9 februarie 2011

*Tu, omul care mi-ai fost drag ani intregi

Undeva de la terminarea generalei si inceperea liceului, ne-am schimbat. Ne-am schimbat atat de mult incat tu si cu mine, acel te iubesc pana la Dumnezeu si inapoi s-a transformat intr-un mare nimic. Acel intotdeauna o sa fiu langa tine sa te ridic s-a pierdut undeva incredibil de departe.

Tu ai drumul tau, iau eu al meu.
In fond am avut si zile proaste dar si multe zile incredibil de minunate. Ai fost un om care m-a invatat multe. Un om care m-a crescut o buna perioada de timp si care a stiut intotdeauna cum sa imi arate ca orice e posibil, chiar orice. De fiecare data cu o sa fie bine, iti promit ai fost in stare sa ma faci sa inteleg ca atunci cand ma astept cel mai putin lucrurile se rezolva de la sine. Dar mi-ai si demonstrat ca oamenii nu sunt intotdeauna asa cum speri.

Oamenii cresc, se schimba, mai mult sau mai putin..sau poate doar ajungi sa ii cunosti cu adevarat, si ti se ofera sansa de a alege daca mergi mai departe sau renunti. Eu am renuntat, am renuntat la tine nu pentru ca nu eram in stare sa fiu langa tine, ci pentru ca nu mai vreau.

Dar nu regret, vezi tu,cu tine m-am apucat de fumat si trebuie sa recunosc ca fumam al naibii de mult, nu ca acum ar fi diferit. Cu tine am chiulit ani intregi de la acelasi nenorocite de ore. Cu tine am plans, si tot cu tine, am ras pana la lacrimi in mijlocu' Republicii, cu durerea de burta de rigoare si privirile aruncate de trecatori dupa, de parca cine stie ce fumasem. Cu tine am tras o betie de neuitat urmata de cafelele de dupa. Cu tine am stat ore intregi in naiba mai stie ce baruri o vara intreaga si tot cu tine am sters nenumarate banci si trotuare (a nu se interpreta gresit).Cu tine am invatat ca polonez e de fapt un shot de nu mai stiu ce combinatie de bauturi si dracu stie ce sirop, nicidecum un covrig care se da langa bere. Cu tine am injurat toti cocalarii si cocletele de care am dat in drum spre casa. Cu tine am avut acum cativa ani o vara de-a dreptul geniala. Am facut multe lucruri impreuna, am fost acolo atat tu, cat si eu cand am avut nevoie de ajutor. Ne-am ridicat reciproc, ne-am incurajat si ne-am si distrat.

Ai fost omu' potrivit la locu' potrivit si in momentul potrivit. Am fost indeajuns de egoista incat am uitat sa iti multumesc pentru ca ai fost acolo pentru mine, pentru tot ce m-ai invatat, pentru ca m-ai crescut acea buna bucata de vreme, pentru ca ne-am simtit al dracu' de bine. Si nu in ultimul rand pentru ca ai fost tu.

Dar oricum ar fi ma bucur ca am renuntat la ceva ce avea sa strice tot ce am cladit in anii astia (a se citi amintiri). I got my own way and you've got yours.
Let's end this is a nice way.

Iti doresc o viata frumoasa in continuare.

Un comentariu: