Cum poţi intr-o zi
Să schimbi in oameni mari nişte copii?
Cu toţii spun că ce rost are să ne facem griji că mai e destul timp - timeless- nu,nu e adevărat, unu la mână pentru că nu suntem în stare să ţinem pasul cu noi,respectiv amintirile noastre, şi da, e destul de greu să ne conformăm cu treaba asta. şi doi, întotdeauna este şi va fi loc de mai bine.
Vrem să credem că suntem mai maturi ,mai inteligenţi,mai buni, mai altfel, chiar dacă vârsta noastra e "diametral opusă", probabil, cu ce incercăm să părem. Şi ne prostim aşa un timp -nu, de data asta nu rămânem proşti, dar doar de data asta- şi trec anii,bineînţeles, şi nu oricum, ci mult mai repede decât am fi prevăzut vreodată,şi ne oprim, dăm inapoi,şi refuzăm să acceptăm că nu mai suntem copii, că s-a mai terminat un episod din al nu ştiu câtelea sezon, dar mai e destul până la generic.Nu e o ruşine să-ţi fie frică, dor. şi să ai în minte şi înăuntrul tău aceleaşi 3 sentimente predominante, admiraţie , regret, oftică. Fiecare va gasi alt mod de a le defini, alt motiv, dar indiferent care ar fi , vor însemna întotdeauna acelaşi lucru ...!
When something reaches the end, there are some things you just don't want to hear. Some things you say because there's no other choice. Some things you keep to yourself. And not too often, but every now and then, some things simply speak for themselves.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu