*Acum, nu mâine,nu peste 2 săptamâni, nu peste un an, acum!

Mint .Mă mint. Suntem minţiţi cu toţii. cu neruşinare.

Şi totuşi nu facem nimic ca să schimbăm asta, ciudat, ori suntem foarte proşti ori mult prea deştepţi, sincer mă cam îndoiesc de valabilitatea ultimei.
Poate că din când in când, e bine să minţi, doar că ,chiar şi atunci când pretindem că deţinem controlul, nu e aşa.

Facem din fiecare lucru o chestie foarte complicată, asta doar în capul nostru, pe care, ceilalţi se presupune că nu o pot inţelege -other people are far too messy- .

Ne e frică să acceptăm unele lucruri întocmai cum sunt ele, de ce? bună intrebare când cineva o să găsească răspunsul o să vă anunţ.

Nu putem să spunem că ne e bine,aşa cum e ,pentru că asta ar însemna să acceptăm că situaţia ne-a depăşit acum,sau mai demult, păcat e când ţi se oferă şansa să schimbi ceva şi ori dai cu piciorul şi îi intorci curul ori treci ca Gheorghe pe lângă ea, ori iţi spui ce mai contează acum, dar tare e că inseamnă mult, sau va insemna.

Suntem cu toţii o adunătură de proşti, absolut fără nicio excepţie. De ce? Bănuiesc că fiecare ştie, fiecare are motivele lui care undeva pe drum se intersectează cu ale altora sau au aceeaşi origine sau concluzie,dar niciuna nu e la fel.

Adevărul e că indiferent de ce ar fi o să facem multe greşeli,o să invăţăm din ele, şi o să facem altele, şi apoi o învăţăm şi din ele şi tot aşa.

Ne e dor, câteodată ne e foarte dor , dar preferăm să nu spunem,preferăm să ştim doar noi,preferăm să ne luăm revanşa de parcă asta ne face cei mai buni, haha căcat.

Orgoliul, e imposibil să nu fi pomenit fiecare dintre noi, măcar o data-n viaţă de el, pentru că e acel nenorocit,nenorocit, zic bine pentru că uneori deşi ştim că am putea schimba ceva,dacă nu chiar totul, el nu ne lasă, ca şi când fericirea fiecaruia ar consta în care s-a înjosit mai mult.

Răbdare, asta spun toţi, răbdarea e o virtute pe care mă indoiesc că oamenii din ziua de azi, o mai au,şi mă refer in special la noi pentru că timpul e scurt,şi hai sa recunoaştem cine mai e nebun să aibă răbdare,fară ca măcar să ştie dacă la final se va dovedi că merită,păi simplu, toţi. Şi totuşi fiecare are o limită.

Ne ardem şi nu doar o dată, şi asta ne diferenţiază, cei puternici şi cei slabi, cei puternici se ridică şi continuă chiar dacă se vor mai arde o dată , şi înca o dată, până când? simplu, până când nu va mai fi nevoie. Iar cei slabi, preferă să se oprească, să aştepte ca totul să vină de la sine, dar in felul ăsta de unde ştii cănd va merita cu adevărat?

Toţi suntem proşti. toţi ne ardem. toţi suntem nişte fricoşi.toţi suntem foarte orgolioşi şi egoişti.

Şi ce?
Toţi suntem OAMENI !