*Istoria se scrie-n timp, dar nu se repeta niciodata !

Am mers mai departe si inca merg, nimic nu ma poate opri, nu si de data asta.
Istoria se scrie-n timp, dar nu uita, nu se repeta niciodata!

Eu am propiul meu drum, felul meu ciudat de a fi si pe care prea multi nu-l pot intelege. Pe mine foarte putini ma pot citi oricate explicatii ati incerca sa gasiti va asigur ca nu este si nici nu va fi cea corecta. Eu nu lupt impotriva morilor de vant, dar nici nu ma las dusa de val. Nu obisnuiesc sa ma insel in privinta oamenilor si in cea mai mare parte a timpului obtin ce vreau. De cele mai multe ori am dreptate si sunt oameni care pot confirma la orice ora din zi sau din noapte ca asa e.

Detest sa mi se spuna Stii te cunosc mai bine decat crezi! cand stiu foarte bine ca nu e asa, pentru ca pana si mie imi e greu sa-mi stiu urmatoarea miscare, imi e teribil de greu sa-mi dau seama cum ma voi simti peste 5 minute sau ce dracu de decizie care-mi va da peste cap multe dintre planuri voi lua si cine stie ce idee imi va veni care nu va fi nici pe departe cea la care m-as fi asteptat in mod normal. Eu sunt imprevizibila si ca atare voi reactiona in cea mai mare parte a timpului exact cum nu va veti astepta.

Dar vreau sa ajung la oamenii care imi fac ziua mai frumoasa. Pentru ca fiecare zi a devenit si devine din ce in ce mai frumoasa. Pentru ca eu vreau ca ele sa fie asa, vezi tu cand iti propui ceva si cand spui gata ajunge ce pizda masii,ei bine momentul ala e al dracu de memorabil. Tu accepti ce se intampla, te ridici, vezi ca te-ai impiedicat doar de o nenorocita de pietricica, te scuturi, zambesti ca prostu' si mergi mai departe pentru ca ar trebui sa fi ori foarte cretin ori cat se poate de inconstient ca sa ramai pe jos- unde e numai praf.

Dar ideea cea mai importanta e aceea ca iti bagi pula- da pe romaneste iti bagi pula.
Si in fond, stii ce, ce-mi pasa mie ca afara e o vreme de tot cacatu' si ca eu cu lenea pe care o detin pe o perioada nelimitata de timp nu ma deranjez sa-mi car umbrela-niciodata. Ce-mi pasa mie ca tre sa imi sterg papucii de fiecare data cand plec din casa pentru ca datorita ploii se murdaresc ca dracu-si eu am grija de papucii mei. Ce-mi pasa mie ca vacanta o sa treaca incredibil da repede ca si cand nici nu ar fi fost- nu-i bai vine ea vacanta de vara. Ce-mi pasa mie ca nenorocitu' ala de soare nu se mai deranjeaza sa apara naibii odata- dar si cand il prind il inchid intr-un borcan. Ce-mi pasa.. eu sunt fericita, sunt bine dispusa si oricum ar fi vremea nu ma mai deranjeaza, da veti spune cum ramane cu starea aia de somn care ne urmareste in mod constat- ei bine multa cafea dragi mei, cat mai multa cafea.

Lucrurile merg bine atunci cand tu le faci sa merga bine, pana atunci totul o sa fie un haos total- si chiar si asa tot e ceva bun si acolo.

Fiecare are propiul lui scenariu. Fiecare are actorii lui. In fiecare dintre noi e cate un regizor. Fiecare are propiul lui film. Fiecare dintre noi are ocazia de a modifica pe alocuri replicile si reactiile. Fiecare are scena lui. Si fiecare dintre noi are dreptul de a-si scrie povestea.
Cu totii avem ceva in comun- toate sentimentele.

Un om cantarea 86 de kilograme si avea mai multe cutii care cantareau 2 kilograme si el trebuia sa treaca podul o singura data, doar ca podul putea suporta doar 90 de kilograme si el mai trebuia sa treaca si toate cutiile..asa ca ce a facut?...
destul de simplu a inceput sa jongleze cu ele. Cam aceeasi e treaba si cu sentimentele (iubire, durere, fericire, ura, mila, bucurie,and so on) ele sunt cutiile si inevitabil fiecare ajunge in mana omului, care trece podul-.

Tot raul spre bine.

* crede-ma pe cuvant nu se repeta.