26 august 2013

* Cauti cu mine? *


De unde stii cand e momentul sa te ridici si sa mergi mai departe?
Nu stii, nu ai avea de unde, dar cred ca simti asta. Te autoconvingi ca ai toate motivele sa ramai, ca pasii pe care i-ai putea face aduc numai mister si alte intrebari la care poate nu te-ai gandit pana acum, familiaritatea locului in care esti deja nu poate fi compensata de incertitudinea altuia. Si dupa o perioada, oricat de lunga ar fi ea in care tu faci toate astea, se intampla ceva, ceva care nici macar nu e special, ceva atat de banal si comun, si te ridici si pleci, pur si simplu. Uite asa te trezesti intr-o dimineata in alt loc, si realizezi ca toate scuzele pe care le-ai folosit atata timp doar ca sa ramai nu au mai functionat.
Nu cred ca poti planifica asta, oricat de mult ai vrea. Abia in momentul in care incetezi sa mai pui intrebari, incepi sa simti usor, usor ca ai facut tot ce se putea, si accepti tot ce s-a intamplat fara sa mai cauti motivele pentru care a fost asa si nu diferit. Sforiile alea care credeai ca te tin legat, descoperi ca de fapt tu trageai de ele cu toata disperarea, cu toata puterea pe care o aveai. Abia cand pornesti din nou la drum, incepi sa intelegi ce importanta are frica in viata unui om, frica de necunoscut.
Imi plac lucrurile noi, imi place sa calatoresc cu trenul, imi place sa ma plimb, fara vreun plan bine stabilit dinainte. Am cunoscut multe suflete hoinare, unele in cautarea fericirii pregatite sa mearga de la un capat al lumii la altul, cateva se luptau de ceva timp cu ea, iar unele simteau acelasi lucru- fericirea e peste tot, eu fac parte din ultima categorie. Imi place sa cunosc oameni frumosi cu provocari, cu sentimente de tot felul. Imi place sa merg cu cortul pe munte sau sa dorm la cabana. Ador marea, ma reintorc de fiecare data la ea cu aceeasi placere in suflet, e unul dintre locuri de care nu ma voi satura vreodata.
Imi plac ceaiurile cu miere sau fara, niciodata cu zahar. Imi plac toate anotimpurile in egala masura, si diminetile, iubesc diminetile care miros a cafea si a tutun. Imi plac ciresele la fel de mult cum imi plac zilele ploioase de toamna, perfecte pentru citit. Imi plac baile lungi cu uleiuri de tot felul si cu sare de mare. Imi place ciocolata calda cu bezele si anumite tipuri de ceai cu lapte sau rom. Imi plac tigarile fie ele mentolate sau cu aroma de cirese, vanilie sau scortisoara.
Caut sa citesc carti de tot felul cu eufemisme sau fara, carti neatinse de Hollywood, filme care sa ma impresioneze pana la lacrimi, melodii care sa-mi dea furnicaturi pe sirea spinarii, artisti cu propriile pareri, artisti neinfluentabili, oameni capabili sa scrie istorie prin taria caracterului. Caut acei oameni pentru care orice provocare e o aventura, care vad in tot raul si un bine, care se ridica de oriunde au cazut si zambesc, care sunt suficient de nebuni incat sa schimbe lumea in felul lor. Caut oameni curajosi cu suflete hoinare, dornici de a creste spiritual, infometati de cunoastere si cu pasiuni care ard zi si noapte. Caut lucruri frumoase, oameni sinceri si sentimente nobile.

Cauti cu mine?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu