*Hybrid

A fost o perioada tare ciudata,de fapt inca e pentru ca nu da semne cum ca s-ar opri. E o stare tampit de nebuna, dar totusi incredibil de placuta, o stare de plutire. Sunt atat de calma si nu imi sta in fire sa fiu chiar atat de bine dispusa tot timpul. E ca si cand toate sentimentele pe care un om le poate simti- alterneaza. Uneori diferenta dintre ele e atat de mare incat imi lasa impresia ca va mai trece ceva timp si ele inca vor fi aici- ca si cand nu ar vrea sa plece, iar alteori rapiditatea cu care ele se misca si precizia cu care imi inghioltesc fiecare simt e uimitoare. Si cateodata, ma simt de parca as fi imobilizata fara ca macar sa pot sa clipesc, sa vorbesc ca si cum as fi inghetata. Dar, momentele in care eu singura imi dictez fiecare cuvant pe care urmeaza sa-l rostesc, fiecare pas pe care urmeaza sa-l fac, fiecare miscare e perfect sincronizata cu fiecare gand. Acum, oamenii mi se par atat de usor de citit- nu exista niciun fel de bariera, niciun fel de limita care sa ma desparta din a umbla nestingherita prin mintile lor, e ca si cum siroaiele de trairi pe care le au li se preling pe fata lasand in urma dare atat de usor de depistat. Totul in jur pare atat de simplu, de frumos, doar mintea mea are momente in care e atat de intortocheata, atat de complicata, ordinea care obisnuieste sa fie in cealalta perioada e pur si simplu acaparata, sfasiata pentru o perioada scurta de timp. Dar atunci cand totul revine la normal, cand linistea e restabilita, nu ca nu ar fi in general, totul capata sens, un cu totul alt inteles, felul meu de a privi lucrurile se modifica, ca si cand eu, interiorul meu, mintea mea, totul, ar fi cuprinse de calm, un calm care ma baga in sperieti. Dar toate astea imi fac atat de bine, totul avand un singur scop- binele meu, care e inevitabil conectat la fericirea mea. Un tot care formeaza totul. Un tot care ma controleaza din aproape toate punctele de vedere, si un tot pe care-l pot manevra dupa bunul plac-cateodata. Deci in final, toate alternarile, toate schimburile astea permanente, oscilatile care par sa nu se mai termine si care se schimba atat de greu si lent uneori si cu o viteza incredibila, toate duc la mintea mea.

Nu are niciun sens, dar totusi intelegi.
E atat de complicat si totodata atat de simplu.

Sometimes the best revenge is to smile, move on, and do nothing.