18 martie 2011

*Oamenii sunt..

Cand intram in liceu invatam ca oamenii sunt niste animale cu sentimente.

Am acceptat, ca atare am mers mai departe. Am inteles si m-am supus cand a fost nevoie, dar am si ripostat.

Nu si azi. Azi realizez ca sunteti o pierdere de timp.
De azi voi, voi va intoarceti inapoi in cutiuta in care v-am incuiat mai demult si pe care am decis sa o deschid acum ceva timp- ce naiva. De azi, voi sunteti dati uitarii ,lasati in urma in cel mai indepartat si mai ascuns coltisor al creierului meu pentru ca voi sunteti cum ati fost dintotdeauna- niste idioti. Fiecare sentiment care va calca in picioare, fiecare dezamagire care parca va rupe in mii si mii de bucatele, si fiecare om care renunta la voi va arunca tot mai adanc in nimicul in care deja va aflati, mi-ati demonstrat de atatea ori ca sunteti niste oameni demni de nimic. Nu as putea sa spun ca imi provocati mila pentru ca nu v-as putea compara niciodata cu un animalut abandonat pe o sosea de niste cretini, in schimb sila- sila e cuvantul care va defineste cand va pronunt numele, o scarba inimaginabila pe care v-ati castigat-o, si-o meritati din plin.

Imi pare rau pentru voi ca ati ajuns sa fiti atat de rupti de realitate si imi pare rau ca nu puteti merge mai departe asa cum am facut-o noi, restu'. Dar sunt covinsa ca deep down fiecare dintre noi stie cand e momentul sa mearga mai departe si cand sa nu renunte, dar voi, voi nu aveti tarie de caracter, doar un om slab, un om care nu e in stare sa se bazeze pe puterea lui, doar acela se tine strans de fiecare lucru care are impresia ca-i apartine si niciodata nu e in stare sa-i dea drumul de frica ca altii sa nu ridice si sa-si insuseasca ce a aruncat el- sunteti penibili.

Imi e greu sa cred ca oamenii devin din ce in ce mai lipsiti de putere, lipsiti de incredere in ei si cele mai elementare lucruri devin azi niste cunostinte atat de indepartate, ganduri, realizari si vise tot mai mici si mai putine. E atat de aiurea tot ce se intampla e ca si cand e un vierme intre noi si ne distruge treptat, iar noi in loc sa-l omoram il hranim in speranta ca ce?

Ne atasam de fiecare om care intra in viata noastra de parca totul se invarte in jurul lui si stim cu totii ca nu e asa. O sa devin bulimica pentru ca societatea in care traim imi provoaca o greata cumplita. Cine nu a auzit sau vazut macar o data un cuplu, copii pana in 14 ani declarandu-si iubirea inca din primele zile ale relatiei lor, covrigel, iubii, norisor, dragoste, inimioara, si alte cacaturi care ma dezgusta pana in maduva spinarii. E imposibil sa iubesti un om din prima saptamana in care esti cu el, si e imposibil sa plangi dupa ce te desparti de un om cu care ai fost o luna, doua poate chiar trei pentru ca a iubi un om presupune a-i accepta defectele, a-i admira calitatile, a-i respecta decizile si a fi acolo pentru el cand are nevoie de tine, dar si sa-i lasi spatiu cand are nevoie de cate o pauza fara sa-i contesti decizia. Evident acum probabil voi(copii pana in 14 ani) va ganditi ah dar noi deja facem asta,doamneee si in caz ca am avut dreptate, sunteti niste ipocriti incapabili de a iubi- multumesc de confirmare, stiam ca am dreptate.

Si revenind nu trebuie sa intelegi, trebuie doar sa crezi si nu trebuie sa incerci sa iti explici, trebuie doar sa traiesti si ca sa traiesti trebuie sa te accepti mai intai pe tine, si ca sa te poti accepta pe tine trebuie sa-i accepti pe cei din jurul tau si ca sa fi capabil sa faci asta, trebuie sa mergi pe ideea ca oamenii sunt doar oameni si totul, totul se intampla cu un motiv, iar cand vei intelege ca esti un simplu om neinsemnat intr-un univers imens si ca oricand cineva ar putea decide sa te inlocuiasca (si poate ca nu o face), abia atunci cand iti vei da seama ca desi nu toti te vor tine minte, ai contribuit si tu cu ceva la fericirea sau supararea unora dintre ei,si la foarte putini, le-ai schimbat viata pentru totdeauna, iar unii,unii nu te vor uita cat vor traii.

Alergam aiurea dupa nimicuri si facem lucruri de dragul de a le face. Timpul trece atat de repede.

Cand terminam liceul ajungem la concluzia ca oamenii sunt niste animale punct.

11 comentarii:

  1. Suntem neinsemnati. Suntem un fir de praf ratacit in vant. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa nutrim sentimente de ura pentru ceilalti. Armonia si dragostea sincera (neconditionata) exista, chiar daca poate nu le vom gasi niciodata (cel putin nu in viata aceasta). Atunci cand dispare speranta dispare orice sansa de a le gasi.

    Chiar daca majoritatea oamenilor sunt risipe de carne asta nu inseamna ca toti sunt la fel.

    Da-ti voie sa speri :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu urasc pe nimeni, m-as injosi prea mult facand asta si atunci n-as mai fi eu.
    Iubirea exista chiar si in viata asta. Si speranta, ei bine speranta nu dispare niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Perfect. Echilibrul interior este cel care trebuie cautat in primul rand pentru ca iubiti suntem cu siguranta, mult mai mult decat ne putem imagina.
    Cat despre ceilalti, care probabil nu dau doi bani pe persoana noastra, trebuie ajutati sa gaseasca lumina, chiar daca de cele mai multe ori incercarea e in zadar si foarte obositoare. Alegerea le apartine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lumina e putin exagerat. Fiecare stie ce are de facut si mai devreme sau mai tarziu singur se va ajuta, pentru ca nu poti schimba un om, bine ca poate decide sa se schimbe sau nu. Dar in general cand te schimbi, te schimbi pentru ca cel de langa tine merita si tu la randu' tau meriti sa fi fericit.
    As putea sa stiu cu cine am onoarea? sau preferi sa-ti menti anonimatul?

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu vorbeam mai mult de latura mistica. Din punctul acesta de vedere putini sunt cei care se pot ajuta singuri. De cele mai multe ori trebuie (metaforic vorbind) "iluminati", adica sa li se ofere o perspectiva solida si logica despre ceea ce inseamna a fi om cu adevarat, ca mai tarziu sa-si poata croi singuri drumul (corect) in viata.

    Eu unul nu sunt de acord cu faptul ca suntem animale cu sentimente. Suntem cu mult mai mult. Sentimente au si animalele (chiar daca nu sunt la fel de puternice ca ale omului), in schimb omul are ratiunea, care il ridica in varful piramidei trofice. Ratiunea este cea care ne face o fiinta aparte (desi cateodata e de preferat un animal in fata unor oameni, oricat de "superiori" ar fi ei).

    Am tinut neaparat sa insir aceste idei pentru a spune urmatoarele: omul are ratiune (dand la o parte cazurile celor cu boli mintale), deci poate fi invatat sa-si iubeasca semenii in primul rand ca entitati, adica sa iubeasca neconditionat si dezinteresat. Numai atunci poate un om sa iubeasca cu adevarat un alt om, caz in care si credinta ar fi ferma si convinsa.

    Daca analizam "iubirile" care se bazeaza mai mult pe partea fizica atunci intra automat si un strop de egoism, ipocrizie si/sau interes. Multi din pacate nu fac diferenta intre cele doua tipuri de iubiri, dintre care doar una e adevarata.

    Ai spus foarte bine ca a iubi pe altcineva inseamna: "a-i accepta defectele, a-i admira calitatile, a-i respecta decizile si a fi acolo pentru el cand are nevoie de tine", iar daca acest lucru este indeplinit atunci nu mai este nevoie sa se schimbe nimeni. Fiecare este si reprezinta ceea ce este si reprezinta, oricat ar incerca cineva sa schimbe asta.

    Sper ca nu am fost plictisitor si ca ceea ce am spus a fost coerent :).

    Admir doar ce scrii, identitatea nu cred ca e importanta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu vorbesc metaforic deci nu interpreta literalmente, nu intotdeauna ce-i drept.

    Adevaru' e ca daca am dezbate "iubirea",in adevaratu' ei sens, nu sarada asta de care m-am saturat pana peste cap care nu e nici pe departe iubire, am putea continua mult si bine. Am putea gasi definitii peste definitii,dar nu asta e important, important e ca ea exista si atat.

    As putea sa stiu macar cati ani ai?

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa e, chiar exista. Si asta am incercat sa demonstrez... nu stiu de ce m-am intins atat, scuze. In principiu nu am vrut sa contrazic ci doar sa adaug niste idei.

    Am 20 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu-ti cere scuze, apreciez ca mai imi citeste si mie cineva din cand in cand blogu' si isi spune parerea. Esti binevenit/a.

    Multi inainte.

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc la fel. Scrii foarte frumos si iti exprimi ideile clar si usor. Apreciez asta.

    Imi place poezia "Alcool si nicotina, povestea se continua" din februarie. Ar trebui poate sa mai faci cateva incercari lirice pentru ca sunt convins ca ai multe de spus, ai spiritul artistic necesar. Mesajul poetic intotdeauna mi s-a parut mai puternic decat cel din proza.

    Iti doresc un timp frumos, inspiratie si pace interioara.

    P.S: Sa nu renunti la scris.

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc.

    O seara frumoasa in continuare.
    Nu voi renunta.

    RăspundețiȘtergere