Cu timpul.
Timpul te schimba. Cand n`a facut`o?
Ar trebui sa recunosc ca am ajuns sa fiu indeajuns de egoista incat sa`mi permit sa ma prefac. Nu cu oricine si nu oricand,doar atunci cand e cazul ,fara ca macar sa tin cont de consecinte.
Asa ca las impresii gresite, dau planurile altora peste cap, ma folosesc de altii si ii manevrez dupa propiul meu plac ,ma dau de gol ,singura (intentionat,bineinteles), reactionez diferit de la o ora la alta, si totusi..
mie nu imi pasa decat de mine,de nevoile mele si de interesele mele.
Binele si fericirea mea nu au nicio legatura cu astea, alea mi le asigur zilnic ,tot eu, iar, astea ei bine astea, sunt cauza existentei mele.
Eu nu sunt asa cum crezi. Dupa mine n`ai decat sa te zbati, sa astepti,sa ma cauti, sa te intrebi, sa zambesti, sa speri, sa crezi. Pe mine nu ma impresionezi, nu atat de usor, trebuie totusi putin efort. Eu te las sa crezi ca nu e nimic (dar oare chiar e ceva?).Eu te las sa crezi ca m`ai prostit (oare chiar asa si e?). Pe mine nu ma poti citi ,nici macar din priviri, desi probabil crezi ca ai reusit (tipic voua) .Eu nu ma sfiesc sa recunosc ca nesimtirea si rautatea mea nu au limite. Ironia si sarcasmul sunt la ordinea zilei ( bad for you, daca nu te`ai obisnuit inca).Nu imi castigi usor increderea,dar o pierzi de 100 de ori mai repede. Eu ma joc (dupa regulile mele). Eu (vreau sa) detin controlul. Eu pierd timpul degeaba,cel mai probabil,sau poate ca nu..Eu inca sper. Eu inca incerc. Eu inca astept. Cat? Nu stiu. Nu mult in orice caz. Rabdarea mea lasa urme. Si nu, eu nu (mai) tin cont de mijloace, oricum scopul le scuza. Asa e mai nou.
P.s Hai sweety there`s no such thing as enough.
Go with it:*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu