Amurgul coboara si patrunde
In sangele nostru
Ucigand marele somn
Ce ne-a cuprins
Asistand la legendara
Inmormantare de ape
Cu un soare inecat in
Abis.
30 octombrie 2010
20 octombrie 2010
*Without my friends I would be normal
Ca sa fiu eu trebuie sa le am pe ele langa mine.
Lor le multumesc:
Copilu',cea mai mica dintre ele, cea mai castigata,care mereu beneficiaza de pe urma pataniilor mele si are de invatat ce tampenii sa nu faca, dar bineinteles, ca niciodata nu prea asculta. Alina.
Pentru ca de rev ne-am facut lemn si am aruncat doze de bere pe geam. Pentru ca m-a lasat sa ii indop catelul , dihania acum, cu chiftele. Pentru ca mai mereu ne scriem deodata. Pentru ca desi ii statea mai bine bruneta s-a vopsit saten sau morcov cumva? Pentru ca niciodata nu ne plictisim de poze. Pentru ca am mers de 5 sau 6 ori consecutiv,joi seara, la karaoke. Pentru ca e prima persoana care mi-a spus ca sunt ego centrista. Pentru ca vorbim deodata de lucruri total diferite, si sarim de la un subiect la altul si totusi ne intelegem de fiecare data. Pentru ca atunci cand suntem prost dispuse purtam bocanci. Pentru ca merg pe strada cu ea de 6 ani incoace si inca nu ma pot obisnui cu faptu' ca la fiecare 5 secunde se impinge in mine,desi trotuarul e lat cat un bulevard. Pentru ca dihania ei de catel e cel mai tampit caine pe care l-am vazut pana acum,a cazut in canal,l-a batut o pisica, l-au intepat albinele si s-a umplut tot de scaieti. Pentru ca imi place sa merg cu ea la cafea si sa stam ore intregi sa vorbim despre aceleasi chestii si sa nu ne plictisim. Pentru ca si pe ea am corupt-o si s-a reapucat (ocazional) de fumat.
Experimentul esuat de culoarea morcovului, blonda mea, fata care a mai ramas doar cu o tigla pe acoperis. Andreea.
Pentru fiecare zi in care am impartit chiar si ultima tigara. Pentru ca am sters cu pantalonii fiecare bordura si banca, stand la ,bineinteles,o tigara si o barfa. Pentru fiecare zi in care nu mai ajungeam la orele de engleza pentru ca se prelungea ora de baut cafea. Pentru fiecare betie in care am ras pana la lacrimi. Pentru ca trebuie sa recunoastem,bem mult. Pentru fiecare seara nedormita. Pentru vodka bauta de ziua ta. Si pentru ca a trebuit sa te car dupa acasa. Pentru ca mereu stau dupa tine pana te imbraci.Pentru ca nu oricine are rabdare sa probezi 5 perechi de pantaloni, 6 bluze, 2 fuste,etc. Pentru ca eram in stare sa ma urc in tren si sa vin pana la Costinesti doar ca sa iti pot da o mama de bataie. Pentru ca tactu e genial.Iar ati fumat in bucatarie?pardon, iar a fumat Maji la noi in bucatarie?Maji iar te-ai vopsit? Pentru ca tre sa recunoastem ai avut o perioada in care te-am corupt cu muzica. Pentru ca esti praf la limbile straine. Pentru ca daca nu ai fi tu atat de agramata si inculta nu as mai fi dictionarul englez-roman, dictionar mobil, bineinteles.Pentru ca noi am stat de la 8 dimineata pana la 1 in cafeteca pentru simplul fapt ca nu am avut chef de ore.Pentru replica tipica pentru fericirea mea tu esti unitatea de masura. Pentru ca esti proasta mea preferata. Pentru ca impreuna am hotarat numarul de inmatriculare la masina mea.
Pentru astia 8 ani! Dar 8 ani cu absolut de toate.
Cea care imi cunoaste toate, dar toate reactile si iesirile, care poate spune cand urmeaza sa fac o tampenie doar uitandu-se la mine, care sta zilnic in banca cu mine intre 5 si 7 ore si inca nu s-a sinucis. Ioana.
Pentru ca mereu imi spune sa ma abtin sa mai fac glume macar in ora de mate,desi mie-mi place sa comentez. Pentru ca o tachiez de fiecare data cand am ocazia. Pentru ca suntem singurele 2 persoane din clasa care stiu ce inseamna muzica adevarata. Pentru ca ne inspiram mereu la lucruri. Pentru ca niciodata nu imi mazgaleste banca, desi a ei e plina de desene facute de mine. Pentru ca mereu ii colorez caietele si niciodata nu se supara pe mine. Pentru ca nu tipa niciodata la mine. Pentru ca atunci cand chiulesc ea si cu cealalta Ioana baga vrajeli la profi. Pentru ca desi le are cu matematica, in general nu prea are habar de ce vorbeste, si aici intervin eu. Pentru ca am corupt-o sa stam in ultima banca de la geam. Pentru ca radem in orele de religie pana la lacrimi. Pentru ca ea imi stie toate perlele din timpul orelor de romana. Pentru ca nu se supara ca la germana nu stau cu ea in banca. Pentru ca vorbim ore intregi la telefon si niciodata nu terminam. Pentru ca a venit zi de zi in clasa a 9-a cu mine la xerox ca sa fumez, desi ea pe atunci nu mai fuma. Pentru ca am corupt-o din nou, si de data asta vine la xerox, dar nu ca sa se uite.
Pentru astia aproape 2 ani si inca 2, si sigur mai multi de azi inainte.
Si pentru inca pe-atatea.
Pentru ca la sfarsitul zilei fara ele eu nu as fi eu.
They're my best friends, and right or wrong, they... They were there when most of you weren't. So if i murdered someone they're the persons i'd call to help me drag the corpse across the living room floor. They're my person.
The fact that we show up for each other in spite of our differences no matter what we believe..is reason enough to keep believing.
With friends like these, who needs armies?
Lor le multumesc:
Copilu',cea mai mica dintre ele, cea mai castigata,care mereu beneficiaza de pe urma pataniilor mele si are de invatat ce tampenii sa nu faca, dar bineinteles, ca niciodata nu prea asculta. Alina.
Pentru ca de rev ne-am facut lemn si am aruncat doze de bere pe geam. Pentru ca m-a lasat sa ii indop catelul , dihania acum, cu chiftele. Pentru ca mai mereu ne scriem deodata. Pentru ca desi ii statea mai bine bruneta s-a vopsit saten sau morcov cumva? Pentru ca niciodata nu ne plictisim de poze. Pentru ca am mers de 5 sau 6 ori consecutiv,joi seara, la karaoke. Pentru ca e prima persoana care mi-a spus ca sunt ego centrista. Pentru ca vorbim deodata de lucruri total diferite, si sarim de la un subiect la altul si totusi ne intelegem de fiecare data. Pentru ca atunci cand suntem prost dispuse purtam bocanci. Pentru ca merg pe strada cu ea de 6 ani incoace si inca nu ma pot obisnui cu faptu' ca la fiecare 5 secunde se impinge in mine,desi trotuarul e lat cat un bulevard. Pentru ca dihania ei de catel e cel mai tampit caine pe care l-am vazut pana acum,a cazut in canal,l-a batut o pisica, l-au intepat albinele si s-a umplut tot de scaieti. Pentru ca imi place sa merg cu ea la cafea si sa stam ore intregi sa vorbim despre aceleasi chestii si sa nu ne plictisim. Pentru ca si pe ea am corupt-o si s-a reapucat (ocazional) de fumat.
Experimentul esuat de culoarea morcovului, blonda mea, fata care a mai ramas doar cu o tigla pe acoperis. Andreea.
Pentru fiecare zi in care am impartit chiar si ultima tigara. Pentru ca am sters cu pantalonii fiecare bordura si banca, stand la ,bineinteles,o tigara si o barfa. Pentru fiecare zi in care nu mai ajungeam la orele de engleza pentru ca se prelungea ora de baut cafea. Pentru fiecare betie in care am ras pana la lacrimi. Pentru ca trebuie sa recunoastem,bem mult. Pentru fiecare seara nedormita. Pentru vodka bauta de ziua ta. Si pentru ca a trebuit sa te car dupa acasa. Pentru ca mereu stau dupa tine pana te imbraci.Pentru ca nu oricine are rabdare sa probezi 5 perechi de pantaloni, 6 bluze, 2 fuste,etc. Pentru ca eram in stare sa ma urc in tren si sa vin pana la Costinesti doar ca sa iti pot da o mama de bataie. Pentru ca tactu e genial.Iar ati fumat in bucatarie?pardon, iar a fumat Maji la noi in bucatarie?Maji iar te-ai vopsit? Pentru ca tre sa recunoastem ai avut o perioada in care te-am corupt cu muzica. Pentru ca esti praf la limbile straine. Pentru ca daca nu ai fi tu atat de agramata si inculta nu as mai fi dictionarul englez-roman, dictionar mobil, bineinteles.Pentru ca noi am stat de la 8 dimineata pana la 1 in cafeteca pentru simplul fapt ca nu am avut chef de ore.Pentru replica tipica pentru fericirea mea tu esti unitatea de masura. Pentru ca esti proasta mea preferata. Pentru ca impreuna am hotarat numarul de inmatriculare la masina mea.
Pentru astia 8 ani! Dar 8 ani cu absolut de toate.
Cea care imi cunoaste toate, dar toate reactile si iesirile, care poate spune cand urmeaza sa fac o tampenie doar uitandu-se la mine, care sta zilnic in banca cu mine intre 5 si 7 ore si inca nu s-a sinucis. Ioana.
Pentru ca mereu imi spune sa ma abtin sa mai fac glume macar in ora de mate,desi mie-mi place sa comentez. Pentru ca o tachiez de fiecare data cand am ocazia. Pentru ca suntem singurele 2 persoane din clasa care stiu ce inseamna muzica adevarata. Pentru ca ne inspiram mereu la lucruri. Pentru ca niciodata nu imi mazgaleste banca, desi a ei e plina de desene facute de mine. Pentru ca mereu ii colorez caietele si niciodata nu se supara pe mine. Pentru ca nu tipa niciodata la mine. Pentru ca atunci cand chiulesc ea si cu cealalta Ioana baga vrajeli la profi. Pentru ca desi le are cu matematica, in general nu prea are habar de ce vorbeste, si aici intervin eu. Pentru ca am corupt-o sa stam in ultima banca de la geam. Pentru ca radem in orele de religie pana la lacrimi. Pentru ca ea imi stie toate perlele din timpul orelor de romana. Pentru ca nu se supara ca la germana nu stau cu ea in banca. Pentru ca vorbim ore intregi la telefon si niciodata nu terminam. Pentru ca a venit zi de zi in clasa a 9-a cu mine la xerox ca sa fumez, desi ea pe atunci nu mai fuma. Pentru ca am corupt-o din nou, si de data asta vine la xerox, dar nu ca sa se uite.
Pentru astia aproape 2 ani si inca 2, si sigur mai multi de azi inainte.
Si pentru inca pe-atatea.
Pentru ca la sfarsitul zilei fara ele eu nu as fi eu.
They're my best friends, and right or wrong, they... They were there when most of you weren't. So if i murdered someone they're the persons i'd call to help me drag the corpse across the living room floor. They're my person.
The fact that we show up for each other in spite of our differences no matter what we believe..is reason enough to keep believing.
With friends like these, who needs armies?
19 octombrie 2010
*Never forget
Nu mi-a placut niciodata cum suna uita. Mie nu-mi place sa uit nimic, nici chiar cele mai ciudate,rusinoase,enervante sau suparatoare momente. De ce? Pentru ca pur si simplu eu nu uit(si nu ma refer la chei, ghiozdan, teme). Nu vreau sa uit. Pentru ca fiecare dintre ele ma caracterizeaza pe mine. Ma fac cine sunt azi. Si fara toate clipele, nu am fi decat niste oameni demni de nimic.
Cum sa lasi in urma ceva neplacut doar pe motiv ca odata te-a facut sa simti ca esti plin de altii numai de tine nu?
Cum sa uiti acele persoane care inainte doar daca le auzeai numele incepeai sa plangi, de fericire, de nervi, din prostie (poate)?
Cum sa treci pur si simplu peste cei care au insemnat ceva pentru tine, la un moment dat, si sa-i uiti?
Cum sa lasi in urma toate momentele dragut de penibile si sa te porti ca si cand nu s-au intamplat niciodata?
Cum sa uiti..?
E minunat sa iti amintesti fiecare lucru,moment, om, care a contat, conteaza sau va conta pentru tine candva. Si poate ca nu inseamna atat de mult azi, dar candva sigur. Si iti va fi dor si iti vei aminti cu placere. De tampeniile copilaresti pe care le faceai odata si care azi te fac,probabil,sa razi. De certurile prostesti cu cei care se nimereau sa fie omu' nepotrivit la locul nepotirivit si care te prindea intr-o pasa nepotrivita. De momentele in care putea sa pice si ceru' ca tu puneai mana il ridicai si continuai sa zambesti. De greselile tampite pe care le-ai repetat cel putin inca o data dupa, si tot nu te-ai invatat minte. De toti nenorocitii care ti-au intors zilele, saptamanile poate chiar lunile,cu capul in jos,fara niciun fel de avertisment.De lucrurile care se indreptau de la sine,aproape intotdeauna. De timpul care vroiai sa treaca doar ca sa gasesti raspunsul, secretul, motivul de la sfarsitul drumului. De cei care s-au dovedit a fi niste oameni prea mici sa creasca vreodata mari,de cei care ai stiut dinainte ca sunt vai de capu' lor(dar totusi ai continuat),te-ai abtinut intotdeauna sa-i injuri, just for the sake of the good time that you had/have and for the memories. De cei care au trecut prin viata ta, si unii poate chiar au ramas o buna perioada de timp, daca nu cumva sunt si azi, si de la care ai invatat cate ceva. De copilarit. De clipele in care erai atat de fericit incat plangeai. De prietenii de o viata. De nebuniile de zi cu zi din scoala/liceu. De lucrurile marunte dar care iti puteau aduce zambetul pe buze oricand...
De tine.
Si daca uiti toate astea, atunci ce iti vei aminti mai incolo si de ce iti va fi dor? Si cum vei mai putea privi inapoi si spune "Asta da viata!",daca alegi sa uiti?
Cum iti vei mai aduce aminte de tine?!
People have scars in all sorts of unexpected places. Like secret road maps of their personal histories, diagrams of all of their old wounds. Most of our old wounds heal, leaving nothing behind but a scar. But some of them, don’t.
Some wounds, we carry with us everywhere… and though the cut is long gone, the pain still lingers.
What’s worse? New wounds, which are so horribly painful, or old wounds, which should have healed years ago, and never did? Maybe our old wounds teach us something. They remind us where we’ve been, and what we’ve overcome. They teach us lessons about what to avoid in the future. That’s what we like to think.
But that’s not the way it is, is it? Some things we just have to learn over and over and over… again.
Cum sa lasi in urma ceva neplacut doar pe motiv ca odata te-a facut sa simti ca esti plin de altii numai de tine nu?
Cum sa uiti acele persoane care inainte doar daca le auzeai numele incepeai sa plangi, de fericire, de nervi, din prostie (poate)?
Cum sa treci pur si simplu peste cei care au insemnat ceva pentru tine, la un moment dat, si sa-i uiti?
Cum sa lasi in urma toate momentele dragut de penibile si sa te porti ca si cand nu s-au intamplat niciodata?
Cum sa uiti..?
E minunat sa iti amintesti fiecare lucru,moment, om, care a contat, conteaza sau va conta pentru tine candva. Si poate ca nu inseamna atat de mult azi, dar candva sigur. Si iti va fi dor si iti vei aminti cu placere. De tampeniile copilaresti pe care le faceai odata si care azi te fac,probabil,sa razi. De certurile prostesti cu cei care se nimereau sa fie omu' nepotrivit la locul nepotirivit si care te prindea intr-o pasa nepotrivita. De momentele in care putea sa pice si ceru' ca tu puneai mana il ridicai si continuai sa zambesti. De greselile tampite pe care le-ai repetat cel putin inca o data dupa, si tot nu te-ai invatat minte. De toti nenorocitii care ti-au intors zilele, saptamanile poate chiar lunile,cu capul in jos,fara niciun fel de avertisment.De lucrurile care se indreptau de la sine,aproape intotdeauna. De timpul care vroiai sa treaca doar ca sa gasesti raspunsul, secretul, motivul de la sfarsitul drumului. De cei care s-au dovedit a fi niste oameni prea mici sa creasca vreodata mari,de cei care ai stiut dinainte ca sunt vai de capu' lor(dar totusi ai continuat),te-ai abtinut intotdeauna sa-i injuri, just for the sake of the good time that you had/have and for the memories. De cei care au trecut prin viata ta, si unii poate chiar au ramas o buna perioada de timp, daca nu cumva sunt si azi, si de la care ai invatat cate ceva. De copilarit. De clipele in care erai atat de fericit incat plangeai. De prietenii de o viata. De nebuniile de zi cu zi din scoala/liceu. De lucrurile marunte dar care iti puteau aduce zambetul pe buze oricand...
De tine.
Si daca uiti toate astea, atunci ce iti vei aminti mai incolo si de ce iti va fi dor? Si cum vei mai putea privi inapoi si spune "Asta da viata!",daca alegi sa uiti?
Cum iti vei mai aduce aminte de tine?!
People have scars in all sorts of unexpected places. Like secret road maps of their personal histories, diagrams of all of their old wounds. Most of our old wounds heal, leaving nothing behind but a scar. But some of them, don’t.
Some wounds, we carry with us everywhere… and though the cut is long gone, the pain still lingers.
What’s worse? New wounds, which are so horribly painful, or old wounds, which should have healed years ago, and never did? Maybe our old wounds teach us something. They remind us where we’ve been, and what we’ve overcome. They teach us lessons about what to avoid in the future. That’s what we like to think.
But that’s not the way it is, is it? Some things we just have to learn over and over and over… again.
17 octombrie 2010
*Fighters
They take pictures of mountain climbers at the top of the mountain -
They're smiling,
ecstatic,
triumphant.
They don't take pictures along the way because
who wants to remember the rest of it?
We push ourselves because we have to,
not because we like it.
The relentless climb?
The pain and anguish of taking it to the next level?
Nobody takes pictures of that,
nobody wants to remember.
We just want to remember the view from the top,
the breathtaking moment at the edge of the world.
That's what keeps us climbing,
and its worth the pain.
That's the crazy part.
It's worth anything.
They're smiling,
ecstatic,
triumphant.
They don't take pictures along the way because
who wants to remember the rest of it?
We push ourselves because we have to,
not because we like it.
The relentless climb?
The pain and anguish of taking it to the next level?
Nobody takes pictures of that,
nobody wants to remember.
We just want to remember the view from the top,
the breathtaking moment at the edge of the world.
That's what keeps us climbing,
and its worth the pain.
That's the crazy part.
It's worth anything.
13 octombrie 2010
*Fericirea nu se supune legilor gravitatii
Cred ca singurul lucru despre care as scrie azi e fericirea.
Fericirea aia care te face sa zambesti incontinuu fara vreun motiv anume. Fericirea aia care te face sa vrei sa te trezesti dimineata si sa pleci, oriunde, ce conteaza ca 5 zile din 7 tu mergi la scoala,ok, si cafea inainte/in timpul/dupa scoala. Ideea e ca fericirea asta face ca totul sa capete un sens, ca totul sa aiba o partea buna. Fericirea aia care te face sa vrei sa stai si sa te uiti ce soare-i afara in octombrie. Fericirea aia care te binedispune si care te face sa fi altfel decat de obicei, sa fii cum ar spune unii plin de viata. Fericirea aia care se ti se poate citi in ochi. Fericirea aia care face in asa fel incat ea sa fie principalul lucru pe care il vezi/auzi/simti.
Cum sa nu fii fericit? Cum sa gonesti fericirea si sa nu o vrei? Cum sa pui mare pret pe ce zice lumea?
Cum sa strapungi cu privirea plina de buna dispozitie tot ce ar putea sta in calea fericirii tale?Pai, controleaza ce poti controla. Accepta ce nu poti controla si invata sa faci diferenta intre cele doua.
Traieste in prezent.
Fiecare moment este deosebit daca il vezi asa. Henry Miller.
Fericirea aia care te face sa zambesti incontinuu fara vreun motiv anume. Fericirea aia care te face sa vrei sa te trezesti dimineata si sa pleci, oriunde, ce conteaza ca 5 zile din 7 tu mergi la scoala,ok, si cafea inainte/in timpul/dupa scoala. Ideea e ca fericirea asta face ca totul sa capete un sens, ca totul sa aiba o partea buna. Fericirea aia care te face sa vrei sa stai si sa te uiti ce soare-i afara in octombrie. Fericirea aia care te binedispune si care te face sa fi altfel decat de obicei, sa fii cum ar spune unii plin de viata. Fericirea aia care se ti se poate citi in ochi. Fericirea aia care face in asa fel incat ea sa fie principalul lucru pe care il vezi/auzi/simti.
Cum sa nu fii fericit? Cum sa gonesti fericirea si sa nu o vrei? Cum sa pui mare pret pe ce zice lumea?
Cum sa strapungi cu privirea plina de buna dispozitie tot ce ar putea sta in calea fericirii tale?Pai, controleaza ce poti controla. Accepta ce nu poti controla si invata sa faci diferenta intre cele doua.
Traieste in prezent.
Fiecare moment este deosebit daca il vezi asa. Henry Miller.
9 octombrie 2010
*Spoof, dope, crank, creep, bomb, spank, shit, bang, zip, tweak, chard. Call it what you will.
iti dau si tie putin din fericirea mea
E foarte frig afara. Si ploua. Si sunt gramezi mari de frunze imprastiate pe jos. Bate vantu'. Si ceru' e asa de gri. Cat despre soare, nu prea mai isi face aparitia. Pe strazi e pustiu. Barurile si cafenelele sunt pline. Cladura. Buna dispozitie. Ceaiuri. Cafele. Ciocolata calda. Fum de tigara. Oameni. Parca sunt doua lumi total diferite. Octombrie. Dar,stiu ca trece repede timpul. Daca stau sa ma gandesc mai bine nu cred ca as putea alege un anotimp anume. Fiecare are avantajele si dezavantajele lui. Fiecare are rostul lui.
Incep cu vara. Vara te distrezi din plin, faci tampenii, nu prea ai timp de tine, si te pierzi cam peste tot.
Toamna. Toamna e anotimpul in care te aduni, in care revi la tine,anotimpul in care iti e dor cel mai tare de vara.
Iarna. Iarna esti tu cu tine si cu altii,tu cu oamenii dragi tie. Iarna incepi sa te gandesti la ceilalti,pas cu pas.
Si primavara. Primavara esti "intreg" din nou. Primavara te pregatesti pentru inca o vara traita din plin,pentru inca o serie de tampenii.
Si tot asa.
Si ce daca e toamna? Fericiti suntem noi, oricum.
As da orice pentru o cafea o tigara niste zapada/frunze un frig urat o banca si liniste. Hai in parc la o tigara si o cafea cu mine copile,ca in zilele noastre bune.
Zilele noastre bune sunt in fiecare zi.Si ploua..
Si ce daca ploua?
Hai!
E foarte frig afara. Si ploua. Si sunt gramezi mari de frunze imprastiate pe jos. Bate vantu'. Si ceru' e asa de gri. Cat despre soare, nu prea mai isi face aparitia. Pe strazi e pustiu. Barurile si cafenelele sunt pline. Cladura. Buna dispozitie. Ceaiuri. Cafele. Ciocolata calda. Fum de tigara. Oameni. Parca sunt doua lumi total diferite. Octombrie. Dar,stiu ca trece repede timpul. Daca stau sa ma gandesc mai bine nu cred ca as putea alege un anotimp anume. Fiecare are avantajele si dezavantajele lui. Fiecare are rostul lui.
Incep cu vara. Vara te distrezi din plin, faci tampenii, nu prea ai timp de tine, si te pierzi cam peste tot.
Toamna. Toamna e anotimpul in care te aduni, in care revi la tine,anotimpul in care iti e dor cel mai tare de vara.
Iarna. Iarna esti tu cu tine si cu altii,tu cu oamenii dragi tie. Iarna incepi sa te gandesti la ceilalti,pas cu pas.
Si primavara. Primavara esti "intreg" din nou. Primavara te pregatesti pentru inca o vara traita din plin,pentru inca o serie de tampenii.
Si tot asa.
Si ce daca e toamna? Fericiti suntem noi, oricum.
As da orice pentru o cafea o tigara niste zapada/frunze un frig urat o banca si liniste. Hai in parc la o tigara si o cafea cu mine copile,ca in zilele noastre bune.
Zilele noastre bune sunt in fiecare zi.Si ploua..
Si ce daca ploua?
Hai!
5 octombrie 2010
*The time is now, and tomorrow,and so on.
Winning.
E imposibil sa nu fie macar o parte buna in orice. Cum e si proverbul tot raul spre bine. Dramatizam prea mult. De fapt, altii iti dau doar un branci si tu ca prostul cazi,te lasi jos. De ce sa faci asta? De ce sa nu te dai dracu putin mai incolo? Sau de ce sa nu te ridici imediat?
Nimeni nu o sa iti dea inapoi timpu' pe care-l pierzi aiurea-n tramvai plangandu-ti singur de mila. Nu,nici macar o secunda,d-apai zile, saptamani si poate chiar luni intregi? Timpu' nu asteapta pe nimeni,stai tu linistit.
Why are you telling me to give it time when there's no guarantee that time is going to be there? I'm not going to wait around to be happy anymore.
Ideea e sa profiti de fiecare chestie care te face fericit, de orice,dar orice te face fericit.
De ce dracu sa iti faci griji acum? Ce problema existentiala autoinventata si atat de complicata poti avea? Nu-i bai,oricum toate trec,da-le dracu.
Mereu,dar mereu ai ceva de castigat,n-ai tu grija, poate nu intotdeauna pe moment,dar se va dovedi intr-o zi ca ai ajuns sa ai mai mult decat credeai, ca ai ajuns sa ai totul.
Ce nu te doboara te face mai puternic. Intotdeauna!
A picture paints a thousand words,
As one door closes, another door opens,
And two wrongs don't make a right
Now good things come to those who wait,
Take the highs with the lows dear,
You'll get what your given and everything's gonna be alright.
E imposibil sa nu fie macar o parte buna in orice. Cum e si proverbul tot raul spre bine. Dramatizam prea mult. De fapt, altii iti dau doar un branci si tu ca prostul cazi,te lasi jos. De ce sa faci asta? De ce sa nu te dai dracu putin mai incolo? Sau de ce sa nu te ridici imediat?
Nimeni nu o sa iti dea inapoi timpu' pe care-l pierzi aiurea-n tramvai plangandu-ti singur de mila. Nu,nici macar o secunda,d-apai zile, saptamani si poate chiar luni intregi? Timpu' nu asteapta pe nimeni,stai tu linistit.
Why are you telling me to give it time when there's no guarantee that time is going to be there? I'm not going to wait around to be happy anymore.
Ideea e sa profiti de fiecare chestie care te face fericit, de orice,dar orice te face fericit.
De ce dracu sa iti faci griji acum? Ce problema existentiala autoinventata si atat de complicata poti avea? Nu-i bai,oricum toate trec,da-le dracu.
Mereu,dar mereu ai ceva de castigat,n-ai tu grija, poate nu intotdeauna pe moment,dar se va dovedi intr-o zi ca ai ajuns sa ai mai mult decat credeai, ca ai ajuns sa ai totul.
Ce nu te doboara te face mai puternic. Intotdeauna!
A picture paints a thousand words,
As one door closes, another door opens,
And two wrongs don't make a right
Now good things come to those who wait,
Take the highs with the lows dear,
You'll get what your given and everything's gonna be alright.
4 octombrie 2010
*RE: Nicht
Winning.
Am regretu ca am reusit mult timp sa ma inconjor de oameni de cacat in adevaratu sens, ca am reusit sa visez doar 'rebuturi' , ca am ghinion, mult ghinion si regret ca de acum "ce-o fi o fi".
Draga mea, te contrazic. Ce-si face omu' cu mana lui..si nu cred ca mai e nevoie de continuare.
In general e destul de simplu,perspectiva ampla e doar in capul nostru,de fiecare data.Totul e complicat, si peste tot sunt aceleasi doua variante, ca si cand asta nu e suficient, mai e si alegerea celei corecte.
Right and wrong do exist. Just because you don’t know what the right
answer is — maybe there’s even no way you could know what the
right answer is — doesn’t make your answer right or even okay. It’s
much simpler than that. It’s just plain wrong.
Ghinion,nu cred ca se poate numi asa modul de a decide cum vrei sa procedezi, la ce esti dispusa sa renunti,ce vrei sa obti si ce astepti in schimb. E normal ca fiecare dintre noi intr-un anumit moment al vietii sau altu', la o varsta aleatorie ajunge sa arunce vina dintr-o parte in alta.
Gandeste-te altfel, cand esti mic,si spargi o vaza sau rupi capu' unei papusi sau te bati cu un alt copil. Intotdeauna e vina lui, el te-a impins de ai spart vaza,el a rupt capul papusii si el te-a lovit primul si pe deasupra nesimtitul tot el are tupeu si minte.
Si cresti. De aici,treptat vina e impartita, ghinion pur, decizie gresita,naivitate chiar. Vina e oricum a altcuiva numai a ta nu. Si dupa batalii indelungate cu constiinta ,accepti ca ai gresit si recunosti asta cu jumatate de gura,inca nu esti prea sigur ca e o idee buna,asa ca urmeaza un sincer "dar nu numai eu sunt de vina",spus clar si raspicat.
Noi nu ne permitem sa gresim. Noi nu ne permitem sa acceptam ca nu suntem perfecti cum probabil ca in subconstient ne dorim,fara ca macar sa fim constienti de asta. Nu ne permitem sa ne cerem scuze si sa fie niste scuze sincere,chiar intotdeauna. Tind sa cred ca unii dintre noi,nu-si permit sa fie oameni.
E omenesc sa gresesti.
Si ce daca ai gresit? Cu totii gresim. Dar de la propia greseala pana la aruncatul vinei, Iisuse, e un zid inalt de 20 de metri. Omu' lu' Dumnezeu nu te pune nimeni sa te bagi in cacat(metaforic vorbind), o faci pe propia raspundere. Si singur sunt cateva ocazii, in care sa iti tragi sufletul si fac pariu ca tu inaintezi. Nu te uiti tu in jos,capu' sus privirea-n-nainte, speram la toate cele bune. A dracu si tot altu-i de vina ca tu nu te-ai oprit sa vezi tu prin ce mergi(metaforic vorbind,again). Si daca te trezesti cand esti deja pana la gat ce rost are sa urlii cat te tin plamanii si sa dai vina pe ghinion,noroc, destin,soarta, naiba stie, cand tu singur esti vinovat.
Faci ce vrei,cum vrei, te simti bine, nu cazi niciodata prea jos, mereu e loc de mai bine,nicio problema.
Ideea e sa stii sa te simti bine,sa profiti si cam asta e tot.
At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don't really expect it. It's like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And it's not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you , and once in a while people may even take your breath away.
Am regretu ca am reusit mult timp sa ma inconjor de oameni de cacat in adevaratu sens, ca am reusit sa visez doar 'rebuturi' , ca am ghinion, mult ghinion si regret ca de acum "ce-o fi o fi".
Draga mea, te contrazic. Ce-si face omu' cu mana lui..si nu cred ca mai e nevoie de continuare.
In general e destul de simplu,perspectiva ampla e doar in capul nostru,de fiecare data.Totul e complicat, si peste tot sunt aceleasi doua variante, ca si cand asta nu e suficient, mai e si alegerea celei corecte.
Right and wrong do exist. Just because you don’t know what the right
answer is — maybe there’s even no way you could know what the
right answer is — doesn’t make your answer right or even okay. It’s
much simpler than that. It’s just plain wrong.
Ghinion,nu cred ca se poate numi asa modul de a decide cum vrei sa procedezi, la ce esti dispusa sa renunti,ce vrei sa obti si ce astepti in schimb. E normal ca fiecare dintre noi intr-un anumit moment al vietii sau altu', la o varsta aleatorie ajunge sa arunce vina dintr-o parte in alta.
Gandeste-te altfel, cand esti mic,si spargi o vaza sau rupi capu' unei papusi sau te bati cu un alt copil. Intotdeauna e vina lui, el te-a impins de ai spart vaza,el a rupt capul papusii si el te-a lovit primul si pe deasupra nesimtitul tot el are tupeu si minte.
Si cresti. De aici,treptat vina e impartita, ghinion pur, decizie gresita,naivitate chiar. Vina e oricum a altcuiva numai a ta nu. Si dupa batalii indelungate cu constiinta ,accepti ca ai gresit si recunosti asta cu jumatate de gura,inca nu esti prea sigur ca e o idee buna,asa ca urmeaza un sincer "dar nu numai eu sunt de vina",spus clar si raspicat.
Noi nu ne permitem sa gresim. Noi nu ne permitem sa acceptam ca nu suntem perfecti cum probabil ca in subconstient ne dorim,fara ca macar sa fim constienti de asta. Nu ne permitem sa ne cerem scuze si sa fie niste scuze sincere,chiar intotdeauna. Tind sa cred ca unii dintre noi,nu-si permit sa fie oameni.
E omenesc sa gresesti.
Si ce daca ai gresit? Cu totii gresim. Dar de la propia greseala pana la aruncatul vinei, Iisuse, e un zid inalt de 20 de metri. Omu' lu' Dumnezeu nu te pune nimeni sa te bagi in cacat(metaforic vorbind), o faci pe propia raspundere. Si singur sunt cateva ocazii, in care sa iti tragi sufletul si fac pariu ca tu inaintezi. Nu te uiti tu in jos,capu' sus privirea-n-nainte, speram la toate cele bune. A dracu si tot altu-i de vina ca tu nu te-ai oprit sa vezi tu prin ce mergi(metaforic vorbind,again). Si daca te trezesti cand esti deja pana la gat ce rost are sa urlii cat te tin plamanii si sa dai vina pe ghinion,noroc, destin,soarta, naiba stie, cand tu singur esti vinovat.
Faci ce vrei,cum vrei, te simti bine, nu cazi niciodata prea jos, mereu e loc de mai bine,nicio problema.
Ideea e sa stii sa te simti bine,sa profiti si cam asta e tot.
At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don't really expect it. It's like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And it's not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you , and once in a while people may even take your breath away.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)