*And never felt better

caci daca bate vantu e clar ca o sa cad, dar daca nu bate o sa urc in varf
Ma tragi dupa tine sau ma lasi sa urc singura?
esti langa mine, crede-ma

Vara asta e diferita. De fapt totul e diferit. Am mai crescut cu o vara.Am mai crescut doza de amintiri. Am mai luat parte la un masacru,masacru care a constat in uciderea unor neuroni. Ne-am afumat. Am baut. Si ne-am drogat cu fericire pura. Fericirea aia care doar ceilalti ti-o pot oferi cum stiu ei mai bine. Ne-am schimbat! Timpul chiar are puterea de a face asta,singurul nenorocit care decide cand trebuie sa mergi mai departe,cand trebuie sa profiti din plin si cand trebuie sa ai rabdare. Toate la timpul lor. Vara asta am nevoie de atat de putine brate deschise, atat de putine zambete, atat de putine persoane. Vara asta am nevoie atat de mult de mine, de increderea care o port in mine, si de ei. Cei pe care ii cunosc. Cei care stiu ce am indiferent ca spun sau nu. Cei care ma fac sa ma straduiesc sa vreau imi ridic moralul chiar daca nu am dispozitia necesara. Ei, cei care mi-au demonstrat ca nu am dreptul sa judec,ca nu toti suntem la fel, ca asa zisele momente de slabiciune sunt momente care mai devreme sau mai tarziu ajung sa fie tot in folosu' meu, ca cea mai buna decizie e sa profit de timp,oricand,ca nu e nimic de pierdut doar de castigat, fara sa pun pret pe cum pic in ochii celorlati, e o prostie sa iti fie frica ca-ti strici reputatia ,ce cred ei, daca ii dezamagesti sau nu, "ei" care conteaza o sa fie exact la fel, indiferent de reputatia ta . Ei cei care imi cresc numarul de amintiri in fiecare zi. Cei care stiu exact de ce am nevoie. Cei carora inca nu le-am dat ocazia sa ma cunoasca, dar care merita cel mai mult.Cei care ma cunosc si inca nu au innebunit. Cei din cauza carora fericirea se vinde la bucata. Cei care imi cunosc orogliul,egoismul si sictirul de zi de zi, si care inca ma accepta,desi o sa las sictirul la o parte,ar cam fi cazul. Cei care imi fac ziua mai frumoasa,chiar si cu un zambet sau o vorba buna. Cei care poate ca nu au prea multe de zis intotdeauna, dar care stiu cum sa ma faca sa ma simt mai bine. Ei cei care fac vara asta sa fie atat de diferita. Si chiar daca vara trecuta a fost incredibila, tot nu as da-o pe asta de acum.

*Ei cei pe care ii vreau sunt putini,sunt aici si sunt ai mei.

*Empatie

Vara a început să fie iar vară (ca altădată). Cafeaua a început să aibă din nou acelaşi gust plăcut. Ţigările tot ţigări au rămas (bune oricum,indiferent de stare). Nehotărârea s-a dus pe apa sâmbetei. Timpul e timp şi atât .Visele au început să fie iarăşi vise, şi câteodată,poate,chiar mai mult de atât.Fericirea e singura care a rămas la fel ca şi înainte, doar că într-o doză mai mare. Şi eu..eu m-am întors ( cu puţin mai mult optimism şi bună dispoziţie)şi între timp am mai înaintat puţin.

După o bună perioadă de timp, după luni întregi,mă bucur teribil că pot spune ,vara asta nu. Vara asta nu-ţi mai aparţine ţie. E rezervată de ceva timp. Nu ştiu ce ai fost pentru mine, dar ştiu sigur ce vei rămâne, copilu. Dor? nu cred că îmi va fi de nimic, nici de nopţile pierdute,din cauza ta,nici de tine. Şi mai ştiu că tactu ar trebui să-mi dea despăgubire pentru toate pachetele de şerveţele irosite şi nervii,atât ai mei cât şi ai lor, care încă se ţin bine.Aş minţi dacă aş spune că a fost frumos. Frumosul a fost,poate,mai e,dar nici aici nu-i al tău. Şi a fost nevoie doar de puţină răbdare,nişte priviri cu subînţeles şi câteva greşeli din trecut, sper să întelegi într-o zi. Nimic nu e întâmplător!

Şi da,cred că fericirea nu ţine nici de circumstanţele exterioare,nici de starea lumii, ci de tine şi de încrederea pe care o ai în tine. Fericirea e singura care nu se supune legilor gravitaţiei,singura care odată ce îi dai drumul,îşi ia zborul. Poate pentru ca ne-ar fi mai uşor s-o regăsim apoi.

Nu-i aşa?

*It's been established

" People like talking about people. Makes us feel superior. Makes us feel in control. And sometimes, for some people, knowing some things makes them care."(Dr. House)


Tăcerile ne ameninţă ca nişte arme ucigătoare. Sinceritatea..nici ea nu mai spune nimic.

Poate că sinceritatea se găseşte undeva în noi,ascunsă printre amintiri sau printre proiecte viitoare.
Poate că sinceritatea se găseşte undeva în afara noastră,ascunsă,să zicem, printre trandafiri,dar cu atâţia spini..hmm..nu..

Oircum sinceritatea există undeva!

*Albastru

Concert în albastru major.
Printre gene s-a scurs o dimineaţă, un dor de lumină şi de vise albastre.
Cred, totuşi,că fericirea nu poate avea decât culoarea albastră.
Fericirea nu poate însemna decât un cap plecat pe un umăr puternic, un zâmbet hoinar, o privire cu multe subînţelesuri şi multă,multă linişte.
Fericirea are nevoie de atâta linişte.
O lume în care totul are o singură culoare:albastru.

*Puff your chest out like you never lost a war.

Firea umană, un lucru extrem de greu de perceput. Curajul, ambiţia şi tăria de caracter fac diferenţa. E cât se poate de inuman să crezi până în ultima clipă că totul o să depindă de ei şi tu nu o să ai cum să schimbi asta. Şi ajungi să fi tu ăla care dezamăgeşte, ăla care îi prăjeşte,să fi tu ăla care nu îţi puteai nici măcar imagina că în final totul o să depindă de tine,doar de tine. Şi aşa dai dracu,fără să ai cea mai mică intenţie de a face asta, cu o infantilitate imbecilă şi o slăbiciune caracteristică,din pură frică,frică, pentru că orice decizie presupune nişte riscuri, mai mari sau mai mici, pe care ni le asumăm sau nu, riscuri de care am mai dat până la momentul ăla şi decizii care nu au fost tocmai strălucite, aşa că învâţând din aşa zisele greşeli ne luăm măsuri de protecţie,pentru orice eventualitate şi uităm că trădăm încrederea unor oameni, şi nu e uşor să câştigi asta, îi călcăm în picioare, nu recunoaştem ce e de recunoscut, şi oscilăm de la o stare la alta, lăsând în urmă confuzii teribile. Deşi noi ştiam care e scopul, ce urmărim şi unde vrem să ajungem, doar că am socotit că ar fi mai bine să mai tragem de timp, încă puţin,încă puţin până când nu mai ai de unde să mai iei timp. Şi când ne trezim că am rămas cu mai nimic din totul care era înainte, da e un tot, într-un oarecare moment,pentru o oarecare perioadă de timp, ajunge să devină un tot,şi abia când nu-l mai avem, regretăm. Regretăm că nu am riscat suficient, că nu am avut tăria de caracter să trecem peste ce a fost în trecut şi din care se presupunea că avem de învăţat şi ajungem să ne înecăm ca ţiganii la mal. Cum să nu te oftici? Cum să nu ai o urmă de regret? Cum să ai o ambiţie cu care ai putea să muţi şi munţii din loc, dacă nu îţi mai foloseşte acum? Cum să vrei să continui, şi să fi dispus să repari ce ai stricat, dacă nu mai ai ce? Cum să vrei să te întorci, dacă ai plecat de frică să nu te frigi? Cum să vrei să schimbi ceva, dacă nu mai ai ce? Unde să te mai întorci, dacă nu mai e loc şi pentru tine? Cum să vrei ce ai avut, dacă le-ai lăsat din pură prostie? La cine să te mai întorci,dacă nu mai e nimeni acolo să te aştepte? Şi nu e vina lor că nu mai sunt acolo, e vina ta, că nu ai avut curaj, tărie de caracter şi ambiţie să rămai ,chiar dacă ar fi depins de ei. Păcat oricum.
Degeaba poţi acum, dacă nu ai fost în stare atunci.

Post Scriptum
Putem ierta nu-i aşa?


Post Scriptum 2
Scumpa we'll get over it :)! Hab dich lieb

*Homo sapiens

PART 2
Cocletele-
Nişte domnişoare,respectabile,frumoase şi deştepte...greşit. Nişte matracuci, şi asta spune tot ! Înteleg şi aici că nu se respectă, dar măcar să-i respecte pe alţii în aşa fel încât să nu polueze atât fonic cât şi vizual.Vizual,poşete lucioase şi sclipitoare, cred că dacă s-ar inventa şi fosforescente ar fi primele care le-ar cumpăra,pentru că nu sunt alţi proşti care ar face aşa ceva. Roţile de căruţă din urechi încă sunt la modă. Sunt curioasă atunci când ploua, ce se întâmplă cu cele 10 straturi de fond de ten de pe faţă, cu fardul, blush-ul, rimelul şi tuşul? Părul ars,o coamă de cal, degradată de la atâta vopsit şi plăcuit, de fapt cred că am adus o ofensă cailor.Înteleg că vreţi să aveţi părul lung, şi apelaţi la extensii,dar luaţi-vă dracului mai multe nu doar 2,că parcă aţi chelit, şi luati-vă măcar culoarea voastră de păr ca orice dobitoc işi dă seamă că sunt false. A, încă ceva, mai pieptăna-ţi-le din când în când. Solarul,noua modă, n-am nimic împotrivă, dar e de prost gust să arăţi ca şi când te-ai blocat în el.Am spus şi fonic pentru că atunci când deschid ele gura,printre straturile groase de glet de pe buze, auzi excesiv " fată","nebuno","serios?" şi multe alte căcaturi.Nu mai plescăiţi gumă. Sfatul meu,şi de data asta cred că al nostru, faceţi dracului măcar alea 4 clase.Şi apelaţi cu toată încrederea la DEX [Dicţionar explicativ al limbii române]. Şi nu fetelor, dumnezeu nu pune botox in buze!
Generaţia pro-wanna be-
Nişte copii care au impresia că sunt mai mult de atât şi care cred că dacă ştergi băncile şi stai cu ţigara-n bot la vedere eşti mai deştept.Hai nu zău cine v-a minţit? Folosiţi cuvinte pompoase, pe care abia dacă le întelegeţi şi vă daţi inteligenţi. Fără perdea, fără eufemisme,sunteţi neînsemnaţi, faceţi şi voi prezenţa. Comentaţi la oricine apucaţi, copiaţi tot, dar tot ce vedeţi, şi mă refer la stiluri vestimentare,accesorii până la bloguri,poze,ticuri verbale,etc. Trataţi pe toată lumea cu o superioritate infantilă, caracteristică vârstei ce-i drept, şi apoi aveţi tupeul nesimţit de a cere în schimb respect.[ 11-14].
Hi5-
Bun,în sfârşit ajung şi aici. A-ţi face poze de pus pe hi5, înseamnă pentru multe dintre fete, a-ţi poza bustul împreună cu sutienul, plin cu push-up, mai mult sau mai puţin, şi chiloţeii mai nou, şi apoi să staţi ca pe tron şi să aşteptaţi tipii obosiţi de viaţă şi care nu au în ce să-şi bage aşa-zisele organe genitale, şi care muncesc cu spor în faţa calculatorului, să vă admire. Înteleg că simtiţi nevoia să vi se spună că sunteţi numai bune de înţărcat, dar totuşi, sunteţi penibile, duceţi-vă-ţi dracului şi pozaţi nud şi faceţi chat-uri video, naiba ştie, dar nu vă mai faceţi singure de căcat şi pe hi5.

Ţinând cont că la noi totul e posibil, bănuiesc că,va urma...

*Homo sapiens

PART 1
Oameni lipsiţi de materie cenuşie. Într-o continuă autodistrugere. Societatea contemporană, multora ne provoacă o greaţă infernală, motivul pare destul de simplu, lipsă totală de cultură, lipsă de respect,prostia care ne urmăreşte la tot pasul.
Nu poţi să ieşi din casă fară să vezi vreo gafă a vreunui vecin,trecător,sau efectiv vizitator.
Vecinii-
Nu mulţi sunt cei care se trezesc dimineaţa în linişte,fără să le turuie în cap vreun martalog care ascultă muzică la maxim,şi care vrea să îşi etaleze gusturile rafinate ,în speranţa că va încanta simţul auditiv al vreunui vecin,respectiv trecător.
Bun,să continuăm cu vecinii care-şi atârnă hainele afară, pe o sârmă improvizată. De ce trebuie să le vedem chiloţii, tricourile şi mai ştiu eu ce lenjerie de pat? Pune-ţi-vă naibii un uscător şi sârmă în baie sau pe balcon [înăuntru] şi gata.
Autobuzele-
E vară, e cald, autobuzele sunt pline-n draci de oameni în vârstă care nu mai merg pe jos de frica razelor UV, se îngrămădesc unii peste alţii în speranţa că mai prind vreun loc liber, mai că ţi s-ar urca şi în braţe. Bine, deci după ce reuşesc să urce şi să înfigă pumni şi coate,mai ceva ca un animal, vin la tine, cu nişte ochi de milogi cerşindu-ţi să le cedezi locul, în prima fază, te faci că nu vezi, apoi enervaţi fiind că îi sfidezi, încep să îţi ţină o adevarată teorie printre ploaia de salivă şi pauzele de respirat,timp în care îşi mută proteza, cum că nu ai cei 7 ani de acasă şi că ei nu au făcut niciodată aşa ceva. Bine, după care cu toată stima din lume le explici cum te doare pe tine-n fund, cum plăteşti biletul mai scump decât ei. Şi nu mă refer la cei din 1900 toamna,care nu pot concepe de ce dracu mai ies din casă, ci la cei de vreo 50-60 care se flendură toată ziua prin oraş cu 3 roşii într-o plăsuţă.
Altă problemă a autobuzelor care trebuie abordată, subiectul principal, tot oamenii în vârstă. Este un adevărat măcel ,când ridică mâinile să se prindă de bară, înteleg că vreţi să faceţi economie şi că nu vă spălaţi cu lunile, dar ce ar fi să faceţi economiile astea iarna când şi aşa e frig de-ţi îngheţă şi mucii de nu mai simţi nimic, nu vara când eşti nevoit să te dai cu dublu strat de parfum ca să mai acapareze putoarea din autobuz, şi nu pentru că tu nu faci duş ,ci pentru că vrei să mai poţi respira în următoarele 5-10 minute,parfum care mai devreme sau mai târziu se neutralizează din cauza duhorii care-ţi face până si păru din nas să pice, deci rog ,cred că toţi rugăm, populaţia în vârstă să apeleze cu toată încrederea la apă şi săpun, nu d-ăla de rufe sau vase.
Muzica din autobuz. Ţi-ai uitat căştile acasă sau ai uitat să-ţi încarci bateria şi ca o consecinţă eşti nevoit să asculţi muzica care încântă urechea şoferului.Şofer, gras, cu burdihanul de la bere lăsat în afară şi cu manelele-n difuzor. Înteleg că nu te respecţi pe tine, dar dă dracului muzica aia mai încet.
Babele-
Am ajuns şi la babele trecute atât de prima tinereţe cât şi de cea de a doua, dar care uită asta, şi îşi aruncă nişte zdrenţe colorate pe ele,de pe vremea răposatului,se dau cu ruj strident, şi de proastă calitate, şi nu numai atât, dar îşi mai dau şi pe dinţi,respectiv proteză câte-o dâră de ruj, pentru că oglinda e prea mică, fac economie la lumină şi nu mai văd nici bine. Şi duhnesc de la o poştă ca nişte cocote ieftine, după ce-şi toarnă toată sticla de parfum de covoare pe ele. Şi să nu uit de bijuterii, îşi pun toate bijuteriile din cutie ca să se asigure că nu le sparge nimeni casa să le fure cât timp sunt ele plecate, cine dracu să ţi le fure că-s vechi de când lumea şi pământul.