* Take the photo off the wall if it just won't sing to you no more

There's a little part of me
inside of you
and it's growing up
as you do


Ne pare rău pui? Nu.nu.nu.Acum? Nu. Nici nu se mai pune problema. De ce? Aşa de-aia. Fiecare se trezeşte,chiar dacă asta se intâmplă mai devreme sau mai târziu,oricum nu ai cum să rămai mereu acolo -no matter what- fie că ne convine sau nu. chiar dacă iniţial e mai greu cu acomodarea, după o anumită perioadă de timp ne obişnuim -safety in numbers- şi stăm aşa şi tragem de timp, orice numai să nu plecăm. Asta până când realizezi că de fapt e un căcat,tot. Şi că niciodată nu a fost nimic sau mai rău că ai pierdut timpul, o mare parte din el,incercând să te convingi singur de anumite lucruri,apoi pe ceilalţi ca să te convingă şi ei la rândul lor că da ai dreptate, dar unii vor spune lucrurilor pe nume,şi te vei gândi că sigur au prea mult tupeu ca să iţi spună că nu ai dreptate -haha fraierii ce stiu ei- ştiu,şi încă multe. Nu ei sunt proştii -nu de data asta- nu ei te mint, şi tu ştii bine asta, doar că preferi să mai tragi puţin de timp, şi nu pentru că nu vrei sa accepţi ,ci pentru că nu eşti în stare,nu-i nimic. Mai tragi de timp,şi când în sfarşit eşti în stare să pleci,că doar nimic nu o să te mai facă sa te razgândeşti, tentaţia de a te uita in urma e mare,şi o secundă e suficient să întorci privirea, mai pleacă dacă ai de unde,nu te lasă. Vei întreba cine? Simplu, obişnuinţa. Na şi tot trăgând aşa de timp şi pierzându-l aiurea te trezeşti,îţi tragi puţin sufletul şi pleci, şi nu,de data asta nu te mai întorci pentru că ai demnitate şi un orgoliu pe care refuzi să-l calci chiar de tot in picioare. păcat totuşi.

*she'd turn around and lend a smile to say that she's gone
Încă un an -16-7- să creşti mare copiluţ :*!