Nu am un anumit tip pe care-l prefer, citesc carti de tot felul- despre psihologie, despre istorie, despre viata, despre oameni, despre experientele lor. Nu cred ca as putea spune ca am citit suficient, sunt zile cand nu vreau sa fac nimic altceva decat sa stau in pat si sa citesc, sunt printre lucrurile pe care odata ce le incep, le duc la bun sfarsit, cred ca de asta-mi plac atat de mult, siguranta, si faptul ca nu pot premedita ce va urma, calatoria, in trecut sau in viitor, tu traiesti prin ochii celuilalt. Un mod de a comunica cu alti oameni, scriitori in viata sau care au parasit aceasta lume lasand in urma dovezi palpabile ale existentei lor- carti.
Apoi, pe masura ce descoperi, reusesti sa completezi spatiile albe pe care scriitorii le-au lasat acolo dinadins, ca sa incite imaginatia cititorului. Si dupa ce completezi spatiile astea, sa incepi sa crezi in ceea ce poti tu sa faci.
Un mod de a face schimb de idei, sentimente si ganduri la cel mai inalt nivel posibil, o minte care se adreseaza alteia in timp si spatiu.
Un om foarte drag mie, cu care sunt pe aceeasi lungime de unda, dar despre asta o sa vorbesc alta data, are o biblioteca impresionata, i s-a spus ca are prea multe carti si oricum, nu are ce sa faca cu atatea, poate pe unele dintre ele nici nu le va mai reciti vreodata. Ei bine, e printre cei ce inteleg importanta unui loc al tau, unde sa te pierzi printre carti, unde sa gasesti liniste, unde sa fi tu cu tine, cu gandurile tale, un loc unde sa nu existe limitari si unde sa fi propriul arhitect.
-Cate carti minunate ai ! i-am spus.
-Doar cu ele am ramas, dar nu imi pare rau! mi-a raspuns zambind in timp ce tragea din tigara si continua sa priveasca afara.
Pe rafturi erau carti, in care investisem bani si timp, le citisem, le subliniasem. Erau acolo personalitatea mea, educatia, adevaratii mei maestri.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu