It was time to let go, time to grow up, time to stand up. So I left. Which was a pretty good choice. I left and I never looked back, not even once. Why? Well because I realized that I'm not the person that gives up almost everything and makes sacrifices and struggles in order to make other people pround, while they simply watch and whine. Fuck that! Just because I behave in a much more normal way, normal for you, weird for me, that doesn't mean I care. Just because I'm trying to be nice and be a good person, trust me I won't do that with everyone, only with the people that deserve.
“There’s a perspective there and it’s a human being in the
crossroads, in this pinnacle, in this precarious balance of
decision making. It’s really about brutal honesty and about
going to war with yourself and hopefully winning. In a sense,
it’s conceptual because every song on the record has that
perspective and comes from that place of self-examination,
change, ultimately rebirth and renewal. It’s about this choice
to believe, and it’s an optimistic choice even though the word
‘lie’ is in it, it’s an optimistic title because no matter
what happens we collectively as a race continue to keep moving
forward regardless of the insanity.”
12 mai 2011
*Sympathique*
Cu toţii avem probleme. Problemele noastre. Şi acum ne împarţim în 2 categorii, cei care au timp să se gândească la ale lor şi cei care îi ajută pe alţii şi nu mai au timp să se gândească la ale lor.
Ultimii sunt mai deştepţi, dar nu întotdeauna. Cred că e mult, dar mult mai bine uneori să le laşi pe ale tale dracu şi să îi ajuţi pe alţii, şi asta nu înseamna că eşti cel mai bun om din lume sau cel mai grijuliu şi darnic, ci din contră este şi o notă de egoism. Egoism exact, pentru că neavând timp să iţi vezi de tine, laşi toate la o parte, nu te mai agiţi, nu te mai enervezi, nu te mai superi aiurea şi te simţi mult mai bine. Îţi dai seama? Fără neuroni futuţi şi aşa degeaba. Super, nu spun că trebuie să faci asta întotdeauna, dar în majoritatea timpului e cea mai bună variantă.
Şi recunosc nu am avut timp de tâmpeniile pe care le debitam de obicei, nu am mai fost nervoasă, ba chiar am început să ma abţin să mai înjur toţi rataţii, şi-o iau ei oricum fără să mă enervez eu- du-te mă cu măta, du-te. Calm şi bună dispoziţie, linişte şi afară vremea e chiar frumoasă. Vine vara imediat, nu că m-ar încânta faptu' că o să ne sufocăm din cauza căldurii, cât mă încântă bine meritata pauză. Frumos. Frumos. Frumos.
Îmi e foarte bine şi intenţionez să rămână aşa. Chiar îmi era dor să mă trezesc în weekend şi să fie soare, mult soare şi cald şi să îmi beau cafeaua şi să îmi fumez ţigara şi să fie frumos afară.
Nu-i nimic, make it my fault.
To be continued..
Ultimii sunt mai deştepţi, dar nu întotdeauna. Cred că e mult, dar mult mai bine uneori să le laşi pe ale tale dracu şi să îi ajuţi pe alţii, şi asta nu înseamna că eşti cel mai bun om din lume sau cel mai grijuliu şi darnic, ci din contră este şi o notă de egoism. Egoism exact, pentru că neavând timp să iţi vezi de tine, laşi toate la o parte, nu te mai agiţi, nu te mai enervezi, nu te mai superi aiurea şi te simţi mult mai bine. Îţi dai seama? Fără neuroni futuţi şi aşa degeaba. Super, nu spun că trebuie să faci asta întotdeauna, dar în majoritatea timpului e cea mai bună variantă.
Şi recunosc nu am avut timp de tâmpeniile pe care le debitam de obicei, nu am mai fost nervoasă, ba chiar am început să ma abţin să mai înjur toţi rataţii, şi-o iau ei oricum fără să mă enervez eu- du-te mă cu măta, du-te. Calm şi bună dispoziţie, linişte şi afară vremea e chiar frumoasă. Vine vara imediat, nu că m-ar încânta faptu' că o să ne sufocăm din cauza căldurii, cât mă încântă bine meritata pauză. Frumos. Frumos. Frumos.
Îmi e foarte bine şi intenţionez să rămână aşa. Chiar îmi era dor să mă trezesc în weekend şi să fie soare, mult soare şi cald şi să îmi beau cafeaua şi să îmi fumez ţigara şi să fie frumos afară.
Nu-i nimic, make it my fault.
To be continued..
4 mai 2011
*I have a heart i swear i do !
But surgery is a trauma in and of itself, and once it's over, the real healing begins. It's called recovery. Recovery is not a team sport. It's a solitary distance run. It's long. It's exhausting. And it's lonely as hell.
Decisions, decisions, decisions, fucking decisions. Well i guess i wanna change. I overanalyzed the hole situation and the thing is that i do have a way too complicated mind and when it comes down to making a decision, and i'm not talking about decisions like "soooo what should i wear today?" or stuff like that, when i say decisions i'm talking about things that will affect my life one way or another, more or less. And when that kind of decision has to be made i start asking myself questions like " what if?", " but if i'm wrong?", " how can i be sure it's like that?" and so on. And it's not ok, not at all because sometimes you have to quit thinking so much because if it feels right, it probably is. I do want to be a nice person and sometimes being nice to the people you don't necessarily like isn't called two faced, it's called growing up. I do want to learn and i do wanna appreciate what i have and i do wanna respect people more and stop considering them a bunch of assholes until they prove me wrong because once in a while there are people that deserve more, and that wouldn't be fair, right? But that doesn't mean i won't make any mistakes, and from time to time say something stupid or act stupid and screw things up. I think that if i remind myself how things used to be before i started acting and then almost ending up a totally cold heartless bitch that couldn't be changed ,maybe once in a while it will be pretty usefull to do that. Because out there, there are people that do need someone to help them,or listen to them and maybe it's ok if they know you are there for them and they can count on you anytime. I can do that, i do it most of the time but the question is, can you? If I were to give one piece of advice that would be stop overthinking everything people! At the end of the day you can either focus on what's tearing you apart or whats holding you together. And remember never invite someone into your head if you don't intend to let them stay. Despite the fact that it's raining cats and dogs, as my teacher would say, the wheather was fucked up all day and it annoys me, not all the time, but today made me feel tired. So anyway sometimes change is good, really change is everything. We have to change this thing: we say that we live our lives to the fullest but that's not like that we postpone a lot of things that we have to do and say until there will be no tomorrow. People will tell you they care, but they don't seem to show it unless you get sick, die or become famous. I don't agree with it 100% but sometimes depending on the people and the situation it's pretty much true.
Fuck NEVERLAND let's not come back until FOREVER ends.
No one needs a smile as much as a person who fails to give one. now how about showing me a big SMILE
Be strong,and you'll finally see the truth: that a hero lies in you. Well it sounds funny but it's true because when it comes down to helping the people we care about we are able to move mountains and even give up our own happiness just to see them smiling. I know what i'm talking about and when you realize that you are able to put someone else's happiness in front of yours, well that's a hell of a moment that makes your day(s) because that's the thing that proves you care about that someone else instead of you- no more "self-centreism".
Life is too short to wake up in the morning with regrets.
3 mai 2011
*FUCKING TRUE
When we say things like "people don't change" it drives scientist crazy because change is literally the only constant in all of science. Energy. Matter. It's always changing, morphing, merging, growing, dying. It's the way people try not to change that's unnatural. The way we cling to what things were instead of letting things be what they are. The way we cling to old memories instead of forming new ones. The way we insist on believing despite every scientific indication that anything in this lifetime is permanent. Change is constant. How we experience change that's up to us. It can feel like death or it can feel like a second chance at life. If we open our fingers, loosen our grips, go with it, it can feel like pure adrenaline. Like at any moment we can have another chance at life. Like at any moment, we can be born all over again.
Change. We don't like it, we fear it. But, we can't stop it from coming. We either adapt to change or we get left behind. It hurts to grow, anyone who tell you different is lying. The more things change the more they stay the same. Sometimes change is good. Sometimes change is everything.
Change. We don't like it, we fear it. But, we can't stop it from coming. We either adapt to change or we get left behind. It hurts to grow, anyone who tell you different is lying. The more things change the more they stay the same. Sometimes change is good. Sometimes change is everything.
28 aprilie 2011
*It is better to open your eyes and say you don't understand, than to close your eyes and say you don't believe.
A couple of hundred years ago, Benjamin Franklin shared with the world the secret of his success. “Never leave that till tomorrow,” he said, “Which you can do today.” This is the man who discovered electricity. You’d think more of us would listen to what he had to say. I don’t know why we put things off, but if I had to guess, I’d say it has a lot to do with fear. Fear of failure. Fear of pain. Fear of rejection. Sometimes the fear is just of making a decision, because what if you’re wrong? What if you make a mistake you can’t undo? Whatever it is we're afraid of, one thing holds true: that by the time the pain of not doing the thing gets worse than the fear of doing it, it can feel like we're carrying around a giant tumor. And you thought I was speaking metaphorically.
He who hesitates is lost. We can't pretend we haven't been told. We've all heard the proverbs, heard the philosophers, heard our grandparents warning us about wasted time, heard the damn poets urging us to ‘seize the day'. Still sometimes we have to see for ourselves. We have to make our own mistakes. We have to learn our own lessons. We have to sweep today's possibility under tomorrow's rug until we can't anymore, until we finally understand for ourselves like Benjamin Franklin meant. That knowing is better than wondering, that waking is better than sleeping. And that even the biggest failure, even the worst most intractable mistake beats the hell out of never trying.
AMIN!
He who hesitates is lost. We can't pretend we haven't been told. We've all heard the proverbs, heard the philosophers, heard our grandparents warning us about wasted time, heard the damn poets urging us to ‘seize the day'. Still sometimes we have to see for ourselves. We have to make our own mistakes. We have to learn our own lessons. We have to sweep today's possibility under tomorrow's rug until we can't anymore, until we finally understand for ourselves like Benjamin Franklin meant. That knowing is better than wondering, that waking is better than sleeping. And that even the biggest failure, even the worst most intractable mistake beats the hell out of never trying.
AMIN!
17 aprilie 2011
*We’re on the road again
-I have my dessert first.
-Is that a political statement? A medical condition, perhaps?
-I just don't see the point in waiting. I mean, what if I die while eating my entree?
-Is that probable?
-It's possible. What if I choke? What if an asteroid come hurling down onto the restaurant?... I'll tell you what, if you swear on your eternal soul that I'll make it through my entree, then I'll wait. But before you answer, consider that if something does happen, you'll have to live the rest of your life knowing that not only did you lie to me, but you denied of my one last indulgence. Are you prepared to shoulder that kind of responsibility?
Fericită, sunt fericită atunci când oboseala nu-şi mai spune cuvântu', când nervii mei se ţin tari şi oricât de nasoală ar fi situaţia merg mai departe şi îi las pe ăia cu ale lor. Ştiu asta atunci când zâmbesc fără niciun fel de motiv şi mă simt bine şi ascult muzică şi fredonez şi mai dau din mâini când mai explic câte ceva. Ştiu asta când îmi beau cafeaua la ora 10-seara, a 2-a sau poate chiar a 3-a în ziua respectivă, îmi fumez ţigara şi ştiu că, chiar dacă îmi va sari somnu' şi nu voi putea dormi toată noaptea, în dimineaţa urmatoare nu voi fi obosită. Ştiu asta atunci când am un chef nebun de a sta şi a lenevi pe o banca, dar totuşi sa fie undeva la soare. Ştiu că sunt fericită atunci când ploaia de afară nu îmi modifică cu nimic starea de spirit ba chiar mă face să mă simt şi mai bine pentru că îmi aminteşte de fiecare dată cât de incăpăţânată şi leneşă sunt pentru că nu ascult când mi se zice să-mi car umbrela cu mine. Sunt fericită atunci când stau acasa şi îmi petrec toată ziua în pat citind vreo carte, uitându-mă la desene animate la televizor sau la vreo comedie siropoasă/umor comico-tragic. Ştiu că sunt fericită atunci când nu am chef să mă cert cu nimeni pentru că nici măcar nu mă deranjez să-mi stric starea de spirit mult prea bună- calm. Ştiu că sunt fericită atunci când chiar daca nu am niciun chef să învaţ sau să scriu mă consolez cu ideea că oricum tot spre binele meu e şi nu are ce rău să îmi facă. Ştiu că sunt fericită atunci când mă trezesc dimineaţa cu un zâmbet d-ăla de om tâmpit pe faţa şi chiar dacă ştiu că va trebui să-mi deplasez caroseria la şcoală, eu tot zâmbesc. Şi ştiu că sunt fericită atunci când lucrurile merg bine şi toate se rezolvă- mai devreme sau mai târziu.
I'm not lucky. I deserve it.
-Is that a political statement? A medical condition, perhaps?
-I just don't see the point in waiting. I mean, what if I die while eating my entree?
-Is that probable?
-It's possible. What if I choke? What if an asteroid come hurling down onto the restaurant?... I'll tell you what, if you swear on your eternal soul that I'll make it through my entree, then I'll wait. But before you answer, consider that if something does happen, you'll have to live the rest of your life knowing that not only did you lie to me, but you denied of my one last indulgence. Are you prepared to shoulder that kind of responsibility?
Fericită, sunt fericită atunci când oboseala nu-şi mai spune cuvântu', când nervii mei se ţin tari şi oricât de nasoală ar fi situaţia merg mai departe şi îi las pe ăia cu ale lor. Ştiu asta atunci când zâmbesc fără niciun fel de motiv şi mă simt bine şi ascult muzică şi fredonez şi mai dau din mâini când mai explic câte ceva. Ştiu asta când îmi beau cafeaua la ora 10-seara, a 2-a sau poate chiar a 3-a în ziua respectivă, îmi fumez ţigara şi ştiu că, chiar dacă îmi va sari somnu' şi nu voi putea dormi toată noaptea, în dimineaţa urmatoare nu voi fi obosită. Ştiu asta atunci când am un chef nebun de a sta şi a lenevi pe o banca, dar totuşi sa fie undeva la soare. Ştiu că sunt fericită atunci când ploaia de afară nu îmi modifică cu nimic starea de spirit ba chiar mă face să mă simt şi mai bine pentru că îmi aminteşte de fiecare dată cât de incăpăţânată şi leneşă sunt pentru că nu ascult când mi se zice să-mi car umbrela cu mine. Sunt fericită atunci când stau acasa şi îmi petrec toată ziua în pat citind vreo carte, uitându-mă la desene animate la televizor sau la vreo comedie siropoasă/umor comico-tragic. Ştiu că sunt fericită atunci când nu am chef să mă cert cu nimeni pentru că nici măcar nu mă deranjez să-mi stric starea de spirit mult prea bună- calm. Ştiu că sunt fericită atunci când chiar daca nu am niciun chef să învaţ sau să scriu mă consolez cu ideea că oricum tot spre binele meu e şi nu are ce rău să îmi facă. Ştiu că sunt fericită atunci când mă trezesc dimineaţa cu un zâmbet d-ăla de om tâmpit pe faţa şi chiar dacă ştiu că va trebui să-mi deplasez caroseria la şcoală, eu tot zâmbesc. Şi ştiu că sunt fericită atunci când lucrurile merg bine şi toate se rezolvă- mai devreme sau mai târziu.
I'm not lucky. I deserve it.
15 aprilie 2011
*Istoria se scrie-n timp, dar nu se repeta niciodata !
Am mers mai departe si inca merg, nimic nu ma poate opri, nu si de data asta.
Istoria se scrie-n timp, dar nu uita, nu se repeta niciodata!
Eu am propiul meu drum, felul meu ciudat de a fi si pe care prea multi nu-l pot intelege. Pe mine foarte putini ma pot citi oricate explicatii ati incerca sa gasiti va asigur ca nu este si nici nu va fi cea corecta. Eu nu lupt impotriva morilor de vant, dar nici nu ma las dusa de val. Nu obisnuiesc sa ma insel in privinta oamenilor si in cea mai mare parte a timpului obtin ce vreau. De cele mai multe ori am dreptate si sunt oameni care pot confirma la orice ora din zi sau din noapte ca asa e.
Detest sa mi se spuna Stii te cunosc mai bine decat crezi! cand stiu foarte bine ca nu e asa, pentru ca pana si mie imi e greu sa-mi stiu urmatoarea miscare, imi e teribil de greu sa-mi dau seama cum ma voi simti peste 5 minute sau ce dracu de decizie care-mi va da peste cap multe dintre planuri voi lua si cine stie ce idee imi va veni care nu va fi nici pe departe cea la care m-as fi asteptat in mod normal. Eu sunt imprevizibila si ca atare voi reactiona in cea mai mare parte a timpului exact cum nu va veti astepta.
Dar vreau sa ajung la oamenii care imi fac ziua mai frumoasa. Pentru ca fiecare zi a devenit si devine din ce in ce mai frumoasa. Pentru ca eu vreau ca ele sa fie asa, vezi tu cand iti propui ceva si cand spui gata ajunge ce pizda masii,ei bine momentul ala e al dracu de memorabil. Tu accepti ce se intampla, te ridici, vezi ca te-ai impiedicat doar de o nenorocita de pietricica, te scuturi, zambesti ca prostu' si mergi mai departe pentru ca ar trebui sa fi ori foarte cretin ori cat se poate de inconstient ca sa ramai pe jos- unde e numai praf.
Dar ideea cea mai importanta e aceea ca iti bagi pula- da pe romaneste iti bagi pula.
Si in fond, stii ce, ce-mi pasa mie ca afara e o vreme de tot cacatu' si ca eu cu lenea pe care o detin pe o perioada nelimitata de timp nu ma deranjez sa-mi car umbrela-niciodata. Ce-mi pasa mie ca tre sa imi sterg papucii de fiecare data cand plec din casa pentru ca datorita ploii se murdaresc ca dracu-si eu am grija de papucii mei. Ce-mi pasa mie ca vacanta o sa treaca incredibil da repede ca si cand nici nu ar fi fost- nu-i bai vine ea vacanta de vara. Ce-mi pasa mie ca nenorocitu' ala de soare nu se mai deranjeaza sa apara naibii odata- dar si cand il prind il inchid intr-un borcan. Ce-mi pasa.. eu sunt fericita, sunt bine dispusa si oricum ar fi vremea nu ma mai deranjeaza, da veti spune cum ramane cu starea aia de somn care ne urmareste in mod constat- ei bine multa cafea dragi mei, cat mai multa cafea.
Lucrurile merg bine atunci cand tu le faci sa merga bine, pana atunci totul o sa fie un haos total- si chiar si asa tot e ceva bun si acolo.
Fiecare are propiul lui scenariu. Fiecare are actorii lui. In fiecare dintre noi e cate un regizor. Fiecare are propiul lui film. Fiecare dintre noi are ocazia de a modifica pe alocuri replicile si reactiile. Fiecare are scena lui. Si fiecare dintre noi are dreptul de a-si scrie povestea.
Cu totii avem ceva in comun- toate sentimentele.
Un om cantarea 86 de kilograme si avea mai multe cutii care cantareau 2 kilograme si el trebuia sa treaca podul o singura data, doar ca podul putea suporta doar 90 de kilograme si el mai trebuia sa treaca si toate cutiile..asa ca ce a facut?...
destul de simplu a inceput sa jongleze cu ele. Cam aceeasi e treaba si cu sentimentele (iubire, durere, fericire, ura, mila, bucurie,and so on) ele sunt cutiile si inevitabil fiecare ajunge in mana omului, care trece podul-.
Tot raul spre bine.
* crede-ma pe cuvant nu se repeta.
Istoria se scrie-n timp, dar nu uita, nu se repeta niciodata!
Eu am propiul meu drum, felul meu ciudat de a fi si pe care prea multi nu-l pot intelege. Pe mine foarte putini ma pot citi oricate explicatii ati incerca sa gasiti va asigur ca nu este si nici nu va fi cea corecta. Eu nu lupt impotriva morilor de vant, dar nici nu ma las dusa de val. Nu obisnuiesc sa ma insel in privinta oamenilor si in cea mai mare parte a timpului obtin ce vreau. De cele mai multe ori am dreptate si sunt oameni care pot confirma la orice ora din zi sau din noapte ca asa e.
Detest sa mi se spuna Stii te cunosc mai bine decat crezi! cand stiu foarte bine ca nu e asa, pentru ca pana si mie imi e greu sa-mi stiu urmatoarea miscare, imi e teribil de greu sa-mi dau seama cum ma voi simti peste 5 minute sau ce dracu de decizie care-mi va da peste cap multe dintre planuri voi lua si cine stie ce idee imi va veni care nu va fi nici pe departe cea la care m-as fi asteptat in mod normal. Eu sunt imprevizibila si ca atare voi reactiona in cea mai mare parte a timpului exact cum nu va veti astepta.
Dar vreau sa ajung la oamenii care imi fac ziua mai frumoasa. Pentru ca fiecare zi a devenit si devine din ce in ce mai frumoasa. Pentru ca eu vreau ca ele sa fie asa, vezi tu cand iti propui ceva si cand spui gata ajunge ce pizda masii,ei bine momentul ala e al dracu de memorabil. Tu accepti ce se intampla, te ridici, vezi ca te-ai impiedicat doar de o nenorocita de pietricica, te scuturi, zambesti ca prostu' si mergi mai departe pentru ca ar trebui sa fi ori foarte cretin ori cat se poate de inconstient ca sa ramai pe jos- unde e numai praf.
Dar ideea cea mai importanta e aceea ca iti bagi pula- da pe romaneste iti bagi pula.
Si in fond, stii ce, ce-mi pasa mie ca afara e o vreme de tot cacatu' si ca eu cu lenea pe care o detin pe o perioada nelimitata de timp nu ma deranjez sa-mi car umbrela-niciodata. Ce-mi pasa mie ca tre sa imi sterg papucii de fiecare data cand plec din casa pentru ca datorita ploii se murdaresc ca dracu-si eu am grija de papucii mei. Ce-mi pasa mie ca vacanta o sa treaca incredibil da repede ca si cand nici nu ar fi fost- nu-i bai vine ea vacanta de vara. Ce-mi pasa mie ca nenorocitu' ala de soare nu se mai deranjeaza sa apara naibii odata- dar si cand il prind il inchid intr-un borcan. Ce-mi pasa.. eu sunt fericita, sunt bine dispusa si oricum ar fi vremea nu ma mai deranjeaza, da veti spune cum ramane cu starea aia de somn care ne urmareste in mod constat- ei bine multa cafea dragi mei, cat mai multa cafea.
Lucrurile merg bine atunci cand tu le faci sa merga bine, pana atunci totul o sa fie un haos total- si chiar si asa tot e ceva bun si acolo.
Fiecare are propiul lui scenariu. Fiecare are actorii lui. In fiecare dintre noi e cate un regizor. Fiecare are propiul lui film. Fiecare dintre noi are ocazia de a modifica pe alocuri replicile si reactiile. Fiecare are scena lui. Si fiecare dintre noi are dreptul de a-si scrie povestea.
Cu totii avem ceva in comun- toate sentimentele.
Un om cantarea 86 de kilograme si avea mai multe cutii care cantareau 2 kilograme si el trebuia sa treaca podul o singura data, doar ca podul putea suporta doar 90 de kilograme si el mai trebuia sa treaca si toate cutiile..asa ca ce a facut?...
destul de simplu a inceput sa jongleze cu ele. Cam aceeasi e treaba si cu sentimentele (iubire, durere, fericire, ura, mila, bucurie,and so on) ele sunt cutiile si inevitabil fiecare ajunge in mana omului, care trece podul-.
Tot raul spre bine.
* crede-ma pe cuvant nu se repeta.
31 martie 2011
*Choice my man's to breath or choke. So go die, or learn to hope
And the Earth you thought would end your song, lifts up and now...
Ei bine, se pare ca am reusit, deci inca pot conta pe vointa mea si instinctul meu- nu meriti. Calmul s-a reinstalat in mine, in mintea mea si acum nimic nu o sa schimbe decizia mea, nu si de data asta -nu voi mai permite. Nu mai pun intrebari- pentru ca nu au niciun rost. Nu mai astept raspunsuri sau rezolvari si nici nu le mai caut- pentru ca nu vreau sa le mai aud. Ideile mele sunt in ordine, linistea nu ma mai sperie chiar daca asa imi aud fiecare gand in parte, gand care inainte obisnuia sa urle si sa imi apese pe oase- o durere insuportabila, sa imi sfasie fiecare sentiment in parte sa imi calce in picioare armonia pe care ma chinuiam sa o restabilesc doar ca sa-l ascult-era ca si cand nu aveam demnitate, ca si cand nu aveam coloana vertebrala. Dar azi nu mai tipa pentru ca nu mai e nevoie, azi le aud clar, chiar daca totul e o soapta, azi le aud pentru ca le accept. Ele fac parte din mine, ma formeaza pe mine-un tot. Si cum fiecare om care a insemnat ceva intr-un anumit moment, si-a permis sa-si insuseasca cate un gand si sa-mi dea altul in schimb, asa mi-am permis si eu astazi sa accept. Ce anume? Tot.
Acopera-ti gandurile
Focul s-a stins, negru inchis
Rosu aprins,geamu-i deschis
Economie-n paradis?
Inchide ochii, esti lipsit de durere
Sangele-ti pulseaza prin vene
Inima-ti bate cu putere
Mormant cu ganduri efemere.
Praful s-a asternut,
Ascunde-ti fiecare gand
Despica-l,tu suflet pierdut
Renegi cumva al tau trecut?
Prezentul tau nu-i mut
Accepta ce ai inceput
Tu nu esti om, fara trecut
Destinul tau, un singur gand..
tu pentru mine ai disparut.
I save my heart for my family
My soul for work
My mind in moving
Through the world.
I CHOOSE HAPPINESS.
...the feelings gone.
Ei bine, se pare ca am reusit, deci inca pot conta pe vointa mea si instinctul meu- nu meriti. Calmul s-a reinstalat in mine, in mintea mea si acum nimic nu o sa schimbe decizia mea, nu si de data asta -nu voi mai permite. Nu mai pun intrebari- pentru ca nu au niciun rost. Nu mai astept raspunsuri sau rezolvari si nici nu le mai caut- pentru ca nu vreau sa le mai aud. Ideile mele sunt in ordine, linistea nu ma mai sperie chiar daca asa imi aud fiecare gand in parte, gand care inainte obisnuia sa urle si sa imi apese pe oase- o durere insuportabila, sa imi sfasie fiecare sentiment in parte sa imi calce in picioare armonia pe care ma chinuiam sa o restabilesc doar ca sa-l ascult-era ca si cand nu aveam demnitate, ca si cand nu aveam coloana vertebrala. Dar azi nu mai tipa pentru ca nu mai e nevoie, azi le aud clar, chiar daca totul e o soapta, azi le aud pentru ca le accept. Ele fac parte din mine, ma formeaza pe mine-un tot. Si cum fiecare om care a insemnat ceva intr-un anumit moment, si-a permis sa-si insuseasca cate un gand si sa-mi dea altul in schimb, asa mi-am permis si eu astazi sa accept. Ce anume? Tot.
Acopera-ti gandurile
Focul s-a stins, negru inchis
Rosu aprins,geamu-i deschis
Economie-n paradis?
Inchide ochii, esti lipsit de durere
Sangele-ti pulseaza prin vene
Inima-ti bate cu putere
Mormant cu ganduri efemere.
Praful s-a asternut,
Ascunde-ti fiecare gand
Despica-l,tu suflet pierdut
Renegi cumva al tau trecut?
Prezentul tau nu-i mut
Accepta ce ai inceput
Tu nu esti om, fara trecut
Destinul tau, un singur gand..
tu pentru mine ai disparut.
I save my heart for my family
My soul for work
My mind in moving
Through the world.
I CHOOSE HAPPINESS.
...the feelings gone.
26 martie 2011
*You made my day
Iti multumesc tip saten cu ochii albastrii din autobuz pentru ca stai mai tot timpul prin preajma mea si trebuie sa recunosc ai niste ochi tare frumosi.
Iti multumesc doamna de la magazin ca desi sunteti incapabila de a va misca mai repede si ma tineti intotdeauna la povesti spunandu-mi noile barfe, ma faceti sa rad pana la lacrimi de vecini.
Iti multumesc copil cu ochii incredibil de negrii ca imi faci cu mana in fiecare zi cand ma vezi ca vin de la scoala.
Iti multumesc ca imi zambesti in fiecare dimineata cand ne intalnim si ma iei in brate, intotdeauna mirosind a ciocolata calda.
Iti multumesc ca ma pupi cum numai tu stii si iti multumesc pentru ceaiul de vanilie cu miere la care m-ai scos saptamana trecuta.
Iti multumesc tip din alta clasa ca mereu urlii cand ma vezi pe coridor si ma intrebi mereu ce mai faci mai majiiii mai.
Iti multumesc vecin de la parter ca imi deschizi usa de fiecare data cand ma vezi si astepti sa intru eu prima.
Iti multumesc vecin de la etajul 1 ca nu mai asculti muzica asa tare si nu mai trantesti usa de la intrare cand vii de la antrenamente.
Iti multumesc colega din banca a 4-a de pe randu' din mijloc ca ma faci sa rad intotdeauna cand imi spui veverito.
Iti multumesc ca de fiecare data cand ne intalnim in autobuz calci toti oamenii in picioare ca sa ajungi langa mine sa ma iei in brate si sa ma pupi.
Iti multumesc ca imi ridici intotdeauna moralu' si imi trimiti cele mai amuzante citate.
Iti multumesc vecina de vis-a-vis ca ma scapi de buni in fiecare zi cate 3-4 ore daca nu chiar mai mult.
Iti multumesc colega din banca a 4-a de pe randu' de la geam pentru desenele dragute de pe perete si din portofel.
Iti multumesc domn de la floraria de langa maternitate ca ne-ai urat succes cand am mai avut de baut 4 cafele pentru ca da, automatul de cafea nu da rest!!
Iti multumesc ca ne-am deplasat pana la magazinul de langa maternitate pentru un nenorocit de pachet de servetele ca sa aflam ca acolo au si tigari si nu trebuie sa mai mergem pana la dracu sa luam.
Iti multumesc pentru cartea pe care mi-ai daruit-o.
Iti multumesc ca niciodata nu te superi cand tip la tine fara sa vreau.
Iti multumesc colega din banca a 3-a de pe randu' din mijloc ca intotdeauna am cu cine chiuli de la orele de germana.
Iti multumesc tanti din statie cu care ma intalnesc in fiecare dimineata ca nu te mai uiti ciudat la mine ca m-ai vazut o data cu sacoul cu emblema liceului si cu tigara-n mana.
Iti multumesc prost de la Mircea Cristea ca m-ai facut sa rad de cat de prost erai si ce glumite seci aveai in tine.
Iti multumesc profa de bio pentru ca nu m-ai lasat sa le dau un carton in cap celor de la LSN pentru ca desi au castigat, bunul simt al lor lasa de dorit din toate punctele de vedere si lasandu-i in plata lor le-am dovedit superioritate.
Iti multumesc colega de banca ca ma lasi sa-ti mazgalesc banca desi tu pe a mea nu scri niciodata pentru ca stii ca ma crizez.
Iti multumesc ca nu prea mai intarzi dimineata si nu trebuie sa te astept prea mult la xerox.
Iti multumesc ca you are still my person dupa atatia ani de zile.
Le multumesc tuturor celor care contribuie cu cate putin la fericirea mea din fiecare zi, si la buna mea dispozitie, va multumesc ca imi aduceti zambetul pe buze intotdeauna.
Iti multumesc doamna de la magazin ca desi sunteti incapabila de a va misca mai repede si ma tineti intotdeauna la povesti spunandu-mi noile barfe, ma faceti sa rad pana la lacrimi de vecini.
Iti multumesc copil cu ochii incredibil de negrii ca imi faci cu mana in fiecare zi cand ma vezi ca vin de la scoala.
Iti multumesc ca imi zambesti in fiecare dimineata cand ne intalnim si ma iei in brate, intotdeauna mirosind a ciocolata calda.
Iti multumesc ca ma pupi cum numai tu stii si iti multumesc pentru ceaiul de vanilie cu miere la care m-ai scos saptamana trecuta.
Iti multumesc tip din alta clasa ca mereu urlii cand ma vezi pe coridor si ma intrebi mereu ce mai faci mai majiiii mai.
Iti multumesc vecin de la parter ca imi deschizi usa de fiecare data cand ma vezi si astepti sa intru eu prima.
Iti multumesc vecin de la etajul 1 ca nu mai asculti muzica asa tare si nu mai trantesti usa de la intrare cand vii de la antrenamente.
Iti multumesc colega din banca a 4-a de pe randu' din mijloc ca ma faci sa rad intotdeauna cand imi spui veverito.
Iti multumesc ca de fiecare data cand ne intalnim in autobuz calci toti oamenii in picioare ca sa ajungi langa mine sa ma iei in brate si sa ma pupi.
Iti multumesc ca imi ridici intotdeauna moralu' si imi trimiti cele mai amuzante citate.
Iti multumesc vecina de vis-a-vis ca ma scapi de buni in fiecare zi cate 3-4 ore daca nu chiar mai mult.
Iti multumesc colega din banca a 4-a de pe randu' de la geam pentru desenele dragute de pe perete si din portofel.
Iti multumesc domn de la floraria de langa maternitate ca ne-ai urat succes cand am mai avut de baut 4 cafele pentru ca da, automatul de cafea nu da rest!!
Iti multumesc ca ne-am deplasat pana la magazinul de langa maternitate pentru un nenorocit de pachet de servetele ca sa aflam ca acolo au si tigari si nu trebuie sa mai mergem pana la dracu sa luam.
Iti multumesc pentru cartea pe care mi-ai daruit-o.
Iti multumesc ca niciodata nu te superi cand tip la tine fara sa vreau.
Iti multumesc colega din banca a 3-a de pe randu' din mijloc ca intotdeauna am cu cine chiuli de la orele de germana.
Iti multumesc tanti din statie cu care ma intalnesc in fiecare dimineata ca nu te mai uiti ciudat la mine ca m-ai vazut o data cu sacoul cu emblema liceului si cu tigara-n mana.
Iti multumesc prost de la Mircea Cristea ca m-ai facut sa rad de cat de prost erai si ce glumite seci aveai in tine.
Iti multumesc profa de bio pentru ca nu m-ai lasat sa le dau un carton in cap celor de la LSN pentru ca desi au castigat, bunul simt al lor lasa de dorit din toate punctele de vedere si lasandu-i in plata lor le-am dovedit superioritate.
Iti multumesc colega de banca ca ma lasi sa-ti mazgalesc banca desi tu pe a mea nu scri niciodata pentru ca stii ca ma crizez.
Iti multumesc ca nu prea mai intarzi dimineata si nu trebuie sa te astept prea mult la xerox.
Iti multumesc ca you are still my person dupa atatia ani de zile.
Le multumesc tuturor celor care contribuie cu cate putin la fericirea mea din fiecare zi, si la buna mea dispozitie, va multumesc ca imi aduceti zambetul pe buze intotdeauna.
18 martie 2011
*Oamenii sunt..
Cand intram in liceu invatam ca oamenii sunt niste animale cu sentimente.
Am acceptat, ca atare am mers mai departe. Am inteles si m-am supus cand a fost nevoie, dar am si ripostat.
Nu si azi. Azi realizez ca sunteti o pierdere de timp.
De azi voi, voi va intoarceti inapoi in cutiuta in care v-am incuiat mai demult si pe care am decis sa o deschid acum ceva timp- ce naiva. De azi, voi sunteti dati uitarii ,lasati in urma in cel mai indepartat si mai ascuns coltisor al creierului meu pentru ca voi sunteti cum ati fost dintotdeauna- niste idioti. Fiecare sentiment care va calca in picioare, fiecare dezamagire care parca va rupe in mii si mii de bucatele, si fiecare om care renunta la voi va arunca tot mai adanc in nimicul in care deja va aflati, mi-ati demonstrat de atatea ori ca sunteti niste oameni demni de nimic. Nu as putea sa spun ca imi provocati mila pentru ca nu v-as putea compara niciodata cu un animalut abandonat pe o sosea de niste cretini, in schimb sila- sila e cuvantul care va defineste cand va pronunt numele, o scarba inimaginabila pe care v-ati castigat-o, si-o meritati din plin.
Imi pare rau pentru voi ca ati ajuns sa fiti atat de rupti de realitate si imi pare rau ca nu puteti merge mai departe asa cum am facut-o noi, restu'. Dar sunt covinsa ca deep down fiecare dintre noi stie cand e momentul sa mearga mai departe si cand sa nu renunte, dar voi, voi nu aveti tarie de caracter, doar un om slab, un om care nu e in stare sa se bazeze pe puterea lui, doar acela se tine strans de fiecare lucru care are impresia ca-i apartine si niciodata nu e in stare sa-i dea drumul de frica ca altii sa nu ridice si sa-si insuseasca ce a aruncat el- sunteti penibili.
Imi e greu sa cred ca oamenii devin din ce in ce mai lipsiti de putere, lipsiti de incredere in ei si cele mai elementare lucruri devin azi niste cunostinte atat de indepartate, ganduri, realizari si vise tot mai mici si mai putine. E atat de aiurea tot ce se intampla e ca si cand e un vierme intre noi si ne distruge treptat, iar noi in loc sa-l omoram il hranim in speranta ca ce?
Ne atasam de fiecare om care intra in viata noastra de parca totul se invarte in jurul lui si stim cu totii ca nu e asa. O sa devin bulimica pentru ca societatea in care traim imi provoaca o greata cumplita. Cine nu a auzit sau vazut macar o data un cuplu, copii pana in 14 ani declarandu-si iubirea inca din primele zile ale relatiei lor, covrigel, iubii, norisor, dragoste, inimioara, si alte cacaturi care ma dezgusta pana in maduva spinarii. E imposibil sa iubesti un om din prima saptamana in care esti cu el, si e imposibil sa plangi dupa ce te desparti de un om cu care ai fost o luna, doua poate chiar trei pentru ca a iubi un om presupune a-i accepta defectele, a-i admira calitatile, a-i respecta decizile si a fi acolo pentru el cand are nevoie de tine, dar si sa-i lasi spatiu cand are nevoie de cate o pauza fara sa-i contesti decizia. Evident acum probabil voi(copii pana in 14 ani) va ganditi ah dar noi deja facem asta,doamneee si in caz ca am avut dreptate, sunteti niste ipocriti incapabili de a iubi- multumesc de confirmare, stiam ca am dreptate.
Si revenind nu trebuie sa intelegi, trebuie doar sa crezi si nu trebuie sa incerci sa iti explici, trebuie doar sa traiesti si ca sa traiesti trebuie sa te accepti mai intai pe tine, si ca sa te poti accepta pe tine trebuie sa-i accepti pe cei din jurul tau si ca sa fi capabil sa faci asta, trebuie sa mergi pe ideea ca oamenii sunt doar oameni si totul, totul se intampla cu un motiv, iar cand vei intelege ca esti un simplu om neinsemnat intr-un univers imens si ca oricand cineva ar putea decide sa te inlocuiasca (si poate ca nu o face), abia atunci cand iti vei da seama ca desi nu toti te vor tine minte, ai contribuit si tu cu ceva la fericirea sau supararea unora dintre ei,si la foarte putini, le-ai schimbat viata pentru totdeauna, iar unii,unii nu te vor uita cat vor traii.
Alergam aiurea dupa nimicuri si facem lucruri de dragul de a le face. Timpul trece atat de repede.
Cand terminam liceul ajungem la concluzia ca oamenii sunt niste animale punct.
Am acceptat, ca atare am mers mai departe. Am inteles si m-am supus cand a fost nevoie, dar am si ripostat.
Nu si azi. Azi realizez ca sunteti o pierdere de timp.
De azi voi, voi va intoarceti inapoi in cutiuta in care v-am incuiat mai demult si pe care am decis sa o deschid acum ceva timp- ce naiva. De azi, voi sunteti dati uitarii ,lasati in urma in cel mai indepartat si mai ascuns coltisor al creierului meu pentru ca voi sunteti cum ati fost dintotdeauna- niste idioti. Fiecare sentiment care va calca in picioare, fiecare dezamagire care parca va rupe in mii si mii de bucatele, si fiecare om care renunta la voi va arunca tot mai adanc in nimicul in care deja va aflati, mi-ati demonstrat de atatea ori ca sunteti niste oameni demni de nimic. Nu as putea sa spun ca imi provocati mila pentru ca nu v-as putea compara niciodata cu un animalut abandonat pe o sosea de niste cretini, in schimb sila- sila e cuvantul care va defineste cand va pronunt numele, o scarba inimaginabila pe care v-ati castigat-o, si-o meritati din plin.
Imi pare rau pentru voi ca ati ajuns sa fiti atat de rupti de realitate si imi pare rau ca nu puteti merge mai departe asa cum am facut-o noi, restu'. Dar sunt covinsa ca deep down fiecare dintre noi stie cand e momentul sa mearga mai departe si cand sa nu renunte, dar voi, voi nu aveti tarie de caracter, doar un om slab, un om care nu e in stare sa se bazeze pe puterea lui, doar acela se tine strans de fiecare lucru care are impresia ca-i apartine si niciodata nu e in stare sa-i dea drumul de frica ca altii sa nu ridice si sa-si insuseasca ce a aruncat el- sunteti penibili.
Imi e greu sa cred ca oamenii devin din ce in ce mai lipsiti de putere, lipsiti de incredere in ei si cele mai elementare lucruri devin azi niste cunostinte atat de indepartate, ganduri, realizari si vise tot mai mici si mai putine. E atat de aiurea tot ce se intampla e ca si cand e un vierme intre noi si ne distruge treptat, iar noi in loc sa-l omoram il hranim in speranta ca ce?
Ne atasam de fiecare om care intra in viata noastra de parca totul se invarte in jurul lui si stim cu totii ca nu e asa. O sa devin bulimica pentru ca societatea in care traim imi provoaca o greata cumplita. Cine nu a auzit sau vazut macar o data un cuplu, copii pana in 14 ani declarandu-si iubirea inca din primele zile ale relatiei lor, covrigel, iubii, norisor, dragoste, inimioara, si alte cacaturi care ma dezgusta pana in maduva spinarii. E imposibil sa iubesti un om din prima saptamana in care esti cu el, si e imposibil sa plangi dupa ce te desparti de un om cu care ai fost o luna, doua poate chiar trei pentru ca a iubi un om presupune a-i accepta defectele, a-i admira calitatile, a-i respecta decizile si a fi acolo pentru el cand are nevoie de tine, dar si sa-i lasi spatiu cand are nevoie de cate o pauza fara sa-i contesti decizia. Evident acum probabil voi(copii pana in 14 ani) va ganditi ah dar noi deja facem asta,doamneee si in caz ca am avut dreptate, sunteti niste ipocriti incapabili de a iubi- multumesc de confirmare, stiam ca am dreptate.
Si revenind nu trebuie sa intelegi, trebuie doar sa crezi si nu trebuie sa incerci sa iti explici, trebuie doar sa traiesti si ca sa traiesti trebuie sa te accepti mai intai pe tine, si ca sa te poti accepta pe tine trebuie sa-i accepti pe cei din jurul tau si ca sa fi capabil sa faci asta, trebuie sa mergi pe ideea ca oamenii sunt doar oameni si totul, totul se intampla cu un motiv, iar cand vei intelege ca esti un simplu om neinsemnat intr-un univers imens si ca oricand cineva ar putea decide sa te inlocuiasca (si poate ca nu o face), abia atunci cand iti vei da seama ca desi nu toti te vor tine minte, ai contribuit si tu cu ceva la fericirea sau supararea unora dintre ei,si la foarte putini, le-ai schimbat viata pentru totdeauna, iar unii,unii nu te vor uita cat vor traii.
Alergam aiurea dupa nimicuri si facem lucruri de dragul de a le face. Timpul trece atat de repede.
Cand terminam liceul ajungem la concluzia ca oamenii sunt niste animale punct.
17 martie 2011
*Hybrid
A fost o perioada tare ciudata,de fapt inca e pentru ca nu da semne cum ca s-ar opri. E o stare tampit de nebuna, dar totusi incredibil de placuta, o stare de plutire. Sunt atat de calma si nu imi sta in fire sa fiu chiar atat de bine dispusa tot timpul. E ca si cand toate sentimentele pe care un om le poate simti- alterneaza. Uneori diferenta dintre ele e atat de mare incat imi lasa impresia ca va mai trece ceva timp si ele inca vor fi aici- ca si cand nu ar vrea sa plece, iar alteori rapiditatea cu care ele se misca si precizia cu care imi inghioltesc fiecare simt e uimitoare. Si cateodata, ma simt de parca as fi imobilizata fara ca macar sa pot sa clipesc, sa vorbesc ca si cum as fi inghetata. Dar, momentele in care eu singura imi dictez fiecare cuvant pe care urmeaza sa-l rostesc, fiecare pas pe care urmeaza sa-l fac, fiecare miscare e perfect sincronizata cu fiecare gand. Acum, oamenii mi se par atat de usor de citit- nu exista niciun fel de bariera, niciun fel de limita care sa ma desparta din a umbla nestingherita prin mintile lor, e ca si cum siroaiele de trairi pe care le au li se preling pe fata lasand in urma dare atat de usor de depistat. Totul in jur pare atat de simplu, de frumos, doar mintea mea are momente in care e atat de intortocheata, atat de complicata, ordinea care obisnuieste sa fie in cealalta perioada e pur si simplu acaparata, sfasiata pentru o perioada scurta de timp. Dar atunci cand totul revine la normal, cand linistea e restabilita, nu ca nu ar fi in general, totul capata sens, un cu totul alt inteles, felul meu de a privi lucrurile se modifica, ca si cand eu, interiorul meu, mintea mea, totul, ar fi cuprinse de calm, un calm care ma baga in sperieti. Dar toate astea imi fac atat de bine, totul avand un singur scop- binele meu, care e inevitabil conectat la fericirea mea. Un tot care formeaza totul. Un tot care ma controleaza din aproape toate punctele de vedere, si un tot pe care-l pot manevra dupa bunul plac-cateodata. Deci in final, toate alternarile, toate schimburile astea permanente, oscilatile care par sa nu se mai termine si care se schimba atat de greu si lent uneori si cu o viteza incredibila, toate duc la mintea mea.
Nu are niciun sens, dar totusi intelegi.
E atat de complicat si totodata atat de simplu.
Sometimes the best revenge is to smile, move on, and do nothing.
Nu are niciun sens, dar totusi intelegi.
E atat de complicat si totodata atat de simplu.
Sometimes the best revenge is to smile, move on, and do nothing.
3 martie 2011
*Addict.Addicted.Addiction.Addictive.Addicting.Addictiveness.
Dincolo de orice zid|nori de zambet.
Primavara incepe cutine mine, cu oamenii mei dragi.
Primavara e un nou inceput-unul mai bun, mai mult sau mai putin depinde despre ce vorbim. E ca si cum cineva iti acorda o noua sansa sa incepi lucruri noi-lucruri minunate, sa le continui pe cele vechi sau poate pur si simplu sa le termini.
Cand aud de primavara ma gandesc la perioada in care iti revi,da, perioada in care te aduni pentru ce va urma, te aduni ca sa te poti pierde din nou in mii si mii de bucatele si sa primesti altele in schimb. Primavara ne pregateste pentru vara!
Mai sunt 3 luni- 3 luni in care sa crestem.
Si dupa ce primavara trece ce dracu ti-ai putea dori mai mult?
Doar cuvantul in sine te face sa te gandesti la nebunie, chefuri, atatea tigari fumate, mersul cu trenu`, betii, departe de casa, oriunde ,peste tot avem prieteni, mare, munte, cabana, baruri, parc, la TOT ma.
Dansezi, razi ,bei ,iubesti ,canti ,pleci, te intorci, fumezi, alergi, astepti, zambesti.
Primavara iti permite sa ajungi iar la tine, tu cel care ai scapat de griji, care te simti bine si care esti fericit la orice ora din zi sau din noapte. Ea poate face timpu' sa para ca trece mai repede.
Spune-mi ca nu te simti bine cand te trezesti dimineata si dupa ritualurile zilnice, iesi din casa si iti intra soarele-n ochi si nu mai e atat de frig incat pana in statie sa nu poti fuma o tigara pentru ca efectiv ti se intepenesc muchii si oasele. Sa nu mai vorbesc ca acum poti sa stai linistit- in cazu'in care esti din Saguna, la xerox-ul de peste drum cu un pahar de plastic,ieftin bineinteles, plin cu cafea, si dupa sa intri in scoala fara degeraturi.
Spune-mi ca nu te incanta ideea de a chiuli pentru ca vremea e atat de frumoasa, numai buna de o bere pe o terasa cu un pachet de tigari langa tine, la un poker, o canasta, remi and so on.
Spune-mi ca nu ti-ar placea sa stai cu geamu' larg deschis, ascultand muzica- bine fara ca trecatorii sa auda pentru ca te asigur- nu-i intereseaza, sa fumezi o tigara cu o cana de cafea sau o sticla de bere in fata, fara sa se faca frig in toata camera in nici 2 minute.
Nu iti pasa tie de probleme sau mai stiu eu ce cacaturi pentru ca ai atatea lucruri de facut, prin atatea locuri de umblat, atatia oameni de vazut, tu le dai o bucatica din tine si ei iti dau alta inapoi, te completezi cu ei, ce dai primesti.
Primavara parca e o idee mai bine. Mere verzi. Zambete. Cred. Da,da,da. Am un bilet. Probabil. Oricand. Ochii aia. Sper. Uneori. Rasarit. Nu crezi? Pacat. Fix.Cafea cu zahar? Chiar? Ba bine ca nu. Fericire. Numara pana la 3. 2 pasi in spate. 1 inchide ochii. Ce? Stai jos. Bere. Niste tigari, mai multe tigari. Cola. Lamaie. Buze rosii. Musti ? 3 cuburi, te rog. E 6. Asteapta.Ploua. Treci incoace. Bun.Un fum. Mai multe. Soare. Cand? Haide. Prea frumos. Asa`i ? Stiu. Si eu.
Primavara incepe cu
Primavara e un nou inceput-unul mai bun, mai mult sau mai putin depinde despre ce vorbim. E ca si cum cineva iti acorda o noua sansa sa incepi lucruri noi-lucruri minunate, sa le continui pe cele vechi sau poate pur si simplu sa le termini.
Cand aud de primavara ma gandesc la perioada in care iti revi,da, perioada in care te aduni pentru ce va urma, te aduni ca sa te poti pierde din nou in mii si mii de bucatele si sa primesti altele in schimb. Primavara ne pregateste pentru vara!
Mai sunt 3 luni- 3 luni in care sa crestem.
Si dupa ce primavara trece ce dracu ti-ai putea dori mai mult?
Doar cuvantul in sine te face sa te gandesti la nebunie, chefuri, atatea tigari fumate, mersul cu trenu`, betii, departe de casa, oriunde ,peste tot avem prieteni, mare, munte, cabana, baruri, parc, la TOT ma.
Dansezi, razi ,bei ,iubesti ,canti ,pleci, te intorci, fumezi, alergi, astepti, zambesti.
Primavara iti permite sa ajungi iar la tine, tu cel care ai scapat de griji, care te simti bine si care esti fericit la orice ora din zi sau din noapte. Ea poate face timpu' sa para ca trece mai repede.
Spune-mi ca nu te simti bine cand te trezesti dimineata si dupa ritualurile zilnice, iesi din casa si iti intra soarele-n ochi si nu mai e atat de frig incat pana in statie sa nu poti fuma o tigara pentru ca efectiv ti se intepenesc muchii si oasele. Sa nu mai vorbesc ca acum poti sa stai linistit- in cazu'in care esti din Saguna, la xerox-ul de peste drum cu un pahar de plastic,ieftin bineinteles, plin cu cafea, si dupa sa intri in scoala fara degeraturi.
Spune-mi ca nu te incanta ideea de a chiuli pentru ca vremea e atat de frumoasa, numai buna de o bere pe o terasa cu un pachet de tigari langa tine, la un poker, o canasta, remi and so on.
Spune-mi ca nu ti-ar placea sa stai cu geamu' larg deschis, ascultand muzica- bine fara ca trecatorii sa auda pentru ca te asigur- nu-i intereseaza, sa fumezi o tigara cu o cana de cafea sau o sticla de bere in fata, fara sa se faca frig in toata camera in nici 2 minute.
Nu iti pasa tie de probleme sau mai stiu eu ce cacaturi pentru ca ai atatea lucruri de facut, prin atatea locuri de umblat, atatia oameni de vazut, tu le dai o bucatica din tine si ei iti dau alta inapoi, te completezi cu ei, ce dai primesti.
Primavara parca e o idee mai bine. Mere verzi. Zambete. Cred. Da,da,da. Am un bilet. Probabil. Oricand. Ochii aia. Sper. Uneori. Rasarit. Nu crezi? Pacat. Fix.Cafea cu zahar? Chiar? Ba bine ca nu. Fericire. Numara pana la 3. 2 pasi in spate. 1 inchide ochii. Ce? Stai jos. Bere. Niste tigari, mai multe tigari. Cola. Lamaie. Buze rosii. Musti ? 3 cuburi, te rog. E 6. Asteapta.Ploua. Treci incoace. Bun.Un fum. Mai multe. Soare. Cand? Haide. Prea frumos. Asa`i ? Stiu. Si eu.
26 februarie 2011
*Alcool si nicotina, povestea se continua
Simturile- nebunie,
Se musca- empatie,
Ninge pe-o campie
Cu suflete arse.
Extaz sau agonie?
Peretii-s sparti de-atata ura
Tacerea ne-a izbit de zgura
Incatusate,voi suflete alterate
Nemurirea e departe
Veacurile-s inghetate.
Inimi injectate zac pe targa
Caci vantul le-a pierdut bataia
Pasii nu se mai aud
I-acapareaza departarea,
Speranta le-a furat suflarea.
Perfuzii-ntregi pline de sange
Se scurg si totusi nu ajunge
Universul se desprinde, le strapunge
Sentimente imprastiate gata sa ne-alunge,
Morminte fara cruce.
Metamorfoza, malpraxis, sticlute
Dorinte alearga desculte
Bisturiul invinge
Seringa conduce
Uitarea nu ne-ajunge
Ecoul se rasfrange..
Se musca- empatie,
Ninge pe-o campie
Cu suflete arse.
Extaz sau agonie?
Peretii-s sparti de-atata ura
Tacerea ne-a izbit de zgura
Incatusate,voi suflete alterate
Nemurirea e departe
Veacurile-s inghetate.
Inimi injectate zac pe targa
Caci vantul le-a pierdut bataia
Pasii nu se mai aud
I-acapareaza departarea,
Speranta le-a furat suflarea.
Perfuzii-ntregi pline de sange
Se scurg si totusi nu ajunge
Universul se desprinde, le strapunge
Sentimente imprastiate gata sa ne-alunge,
Morminte fara cruce.
Metamorfoza, malpraxis, sticlute
Dorinte alearga desculte
Bisturiul invinge
Seringa conduce
Uitarea nu ne-ajunge
Ecoul se rasfrange..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)