easy, they just promised it would be worth it.

24 septembrie 2010

*Born again

We wish because we need help, and we’re scared, and we know we may be asking too much. We still wish.

Ani
Albastru
Asfalt
Asteptare
Aer
Abis
Avion
Astazi
Acasa
Amintire
Aprins

Buze
Bricheta
Bairam
Betie
Brosa
Bucle
Bar
Bagaj

Cantec
Copil
Clipa
Credinta
Camin
Cafea
Capitole
Curiozitate
Cer
Caldura

Decor
Durere
Dorinta
Deplin
Drum
Depravare
Destin
Dans
Detasare
Dimineata
Dor
Delir

Ecou
Eclipsa
Epilog
Efemer
Emigrare
Evadare
Exact
Extremist
Ezitare

Fericire
Fotografie
Familie
Foc
Feedback
Furie
Furisare
Faima
Fum

Gheata
Goana
Ghilimele
Grav
Graba
Griji
Guma
Grozavie

Haios
Haiduc
Halucinatie
Hilar
Hoasca
Hop
Hrana
Horoscop

Ignoranta
Instinct
Instructaj
Infinit
Intensitate
Intentie
Interfon
Interferente

Just
Jerseu
Junior
Joi
Justificatie
Jucator

Kitsch
Kiwi
Kakiu

Luna
Liniste
Lamai
Lectie
Lentila
Libertate
Lumina

Mare
Magie
Molecula
Mai
Manie
Moca
Miza
Mit

Noapte
Noima
Nonsalanta
Nori
Nisip
Nesfarsit
Nimic

Obraz
Orgie
Orizont
Ocazie
Omenie
Obicei
Oboseala
Oare

Pauza
Povara
Prietenie
Plaja
Ploaie
Parc
Parfum
Putere
Punct
Pustiu

Q

Rasarit
Ras
Ramas-bun
Rom
Rafala
Rasuflare
Reusita
Ridicare
Rodie
Risipita

Succes
Speranta
Secunda
Suferinta
Sambata
Scarba
Sclipire
Suflet
Saliva

Tinerete
Timiditate
Tacere
Telefon
Tus
Trotuar
Toast
Tabel

Uitare
Uimire
Unison
Umor
Univers
Ucigator

Val
Vacanta
Vitrina
Vointa
Vis
Voce
Vopsea
Violenta

W
X
Y

Zambet
Zahar
Zori
Zi.

When we say things like "people don't change" it drives scientist crazy because change is literally the only constant in all of science. Energy. Matter. It's always changing, morphing, merging, growing, dying. It's the way people try not to change that's unnatural. The way we cling to what things were instead of letting things be what they are. The way we cling to old memories instead of forming new ones. The way we insist on believing despite every scientific indication that anything in this lifetime is permanent. Change is constant. How we experience change that's up to us. It can feel like death or it can feel like a second chance at life. If we open our fingers, loosen our grips, go with it, it can feel like pure adrenaline. Like at any moment we can have another chance at life. Like at any moment, we can be born all over again.

20 septembrie 2010

*When you least expect it, the world rights itself again.

Meredith: Human beings need a lot of things to feel alive.
George: Family...
Cristina: Love...
Izzie: Sex.
Derek: But we only need one thing...
Burke: To actually be alive.
Cristina: We need a beating heart.


So go ahead... argue with the ref, change the rules, cheat a little, take a break and tend to your wounds. But play. Play. Play hard, play fast... play loose and free. Play as if there's no tomorrow. Okay, so it's not whether you win or lose, it's how you play the game...

15 septembrie 2010

*it's not whether you win or lose, it's how you play the game.

You, you were , but now ,now you need to get very tiny.. and get back in the box.

Nu mai sunt intrebari. Pentru ca nu mai e nevoie de raspunsuri.
Ce vrem.
Cum vrem.
Cui ii pasa?!

The body is a slave to it's impulses. But the thing that makes us human is what we can control. After the storm, after the rush, after the heat of the moment has passed, we can cool off and clean up the messes we made. We can try to let go of what was. Then again.


Atunci cand culoarea tricoului tau s-a imprimat pe mai toate hainele din masina.
Cand scot fire lungi de par din sifonul chiuvetei.
Cand gasesc resturi de ciocolata la tine in pat.
Cand constat ca ai mancat toata inghetata fix inainte de masa.
Sau atunci cand gasesc pe perna mea cutia cu iaurt plina cu primule.


Lucuri marunte. Lucruri care conteaza. Pentru, prea putini. Lucruri pe care ,prea putin, au ochi sa le vada. Lucruri evanescente.

***
Ma alatur unui grup budist.
M-am inrolat in echipajul unei nave ce pleaca la Singapore.
L-am invitat pe director la cina..
Astazi.
Voi avea un tatuaj.
Ma calugaresc.
Sunt indragostita de un seic arab.
Ma mut inapoi acasa.
Imi vopsesc parul turcoaz.
Imi voi face un camin de indata ce voi fi navigat in jurul capului Horn.

***

Roman.
Fiecare om are propiul lui roman-unul extraordinar.
Capitole-linistite-cu scene dramatice-cu suspans.
Inefabilul uman.

Tu esti noi toti-si totusi tu,tu insati,pentru totdeauna.

Suntem mai mult decat perfecti.
Supusi greselilor.
Suntem curiosi.
Mereu uimiti in fata descoperirilor noastre,si a viselor noastre.
Nu suntem minunati doar pentru noi.
Suntem pur si simplu minunati.
***

Change; we don’t like it, we fear it, but we can't stop it from coming. We either adapt to change or we get left behind. And it hurts to grow, anybody who tells you it doesn’t is lying. But here's the truth...the more things change, the more they stay the same. And sometimes, oh, sometimes change is good. Oh, sometimes, change is...everything.

Suntem al naibii de fericiti si nici macar nu vedem asta.
Nu ne putem dori ceva anume.
Doar sa gasim ceea ce cautam si sa facem ce vrem.
Dar bine..credinta in lucrurile fundamentale ale omenirii si printre astea,suntem si noi.

***

Si tine un jurnal!

6 septembrie 2010

*Beat your brain|heart out.Sinner.

Fericirea mea.
Fericirea noastra.
Fericirea fiecaruia.

Nu am mai vorbit de mult de asta.

Toti se plang ca e greu. Toti au ceva de impartit cu toata lumea. Toti cred ca orgoliu' e important. Toti neaga ca sunt egoisti. Toti cred ca iubesc. Toti spun ca stiu ce a aia a uri. Toti vor sa aiba totul. Toti vor fericire.

Nimeni nu vrea sa isi calce orgoliu' in picioare. Nimeni nu vrea sa cedeze. Nimeni nu recunoaste ca a gresit. Nimeni nu accepta ca nimic nu inseamna neaparat nimic si ca totul de cele mai multe ori chiar e totul. Nimeni nu crede in nimic si totusi crede in tot.

Multi isi zic ca au trecut peste si au mers mai departe. Putini au facut asta cu adevarat. Multi inteleg ca daca azi nu au nimic au pierdut ce aveau. Putini stiu ca au ramas cu tot. Multi cred ca fericirea se poate cumpara,doar ca nu se gaseste la tot pasul. Putini stiu ca fericirea e gratis si ca e peste tot. Multi vor multe.Putin stiu sa ceara.

Multi isi spun ca sunt fericiti. Prea putini cred asta.

People
Stop fooling around.
Stop complaining.
Grow a pair.
Grow a fucking spine.
Whatever.
Just grow SOMETHING.

Emotions are messy.
Shit HAPPENS. It's legal to carry it,do whatever you want, but that doesn't mean you have to eat it!

Good. Now i've made myself clear.There's no "I" in team. Finally i can go back to the part where everybody gets a kidney.

Huh,surgeons.

29 august 2010

*Einstein, Bernstein, money, money, red wine

Inca 2 saptamani
Nu stiu ce e mai ciudat
ca poate,doar poate
imi e dor asa putin de
scoala
sau ca timpul a trecut asa
repede
ca a fost
frumos
Dar totusi poate prea repede
Imi trec atatea
cuvinte prin minte
cu care as putea descrie
vara asta
oameni frumosi
dimineata si cafeaua
tigari fumate
iesiri
chestii de memorat
betie
vorbe aiurea
dor de iarna
dor de casa
nervi
vin rosu
speranta
vodka
tequila
un strop de ignoranta
echilibru
fericire
kilometrii inainte
voie buna
plimbari
orase
baruri
cafenele
terase
libertate
nopti nedormite
gara
peron
hohote de ras
fum
rasarit
apus
rosu aprins
soare
rom
oja
depravare
tarziu
parc
chef
fix
lene
belele
dermatograf
bani
orgoliu
nostalgie
zambete
ploi
putere
liniste
ratacire
asteptare
cantece
superficialitate
dor
tacere
tipete de fericire
apropiere
atasament
interfon
alergatura
scara blocului
vointa
ale mele
chei
banca
frumos
leagan
senin
ambitie
iarba
mesaje
cer
orizont
stele
muzica
cercei
poze
oameni dragi
infinit
la sfarsit

amintiri.

18 august 2010

*August,luna noastra

Cap da
Pajura nu
E cap e clar
Apa si gheata
Tigari
Si poate prea mult fum
Nu-nchidem geamu
Chiar de-i curent
Azi e-ntoarcerea
Acasa
Dupa o binemeritata
Pauza
Atata soare
E cald
Norii-s escorta
Ceru-i senin
Azi nu ne ploua
Stai opreste aici
Da-mi o tigara
Mi-e dor de
Ele
De tot ce-nseamna
Prietenie
Rabdare
Fercire
Respect
De barfele de dimineata
De dupa-amiezele
Cu Cola si gheata
Farfuria cu
Lamaie
De ore-n sir la telefon
De plimbari
Zambete,mult ras
Si voie buna
Brigada de interventii
Tot timpu' la-ndemana
Cu a mele
August nu-i doar o luna
E mai mult decat poate
Sa concepa mintea voastra
August,mai simplu-i
Luna noastra.


Life goes on
Feeling strong
So bring it on !


*bring bring motherfucker

11 august 2010

*Sympathique

Doza zilnica de nonsalanta
Orgoliu
Fericire
Ignoranta
E abia 12
Si e nevoie de mai multa
Gheata
Sunt hotarata
Astazi beau cafeaua rece
Exces de aroganta
Nu mai am tigari
Doar zambete
Rom si fum
Un pahar de empatie
E-abia miercuri dimineata
Si conduc cu
Nonsalanta.

10 august 2010

*Red Martini

Carlige
Mici pictate
Atarnate de un lant
Ceru-i
Numa' pentru mine
Arunc totul pe
Asfalt
Ramai in umbra mea
Impart zambetul
Cu tine
Si-o ceasca de cafea
Rup in doua fiecare
Apus
Fericirea e sublima
Numai tu
Rosu aprins.

9 august 2010

*Belle

Sus. La fel de sus si de bine ca la inceput. Azi doar noroiul a mai ramas pe pantofi mei,doar o urma proeminenta,care treptat se duce pana cand o sa dispara.Nu vreau sa-i curat si nici nu vreau sa-i arunc,ii tin inca in dulap,nu imi place ca sunt murdari, dar as uri ideea sa stiu ca nu-i mai am, ca nu mai sunt acolo pentru mine,ca nu mai sunt ai mei,ca ar putea la fel de usor sa ii ia altcineva si sa ii poarte, fara sa le stie povestea si sa ii rupa neavand nicio retinere,fara cel mai mic habar ca,candva,undeva si pentru cineva, au contat suficient de mult.

Zilele astea m-am ocupat de altele,doar de pantofi nu. Am luat o pauza ,cateva minute din timpul meu,minute de respiro pentru a decide soarta pantofilor si intr-un final tot de unde am plecat am ajuns, fiecare pentru el. Imi sunt dragi, sunt speciali, sunt asa diferiti, dar nu mai are niciun rost sa ii tin in dulap pentru ca de purtat,nu ii mai pot purta. Si de ajutat nu ma ajuta cu nimic. Sunt milioane de pantofi, niciunii nu o sa poate sa fie exact ca ei,o sa le semene,dar identici nu o sa le poata fi niciodata.

Partea cea mai frumoasa e ca ori de cate ori o sa vad pantofi care sa le semene o sa imi amintesc de ei,intotdeauna cu aceeasi placere si nostalgie ca in prima zi in care i-am vazut in vitrina, ca in zilele in care ceilalti ii admirau si imi spuneau ca mi se potrivesc chiar foarte bine. O sa imi fie dor sa ii port, dar avand destule amintiri frumoase cu ei,o sa compenseze faptul ca nu o sa mai imi am in dulap.

Mi-a luat ceva sa ma conformez, dar acum e bine,chiar foarte bine.

Daca moneda internationala ar fi fericirea, Bill Gates ar cersi de la mine.


* There are many things that we would throw away if we were not afraid that others might pick them up.

5 august 2010

*Keep yourself in line, release your perfect smile.

Incepi ca orice copil,cu naivitate puerila si multe vise pe care le derulezi in mintea ta ori de cate ori ai ocazia,ori de cate ori ti se ofera. Crezi cu tarie in fiecare scenariu intiparit in minte si speri ca intr-o zi o sa reusesti ce ti-ai propus. Insuccesul nu e un cuvant care sa mearga mana in mana cu speranta si reusita. Cat despre greseli, au fost acolo dintotdeauna,doar ca nu le-ai dat atentie. De multe ori le-ai repetat fara sa vrei, pana cand nu a mai trebuit. Pana cand te-ai obisnuit cu ideea ca nimic nu e intamplator,ca lucrurile sunt exact asa cum trebuie sa fie, ca tu esti tu si atat, si ei,ei...

Si acum, nu ceri nimic inapoi, nu vrei nimic, nu regreti,doar te bucuri ca ai invatat multe, ca ai ramas cu atatea si ca in sfarsit ai invatat sa lasi lucrurile asa cum sunt.
Esti fericit ca ai ajuns unde esti azi.Esti fericit ca ai obtinut mai mult decat sperai si ca ai urcat mai sus decat credeai si asta,ei bine asta face cat 100 de dorinte implinite.

*Si toate astea ca tu sa inveti sa te accepti.

4 august 2010

*Nu e munte sa nu-l poti urca!

tre sa te ajuti tu pe tine si atat ii lasi pe ceilalti 3 zile nu mai mult auzi nu asculti ce zic, si asta e retea succesului
Prima zi-groaznic.
A doua- ce credeai ca mai rau nu se poate?
A treia-daca stai sa te gandesti nu e chiar asa rau si pe deasupra sunt si atat de multe parti bune.

Ok.Asa ca te hotarasti sa te ridici ca sa vezi ca apa iti vine doar pana la glezne. Ce penibil. Iti dai si tu seama ca intotdeauna o sa fie loc de mai rau. Asa ca te inarmezi cu mult optimism si buna dispozitie si ii bagi de unde au venit,frumos, pe toti aia care vorbesc si nu se aud. Si mergi mai departe,poate incet, dar sigur. Poate ca nu esti imun chiar la tot, dar esti imun la ce te-a facut odata sa cazi si care acum nici macar nu te mai poate clinti. Esti tu cu tine si atat si nu mai permiti nimanui nimic. Putin iti pasa daca esti judecat pentru ca stii ca fiecare o sa prinda un moment in care o sa realizeze ca are doar 2 variante, ori se ridica si urca mai departe, ori sta ca prostul pe loc in timp ce pamantul ii fuge de sub cur si cade din ce in ce mai jos. Si aici se exclude varianta suna un prieten, degeaba suni pentru ca tu singur o sa te ajuti. Ei sunt acolo, la orice ora din zi sau din noapte, dar nu au cum sa schimbe nimic,nu de data asta,ei pot face doar un singur lucru, sa te incurajeze. Taria de caracter si ambitia nu tin decat de puterea si vointa unui om de a ajunge unde si-a propus, de a obtine ce vrea si de a nu se lasa dus de val.
Nu conteaza cat de rea e situatia in care te afli pentru ca altii sunt si mai rau in cacat si totusi asta nu ii deranjeaza cu nimic, se obisnuiesc cu ideea si continua sa mearga. Nu mai permite oricarei adieri de vant sa te doboare.

Pentru ca in final tot doar tu cu tine ramai, si atat.

Toate trec da-le dracu!

3 august 2010

*don't.don't.don't.

Pachet de nervi. Bine, poate chiar ar trebui sa mi se ridice o statuie pentru sictirul pe care il detin, lipsa bunului simt si egoismul de care slava domnului nu duc lipsa. Bine m-am enervat, rau,inimaginabil de rau, desi, la momentul de fata, chiar nu sunt in postura in care sa am dreptul sa comentez. Chiar nu pot concepe de ce dracu le futem altora filmu', nu ,reformulez, de ce dracu le fut altora filmu' exact cand lucrurile incep sa mearga bine, mai bine. Prostie in stare pura, orgolii la mijloc,multa bunavointa si timp care are nevoie sa treaca, dar fir-ar sa fie, nu mai e timp si nici nu o sa mai pot face, si nu-mi convine asta deloc. Nu-mi convine pentru ca stiam tot si am acceptat lucrurile exact asa cum erau, si nu am comentat pentru ca nu m-a deranjat cu absolut nimic! Nu-mi convine ca mi-am cerut scuze peste scuze, am spus ce am avut de spus (desi unele lucruri preferam sa le tin pentru mine) si ca sa vezi tot eu am picat prost. Suna egoist,suna ca si cand eu sunt aia care e nevinovata si pe deasupra si aia care are de facut reprosuri, doar ca..nu e asa, nu trebuie interpretat nimic gresit,nu am nimic de reprosat, din contra, incep sa cred ca trebuie nervi de otel ca sa rezisti. Inca nu ma pot obisnui cu ideea e ca iar am facut o porcarie, iarasi eu. Urasc ca tip la oamenii care chiar n-au nicio vina.Urasc ca fac numa' tampenii. Dar tinand cont de imprejurari, la un moment dat, chiar daca doar o data in viata,desi nu cred, i se intampla oricui,dar chiar oricui, si cine nu recunoaste, e un ipocrit. Everybody screws up. Eveybody needs understanding once in a while. I fucked things up. I'm pissed off too.

Imi pare rau,sincer !

27 iulie 2010

*And never felt better

caci daca bate vantu e clar ca o sa cad, dar daca nu bate o sa urc in varf
Ma tragi dupa tine sau ma lasi sa urc singura?
esti langa mine, crede-ma

Vara asta e diferita. De fapt totul e diferit. Am mai crescut cu o vara.Am mai crescut doza de amintiri. Am mai luat parte la un masacru,masacru care a constat in uciderea unor neuroni. Ne-am afumat. Am baut. Si ne-am drogat cu fericire pura. Fericirea aia care doar ceilalti ti-o pot oferi cum stiu ei mai bine. Ne-am schimbat! Timpul chiar are puterea de a face asta,singurul nenorocit care decide cand trebuie sa mergi mai departe,cand trebuie sa profiti din plin si cand trebuie sa ai rabdare. Toate la timpul lor. Vara asta am nevoie de atat de putine brate deschise, atat de putine zambete, atat de putine persoane. Vara asta am nevoie atat de mult de mine, de increderea care o port in mine, si de ei. Cei pe care ii cunosc. Cei care stiu ce am indiferent ca spun sau nu. Cei care ma fac sa ma straduiesc sa vreau imi ridic moralul chiar daca nu am dispozitia necesara. Ei, cei care mi-au demonstrat ca nu am dreptul sa judec,ca nu toti suntem la fel, ca asa zisele momente de slabiciune sunt momente care mai devreme sau mai tarziu ajung sa fie tot in folosu' meu, ca cea mai buna decizie e sa profit de timp,oricand,ca nu e nimic de pierdut doar de castigat, fara sa pun pret pe cum pic in ochii celorlati, e o prostie sa iti fie frica ca-ti strici reputatia ,ce cred ei, daca ii dezamagesti sau nu, "ei" care conteaza o sa fie exact la fel, indiferent de reputatia ta . Ei cei care imi cresc numarul de amintiri in fiecare zi. Cei care stiu exact de ce am nevoie. Cei carora inca nu le-am dat ocazia sa ma cunoasca, dar care merita cel mai mult.Cei care ma cunosc si inca nu au innebunit. Cei din cauza carora fericirea se vinde la bucata. Cei care imi cunosc orogliul,egoismul si sictirul de zi de zi, si care inca ma accepta,desi o sa las sictirul la o parte,ar cam fi cazul. Cei care imi fac ziua mai frumoasa,chiar si cu un zambet sau o vorba buna. Cei care poate ca nu au prea multe de zis intotdeauna, dar care stiu cum sa ma faca sa ma simt mai bine. Ei cei care fac vara asta sa fie atat de diferita. Si chiar daca vara trecuta a fost incredibila, tot nu as da-o pe asta de acum.

*Ei cei pe care ii vreau sunt putini,sunt aici si sunt ai mei.

15 iulie 2010

*Empatie

Vara a început să fie iar vară (ca altădată). Cafeaua a început să aibă din nou acelaşi gust plăcut. Ţigările tot ţigări au rămas (bune oricum,indiferent de stare). Nehotărârea s-a dus pe apa sâmbetei. Timpul e timp şi atât .Visele au început să fie iarăşi vise, şi câteodată,poate,chiar mai mult de atât.Fericirea e singura care a rămas la fel ca şi înainte, doar că într-o doză mai mare. Şi eu..eu m-am întors ( cu puţin mai mult optimism şi bună dispoziţie)şi între timp am mai înaintat puţin.

După o bună perioadă de timp, după luni întregi,mă bucur teribil că pot spune ,vara asta nu. Vara asta nu-ţi mai aparţine ţie. E rezervată de ceva timp. Nu ştiu ce ai fost pentru mine, dar ştiu sigur ce vei rămâne, copilu. Dor? nu cred că îmi va fi de nimic, nici de nopţile pierdute,din cauza ta,nici de tine. Şi mai ştiu că tactu ar trebui să-mi dea despăgubire pentru toate pachetele de şerveţele irosite şi nervii,atât ai mei cât şi ai lor, care încă se ţin bine.Aş minţi dacă aş spune că a fost frumos. Frumosul a fost,poate,mai e,dar nici aici nu-i al tău. Şi a fost nevoie doar de puţină răbdare,nişte priviri cu subînţeles şi câteva greşeli din trecut, sper să întelegi într-o zi. Nimic nu e întâmplător!

Şi da,cred că fericirea nu ţine nici de circumstanţele exterioare,nici de starea lumii, ci de tine şi de încrederea pe care o ai în tine. Fericirea e singura care nu se supune legilor gravitaţiei,singura care odată ce îi dai drumul,îşi ia zborul. Poate pentru ca ne-ar fi mai uşor s-o regăsim apoi.

Nu-i aşa?

14 iulie 2010

*It's been established



" People like talking about people. Makes us feel superior. Makes us feel in control. And sometimes, for some people, knowing some things makes them care."(Dr. House)


Tăcerile ne ameninţă ca nişte arme ucigătoare. Sinceritatea..nici ea nu mai spune nimic.

Poate că sinceritatea se găseşte undeva în noi,ascunsă printre amintiri sau printre proiecte viitoare.
Poate că sinceritatea se găseşte undeva în afara noastră,ascunsă,să zicem, printre trandafiri,dar cu atâţia spini..hmm..nu..

Oircum sinceritatea există undeva!

10 iulie 2010

*Albastru

Concert în albastru major.
Printre gene s-a scurs o dimineaţă, un dor de lumină şi de vise albastre.
Cred, totuşi,că fericirea nu poate avea decât culoarea albastră.
Fericirea nu poate însemna decât un cap plecat pe un umăr puternic, un zâmbet hoinar, o privire cu multe subînţelesuri şi multă,multă linişte.
Fericirea are nevoie de atâta linişte.
O lume în care totul are o singură culoare:albastru.

6 iulie 2010

*Puff your chest out like you never lost a war.

Firea umană, un lucru extrem de greu de perceput. Curajul, ambiţia şi tăria de caracter fac diferenţa. E cât se poate de inuman să crezi până în ultima clipă că totul o să depindă de ei şi tu nu o să ai cum să schimbi asta. Şi ajungi să fi tu ăla care dezamăgeşte, ăla care îi prăjeşte,să fi tu ăla care nu îţi puteai nici măcar imagina că în final totul o să depindă de tine,doar de tine. Şi aşa dai dracu,fără să ai cea mai mică intenţie de a face asta, cu o infantilitate imbecilă şi o slăbiciune caracteristică,din pură frică,frică, pentru că orice decizie presupune nişte riscuri, mai mari sau mai mici, pe care ni le asumăm sau nu, riscuri de care am mai dat până la momentul ăla şi decizii care nu au fost tocmai strălucite, aşa că învâţând din aşa zisele greşeli ne luăm măsuri de protecţie,pentru orice eventualitate şi uităm că trădăm încrederea unor oameni, şi nu e uşor să câştigi asta, îi călcăm în picioare, nu recunoaştem ce e de recunoscut, şi oscilăm de la o stare la alta, lăsând în urmă confuzii teribile. Deşi noi ştiam care e scopul, ce urmărim şi unde vrem să ajungem, doar că am socotit că ar fi mai bine să mai tragem de timp, încă puţin,încă puţin până când nu mai ai de unde să mai iei timp. Şi când ne trezim că am rămas cu mai nimic din totul care era înainte, da e un tot, într-un oarecare moment,pentru o oarecare perioadă de timp, ajunge să devină un tot,şi abia când nu-l mai avem, regretăm. Regretăm că nu am riscat suficient, că nu am avut tăria de caracter să trecem peste ce a fost în trecut şi din care se presupunea că avem de învăţat şi ajungem să ne înecăm ca ţiganii la mal. Cum să nu te oftici? Cum să nu ai o urmă de regret? Cum să ai o ambiţie cu care ai putea să muţi şi munţii din loc, dacă nu îţi mai foloseşte acum? Cum să vrei să continui, şi să fi dispus să repari ce ai stricat, dacă nu mai ai ce? Cum să vrei să te întorci, dacă ai plecat de frică să nu te frigi? Cum să vrei să schimbi ceva, dacă nu mai ai ce? Unde să te mai întorci, dacă nu mai e loc şi pentru tine? Cum să vrei ce ai avut, dacă le-ai lăsat din pură prostie? La cine să te mai întorci,dacă nu mai e nimeni acolo să te aştepte? Şi nu e vina lor că nu mai sunt acolo, e vina ta, că nu ai avut curaj, tărie de caracter şi ambiţie să rămai ,chiar dacă ar fi depins de ei. Păcat oricum.
Degeaba poţi acum, dacă nu ai fost în stare atunci.

Post Scriptum
Putem ierta nu-i aşa?


Post Scriptum 2
Scumpa we'll get over it :)! Hab dich lieb

4 iulie 2010

*Homo sapiens

PART 2
Cocletele-
Nişte domnişoare,respectabile,frumoase şi deştepte...greşit. Nişte matracuci, şi asta spune tot ! Înteleg şi aici că nu se respectă, dar măcar să-i respecte pe alţii în aşa fel încât să nu polueze atât fonic cât şi vizual.Vizual,poşete lucioase şi sclipitoare, cred că dacă s-ar inventa şi fosforescente ar fi primele care le-ar cumpăra,pentru că nu sunt alţi proşti care ar face aşa ceva. Roţile de căruţă din urechi încă sunt la modă. Sunt curioasă atunci când ploua, ce se întâmplă cu cele 10 straturi de fond de ten de pe faţă, cu fardul, blush-ul, rimelul şi tuşul? Părul ars,o coamă de cal, degradată de la atâta vopsit şi plăcuit, de fapt cred că am adus o ofensă cailor.Înteleg că vreţi să aveţi părul lung, şi apelaţi la extensii,dar luaţi-vă dracului mai multe nu doar 2,că parcă aţi chelit, şi luati-vă măcar culoarea voastră de păr ca orice dobitoc işi dă seamă că sunt false. A, încă ceva, mai pieptăna-ţi-le din când în când. Solarul,noua modă, n-am nimic împotrivă, dar e de prost gust să arăţi ca şi când te-ai blocat în el.Am spus şi fonic pentru că atunci când deschid ele gura,printre straturile groase de glet de pe buze, auzi excesiv " fată","nebuno","serios?" şi multe alte căcaturi.Nu mai plescăiţi gumă. Sfatul meu,şi de data asta cred că al nostru, faceţi dracului măcar alea 4 clase.Şi apelaţi cu toată încrederea la DEX [Dicţionar explicativ al limbii române]. Şi nu fetelor, dumnezeu nu pune botox in buze!
Generaţia pro-wanna be-
Nişte copii care au impresia că sunt mai mult de atât şi care cred că dacă ştergi băncile şi stai cu ţigara-n bot la vedere eşti mai deştept.Hai nu zău cine v-a minţit? Folosiţi cuvinte pompoase, pe care abia dacă le întelegeţi şi vă daţi inteligenţi. Fără perdea, fără eufemisme,sunteţi neînsemnaţi, faceţi şi voi prezenţa. Comentaţi la oricine apucaţi, copiaţi tot, dar tot ce vedeţi, şi mă refer la stiluri vestimentare,accesorii până la bloguri,poze,ticuri verbale,etc. Trataţi pe toată lumea cu o superioritate infantilă, caracteristică vârstei ce-i drept, şi apoi aveţi tupeul nesimţit de a cere în schimb respect.[ 11-14].
Hi5-
Bun,în sfârşit ajung şi aici. A-ţi face poze de pus pe hi5, înseamnă pentru multe dintre fete, a-ţi poza bustul împreună cu sutienul, plin cu push-up, mai mult sau mai puţin, şi chiloţeii mai nou, şi apoi să staţi ca pe tron şi să aşteptaţi tipii obosiţi de viaţă şi care nu au în ce să-şi bage aşa-zisele organe genitale, şi care muncesc cu spor în faţa calculatorului, să vă admire. Înteleg că simtiţi nevoia să vi se spună că sunteţi numai bune de înţărcat, dar totuşi, sunteţi penibile, duceţi-vă-ţi dracului şi pozaţi nud şi faceţi chat-uri video, naiba ştie, dar nu vă mai faceţi singure de căcat şi pe hi5.

Ţinând cont că la noi totul e posibil, bănuiesc că,va urma...

3 iulie 2010

*Homo sapiens

PART 1
Oameni lipsiţi de materie cenuşie. Într-o continuă autodistrugere. Societatea contemporană, multora ne provoacă o greaţă infernală, motivul pare destul de simplu, lipsă totală de cultură, lipsă de respect,prostia care ne urmăreşte la tot pasul.
Nu poţi să ieşi din casă fară să vezi vreo gafă a vreunui vecin,trecător,sau efectiv vizitator.
Vecinii-
Nu mulţi sunt cei care se trezesc dimineaţa în linişte,fără să le turuie în cap vreun martalog care ascultă muzică la maxim,şi care vrea să îşi etaleze gusturile rafinate ,în speranţa că va încanta simţul auditiv al vreunui vecin,respectiv trecător.
Bun,să continuăm cu vecinii care-şi atârnă hainele afară, pe o sârmă improvizată. De ce trebuie să le vedem chiloţii, tricourile şi mai ştiu eu ce lenjerie de pat? Pune-ţi-vă naibii un uscător şi sârmă în baie sau pe balcon [înăuntru] şi gata.
Autobuzele-
E vară, e cald, autobuzele sunt pline-n draci de oameni în vârstă care nu mai merg pe jos de frica razelor UV, se îngrămădesc unii peste alţii în speranţa că mai prind vreun loc liber, mai că ţi s-ar urca şi în braţe. Bine, deci după ce reuşesc să urce şi să înfigă pumni şi coate,mai ceva ca un animal, vin la tine, cu nişte ochi de milogi cerşindu-ţi să le cedezi locul, în prima fază, te faci că nu vezi, apoi enervaţi fiind că îi sfidezi, încep să îţi ţină o adevarată teorie printre ploaia de salivă şi pauzele de respirat,timp în care îşi mută proteza, cum că nu ai cei 7 ani de acasă şi că ei nu au făcut niciodată aşa ceva. Bine, după care cu toată stima din lume le explici cum te doare pe tine-n fund, cum plăteşti biletul mai scump decât ei. Şi nu mă refer la cei din 1900 toamna,care nu pot concepe de ce dracu mai ies din casă, ci la cei de vreo 50-60 care se flendură toată ziua prin oraş cu 3 roşii într-o plăsuţă.
Altă problemă a autobuzelor care trebuie abordată, subiectul principal, tot oamenii în vârstă. Este un adevărat măcel ,când ridică mâinile să se prindă de bară, înteleg că vreţi să faceţi economie şi că nu vă spălaţi cu lunile, dar ce ar fi să faceţi economiile astea iarna când şi aşa e frig de-ţi îngheţă şi mucii de nu mai simţi nimic, nu vara când eşti nevoit să te dai cu dublu strat de parfum ca să mai acapareze putoarea din autobuz, şi nu pentru că tu nu faci duş ,ci pentru că vrei să mai poţi respira în următoarele 5-10 minute,parfum care mai devreme sau mai târziu se neutralizează din cauza duhorii care-ţi face până si păru din nas să pice, deci rog ,cred că toţi rugăm, populaţia în vârstă să apeleze cu toată încrederea la apă şi săpun, nu d-ăla de rufe sau vase.
Muzica din autobuz. Ţi-ai uitat căştile acasă sau ai uitat să-ţi încarci bateria şi ca o consecinţă eşti nevoit să asculţi muzica care încântă urechea şoferului.Şofer, gras, cu burdihanul de la bere lăsat în afară şi cu manelele-n difuzor. Înteleg că nu te respecţi pe tine, dar dă dracului muzica aia mai încet.
Babele-
Am ajuns şi la babele trecute atât de prima tinereţe cât şi de cea de a doua, dar care uită asta, şi îşi aruncă nişte zdrenţe colorate pe ele,de pe vremea răposatului,se dau cu ruj strident, şi de proastă calitate, şi nu numai atât, dar îşi mai dau şi pe dinţi,respectiv proteză câte-o dâră de ruj, pentru că oglinda e prea mică, fac economie la lumină şi nu mai văd nici bine. Şi duhnesc de la o poştă ca nişte cocote ieftine, după ce-şi toarnă toată sticla de parfum de covoare pe ele. Şi să nu uit de bijuterii, îşi pun toate bijuteriile din cutie ca să se asigure că nu le sparge nimeni casa să le fure cât timp sunt ele plecate, cine dracu să ţi le fure că-s vechi de când lumea şi pământul.

30 iunie 2010

*Aceleaşi gânduri, alte bătăi de cap, alt drum

Îmi cer eu scuze,deşi probabil că nu ar trebui, dar o fac ca să-ţi demonstrez că încă o dată bunul meu simţ, fără modestie, e o idee deasupra celui de-al tău. Sincer,chiar cred că te-ai obişnuit să fi pupată în cur de prea mulţi oameni, şi pot fără pic de modestie,să nu mă includ în această categorie, wheather you like it or not. Nu pot să pricep de unde ai tu impresia că ai fost, eşti sau că vei fi superioară,fie că îţi dai seama sau nu, fie că o faci intentionat sau nu, dar spre nefericirea multora, suntem egali, şi toţi suntem în căcat, fără excepţii, că unii sunt mai mult şi alţii mai puţin, asta e partea a doua, nu intru acum in detalii. Revenind la ce am început, da, îmi cer eu scuze. M-ai întrebat azi dacă îţi vorbesc, şi ţi-am răspuns promt ca nu,fie că ai luat-o ca pe o ofensă sau nu, nu îţi vorbesc pentru că nu ai avut puţin respect pentru ăştia 7 ani de când ne cunoaştem să-mi spui că îţi pare rău, nu, tu a trebuit în schimb, să îmi spui că nu eşti tu singura vinovată, că nu numai tu ai greşit, da, aşa e, am avut şi eu vina mea, dar puteai măcar ţi-am spus să îţi ceri scuze, fie că aveam eu să mi le cer înainte sau după. Vezi tu asta e diferenţa dintre noi, printre multe altele, dar acum vorbesc de asta, pentru că, vreau să pricepi asta clar pentru că va fi prima şi ultima dată când spun, eu nu am nevoie de tine, mă descurc relativ,chiar bine, cum am făcut şi până acum, la fel cum nici tu nu ai nevoie de mine, întelegi? Ţi-am repetat de sute de ori că eu sunt eu, şi pe mine să nu mă compari cu nimeni, dacă unii sunt obişnuiţi să-ţi cânte în strună, ştii bine că eu nu am făcut asta niciodată şi nici nu intenţionez să încep acum. Ţi-am spus întotdeauna ce am avut de spus, cu cărţile pe faţă, fără să mă folosesc de rahaturi ieftine pe care mulţi le utilizează, doar ca realitatea să sune mai frumos. Am fost acolo pentru tine, şi nu doar o dată, nu o lua ca pe un reproş. La momentul de faţă pot să afirm că sunt singura care te cunoaşte,singura care ştie exact ce ai fără ca măcar să îmi spui. Ştiu mai bine ca oricine când te doare, când eşti fericită, când vrei să plângi, ştiu tot, te ştiu pe tine,wheather you like it or not. Nu am acceptat niciodată modul tău superficial de a-i trata pe mulţi într-o nesimţire cruntă şi de deasupra, inclusiv pe mine în ultimul timp, pentru că nu eşti perfectă mai spun o dată, have no fear of perfection - you'll never reach it (Salvador Dali). Ai cazut urât de tot, te-ai lovit, nu te-ai mai putut ridica, până într-o zi, când ai reuşit,după sute de încercări şi lovituri în genunchi, acum eşti dispusă să repeţi greşeala, dar adu-ţi aminte când eu am căzut tu ce ai făcut? Ai fost egoistă mi-ai repetat de câte ori ai avut ocazia că şi tu eşti tot acolo, că şi la tine e frig, e gri şi vrei puţin soare, că şi tu îţi cauţi sufletul. Nu ai fost în stare pentru alea câteva minute să nu te mai gândeşti la tine. Asta e, îmi pare rău.
Sper să (re)găseşti ce ai pierdut, ce cauţi. Şi sper să înveţi din greşeli.

Mi-a părut bine de cunoştinţă,îţi doresc o zi bună.



28 iunie 2010

*Mixed feelings

We are all in the gutter, but some of us are looking at the stars. (Oscar Wilde)

Ne complicăm singuri,ca proştii, existenţa, ca şi când nu am avea altceva mai bun de făcut. Dar ghici ce? Nu avem! deci ne mulţumim făcându-ne,singuri bineînţeles, viaţa mai palpitantă, ca mai apoi, tot noi, şi de data asta, să ne plângem cum că este foarte greu şi ne-am săturat.
Putem duce mult, chiar foarte mult, şi interesant e că nu ne pune nimeni, deci de ce dracu atâta tevatură din moment ce e decizia noastră de a continua ?!

24 iunie 2010

*UNEEDMEMORETHANINEEDU

Fraier. De fapt nu ştiu care e fraierul în toată povestea asta, eu că te-am iertat,pentru a nu ştiu câta oară,şi pentru că te-am crezut când ai spus că te-ai schimbat şi că nu mai eşti cum erai, sau tu că te-ai întors şi că ai acceptat situaţia întocmai cum era deşi te dezavantaja,tot pe tine, din toate punctele de vedere, tough choice, ce-i drept.
Ţi-am spus că nu mă cunoşti, obişnuiai să o faci cândva, acum nu. Pentru că eu, spre deosebire de tine nu am rămas la fel. Mi-ai amintit odată că ştii cum sunt şi că o să-mi treacă şi că o să revin la tine.Ei bine, dragule nu ai reuşit nici până azi ce ţi-ai propus, vezi ţi-am spus că nu mă cunoşti şi vezi ţi-am spus că nu o să-mi treacă, vezi şi aici am avut dreptate!
Ai încercat să-mi demonstrezi că nu mai eşti un copil, scuze ai rămas la fel.
Şi cum ţi-am spus, pentru noi nu va mai fi o data viitoare, nu de data asta, ne-am pus de comun acord de 5 ori pe puţin, dar te asigur că nu-mi voi mai trece peste cuvânt, da,niciodată.
Într-adevăr,am avut motivele mele pentru care am acceptat să te întorci, ţi le-am făcut clare încă din prima zi, că tu ai ales să treci peste ele şi să speri, a fost greşeala ta, alegerea ta, dragule. Egoist din partea mea, dar ştii ce m-ai învăţat? Fiecare e pentru el.
Speri să realizezi într-o zi că am reuşit să trec peste tine acum o mare perioadă de timp, când mă aşteptam cel mai puţin. Sincer, mi-a părut rău când te-ai întors că locul tău era deja ocupat, dar între timp m-am răzgândit şi a început să-mi pară nespus de bine.
Ştiam că te vei întoarce,cândva, şi uite că am avut dreptate, am vrut să te întorci,prea mult poate,până într-o zi când nu am mai vrut, nu mai vreau, şi nici nu o să vreau, nu te-am rugat să o faci, din nou, greşeala ta, alegerea ta, dragule.
Spuneai că ne jucam de-a iubirea, când n-am facut-o? Tu nu ştii ce înseamnă asta, nu încă. Degeaba îmi spuneai că mă iubeşti, şi tot degeaba eu răspundeam că şi eu, degeaba când pentru mine nu mai însemna nimic.
Tu niciodată nu m-ai acceptat cum sunt.Unii nu au pus întrebări m-au luat întocmai cum sunt.
Unii nu au înţeles niciodată de ce am mainile reci, şi încercau să mi le încălzească.Tu nici măcar asta nu ai observat, în ăştia 3 ani.
E incredibil cum unii văd unele detalii,fără cea mai mică intenţie poate, pe care alţii nu le-au putut vedea vreodată.

From now on you're not my dear anymore!
Actually it's been a while since you were!

19 iunie 2010

*It's times like this, but time's run out

Spuneam că oricum te voi urî,orice ai face. Adevărul e că nu am cum să te urăsc, nu pe tine,oricât de mult aş încerca. Nu pot şi nici nu vei avea vreo şansă să ajungi să-mi provoci milă, orice aş fi spus şi orice aş spune, orice ai fi spus şi orice ai spune,indiferent de ce vei face şi voi face. Ştii, întotdeauna vei avea un loc al tău, numai al tău, pe care te asigur că nimeni nu va avea cum să ţi-l ia. Dar sper că eşti conştient că într-o zi, vei pierde locul din vârful cutiei cu jucării. Şi nu vei mai avea şansa să (mai) devii o papuşă specială , dar asta nu înseamnă că te voi arunca la gunoi, nu, vei rămâne undeva, printre alte păpuşi,doar că nu vei mai fi chiar atât de sus, şi asta în niciun caz nu va însemna că te-am uitat.Oricum cert e că,întotdeauna vei avea rezervat un loc, oriunde ar fi el, în vârful cutiei,sau jos.

15 iunie 2010

*Maybe

De fapt nu am avut niciodată ,nici un fel de garanţie, de la nimeni, că nu vom face nicio gafă, că lucrurile nu se vor termina într-un mod tâmpit.
Căcat.E de-a dreptul patetic.

Binele altora, binele meu.
De azi, doar al meu.
Sună urât,cât se poate de egoist,dar ce contează?
Nu asta face toată lumea?

Nu schimb nimic.Nu vreau să accept unele lucruri aşa cum sunt şi nici nu vreau să înteleg. Momentan, nu sunt în stare!
În ceea ce mă priveşte,în mine, pentru o perioadă bună de timp, nu o să se schimbe nimic.Totul va rămâne la fel, azi, mâine şi mult timp de acum încolo pentru că aşa am hotârât eu!
Dar şi când voi fi pregatită să schimb lucrurile, nimic nu va mai fi la fel !


Oricum o să te urăsc!

P.S o să vină şi vremea mea, şi apoi vremea ta, ca mai apoi, a noastră ,pui!Promit.
te iubesc,mulţumesc, pentru tot!

13 iunie 2010

*Anger

Sunt oameni extrovertiţi şi introvertiţi.
Cei extrovertiţi sunt cei care vor urla la tipul de la casă pentru că nu vrea să le primească bonurile de masă.
Cei introvertiţi sunt cei care vor sta în spatele casei de marcat şi care vor tăcea zi după zi până când va scoate arma şi îi va împuşca pe toţi cei aflaţi în magazin.
-Am o veste bună, tu eşti casierul.
-Nu,nu înţelege greşit ,eu sunt tipul care va sta în spatele raftului şi va suna la 112.


big time extrovert, the last thing i want to do is offend people and ostracize myself.
rather extroverted.
enchanté.

10 iunie 2010

*Nimic de pierdut, nimic de câştigat

Suntem oameni !

Spune multe, presupune la fel de multe.
Oamenii sunt influenţabili, şi nu,nu doar cei slabi, toţi.Diferenţa e că unii recunosc,alţii nu.

Fiecare are darul de a-i schimba pe ceilalţi, de a-i aduce la ceva ce să le convină lor,să zicem copiile lor, oarecum. Fără ca ei să-şi dea seama imediat că au deviat de la ce erau şi ce sunt ei cu adevărat. Aşa că li se pare absolut normal ce au ajuns, fără să mai ţină cont de ce au fost. Şi din când în când cu puţin noroc, apar oamenii care te ştiau dinainte,şi se opresc şi nu,parcă nu prea le vină să creadă cât te-ai schimbat,încearcă şi ei, la rândul lor,să te aducă la ce erai.Fără ca măcar să încerce să-şi dea seama că uneori, ai nevoie doar de timp, timp în care să te aduni. Timp şi atât.

Fiecare om ajunge să te schimbe câtuşi de puţin. Şi abia atunci când apele se liniştesc, abia atunci vezi şi tu ce erai şi ce ai ajuns ,ţi se pare oarecum o prăpastie. Şi deşi nu vrei să recunoşti uneori, nu-i nimic nu a spus nimeni că e uşor să recunoşti că da, au reuşit, durează ceva timp până să vrei să schimbi ceva, de fapt până ajungi să fi pregătit să faci asta. Aşa că mai devreme sau mai târziu sfârşeşti obişnuindu-te cu ideea şi într-un final te întorci şi tu, cum au mai facut-o şi alţii înaintea ta, de fapt toţi, şi ajungi la intersecţia dintre ce ai fost şi ce eşti tu cu adevărat.

Ca mai apoi să o iei -iar- de la început.

8 iunie 2010

*How do you know when how much is too much? Too much too soon.

Cum poţi intr-o zi
Să schimbi in oameni mari nişte copii?


Cu toţii spun că ce rost are să ne facem griji că mai e destul timp - timeless- nu,nu e adevărat, unu la mână pentru că nu suntem în stare să ţinem pasul cu noi,respectiv amintirile noastre, şi da, e destul de greu să ne conformăm cu treaba asta. şi doi, întotdeauna este şi va fi loc de mai bine.

Vrem să credem că suntem mai maturi ,mai inteligenţi,mai buni, mai altfel, chiar dacă vârsta noastra e "diametral opusă", probabil, cu ce incercăm să părem. Şi ne prostim aşa un timp -nu, de data asta nu rămânem proşti, dar doar de data asta- şi trec anii,bineînţeles, şi nu oricum, ci mult mai repede decât am fi prevăzut vreodată,şi ne oprim, dăm inapoi,şi refuzăm să acceptăm că nu mai suntem copii, că s-a mai terminat un episod din al nu ştiu câtelea sezon, dar mai e destul până la generic.Nu e o ruşine să-ţi fie frică, dor. şi să ai în minte şi înăuntrul tău aceleaşi 3 sentimente predominante, admiraţie , regret, oftică. Fiecare va gasi alt mod de a le defini, alt motiv, dar indiferent care ar fi , vor însemna întotdeauna acelaşi lucru ...!

When something reaches the end, there are some things you just don't want to hear. Some things you say because there's no other choice. Some things you keep to yourself. And not too often, but every now and then, some things simply speak for themselves.