Suntem gandurile ratacite ale trecutului, sufletele hoinare ce lipsesc din prezent si, supusii viitorului. Astia suntem noi, generatii intregi de oameni incapabili de a tine pasul cu timpul.
Azi oamenii pot fi impartiti in 3 categorii. Unii au cazut si nu au reusit sa se mai ridice, sau nu au mai vrut, si au trecut anii peste ei, atata timp..ei sunt oamenii mici care nu vor creste mari. Putini sunt cei ce isi au sufletul in prezent, adevarati maestri ce reusesc sa fie stapanii proprilor ganduri. Iar altii, altii au crescut mari prea repede pentru ca nu au avut de ales.
Generatii intregi de oameni care se lupta cu timpul, cu amintirile, cu ei si intre ei. Astia suntem noi, oameni mici sau mari. Tipam unii la altii in speranta ca poate asa ne vom face ascultati nu numai auziti. Tragem din rasputeri de cei de langa noi pentru ca nu vrem sa mergem singuri pe alt drum. Suntem rai cu noi si cu ceilalti, zambim tot mai rar celor din jurul nostru, nu mai dispunem de rabdare pentru a citi carti. Ne aruncam pasiunile la gunoi, nu mai ajutam pe oricine are nevoie de noi. Suntem prea preocupati pentru a mai da buna dimineata doamnei de la florarie sau chelnerului amabil ce ne-a servit cafeaua. Uitam sa ne uram o zi buna cand iesim din casa si ne e tot mai greu sa ne spunem unul altuia ce avem nevoie. Ne cerem scuze de prea putine ori si abia daca ne mai explicam unde am gresit. Ne batem pe scaunele libere din autobuze, ne plimbam prea putin prin parc. Ne judecam numai dupa aparente si suntem intotdeauna prea grabiti sau prea obositi pentru a merge cateva statii pe jos. Ne certam din orice greseala si ne facem tampiti si dobitoci mai des decat ne adresam cuvinte frumoase. Cumparam flori doar la ocazii speciale si radem doar cand cineva cade pe scari. Ne uitam la stiri, aplaudam numai ce nu trebuie si ne incurajam tot mai rar. Barfele circula mai repede decat virozele si prieteniile sunt pe termen scurt. Ne spunem tot mai rar ca ne iubim si atunci cand o facem nici macar nu o mai simtim. Ne permitem tot mai rar sa fim cu adevarat fericiti si calatorim doar din cand in cand. Facem chefuri si mergem la gratar doar ca o scuza sa bem. Dam cu piciorul la tot ce nu ne convine si prea putini mai pun suflet in ceea ce fac. Fumam pachete intregi de tigari fara sa ne gandim la consecintele ce vor urma. Mergem la mare doar pentru distractie si prea putini dintre noi mai urca pe munti doar pentru frumusetea lor si cantecele la chitara seara in cabana. Ne e tot mai greu sa spunem ce simtim si ce vrem cu adevarat si concuram care isi ascunde sentimentele mai bine. Tinem relatii din frica, pentru ca trebuie sa ai curaj sa o iei de la capat cu altcineva. Ne ranim intre noi in incercarea de a tine focul aprins, dar in lupta noastra in a arunca lemne, nici macar nu observam ca el s-a stins acum mult timp. Uitam sa punem punct cand trebuie si suntem prea speriati sa lasam alti oameni sa intre in vietile noastre. Nu intelegem ca trebuie sa traim ce e de trait la momentul potrivit. Si cu toate ca avem atatea lectii bine predate, nu stiu cum se face ca nu le bagam in seama, nu reusim sa ne sincronizam.
Poate, doar poate, intr-o zi vom reusi sa tinem pasul cu timpul si poate ca atunci vom fi mai buni cu noi si cu ceilalti, si poate ca atunci vom fi si mai fericiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu