Si linistea pe care o simt pe plaja, cu picioarele in apa, nu reusesc sa o gasesc nicaieri altundeva. Nu am nevoie de cuvinte pe care sa le leg pur si simplu, la fel cum nu am nevoie de conversatii lungi si plictisitoare, dar marea pare ca deja stie asta. Mi-e suficient sa stau pe malul marii, ca mai apoi, cand imi scutur hainele de nisip si plec, lucrurile sa fie mai bune, grijile, si orice fel de suparare sa ramana acolo, in urma, fara sa fie nevoie sa spun ceva, fara sa fie nevoie sa ma gandesc la ceva, dar desigur, marea deja stie asta. Ca atunci cand incerci sa lasi pe nisip urmele pasilor tai si valurile vin si le sterg, ca si cand nici macar nu ar fi fost acolo, dar nu te deranjeaza asta, pentru ca stii, tu stii ca ai fost acolo candva.
Cand merg la mare gasesc liniste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu