22 noiembrie 2012

* Even the sun sets in paradise *

Intotdeauna am vazut in filme, am citit in carti, am auzit de la oameni ca iubirea poate invinge orice, iubirea are puterea de a trece peste orice, dar oare cat de adevarat e? Oare cand iubesti nu gresesti? Nu il ranesti pe cel de langa tine catusi de putin? Nu rostesti la nervi cuvinte care se infing in suflet ca un cutit? Cuvinte, pe care nu le poti sterge? Oare nu esti egoist? Nu il faci sa sufere? Suntem oameni si gresim, e normal, si primim a doua sansa, a treia, a patra, la nesfarsit si uneori poate chiar nu o mai primim deloc. Dar nu asta e relevant acum, oare cat poti sa ierti? Cine stabileste limitele? Cine hotaraste cat si unde se pune punct? De iertat, iertam cu totii. Dar de uitat, cati uita cu adevarat? Iti spun eu, nimeni! Nu ai cum sa stergi cu buretele tot ce candva te-a afectat, nu poti sa te prefaci ca nu ai auzit cuvintele care ti-au mototolit sufletul ca pe o coala de hartie. Da, sufletele noastre sunt asemeni unei foi, suntem raniti mai indoim un colt, si inca unul si inca unul si mai sunt si momente fericite si le desfacem, si ajungem de unde am pornit initial, dar foaia? Foaia la fel ca si sufletele noastre nu mai e la fel, nu ar mai avea cum sa fie, si oricat ai incerca sa o repari, sa o faci la fel de perfecta cum era la inceput, nu poti, nu mai poti. Oare nu e la fel si cu iubirea? Chiar poate trece peste orice? Te poti trezi dimineata si sa te prefaci ca nu iti amintesti de trecut? Nu putem selecta amintirile pe care vrem sa le pastram si pe care nu. Putem doar sa alegem sa punem pret pe cele mai frumoase. Dar cum afecteaza asta iubirea? Oare nu o degradeaza catusi de putin? Multi spun ca daca ar fi inselati, ar ierta ar mai da o sansa. Dar ai putea sa traiesti cu frica ca daca s-a intamplat o data, se va intampla si a doua oara? Mereu te va roade gandul. Iubirea? Iubirea nu dureaza vesnic, mi-ar placea sa cred asta, mi-as dori sa cred asta, dar stiu ca nu e adevarat. Iubirea trece, ramai cu respectul si cu intelegerea, in final doar cu asta ramai. Poate ca uneori stam impreuna pentru ca ne atasam atat de tare de omul de langa noi, pentru ca ne-am acomodat, pentru ca ne e usor, pentru ca stim cum sa trecem peste greutati si cum sa intampinam fericirea. Ne cunoastem pe noi, si poate ca ne-ar fi greu sa o luam iar de la inceput. Poate ca ne-ar fi greu sa mai trecem inca o data prin ce am trecut ca sa ajungem in acelasi punct, de fiecare data. Suntem facuti ca sa ne potrivim cu adevarat cu un singur om, poate ca atunci cand il vom gasi, desi iubirea nu va dura vesnic, ce va urma dupa va fi suportabil, va fi placut deoarece va fi o intelegere, o comunicare cum nu a existat cu altcineva, poate asta e ideea, ca la finalul zilei, desi sti ca te intorci acasa de fiecare data la acelasi om, sa nu te deranjeze, ba din contra. Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis. (Dante Alighieri)