*Married to medicine

Cand eram mica, mi-a spus mama ca nu prea ma jucam cu papusile, iar ursuletii erau doar de forma in ochii mei, multe fete obisnuiau sa se joace de-a scoala si doamnele invatatoare ,dar nu si eu mie imi placea sa ma joc cu trusele mele de doctorita ,cu stetoscopul si cu seringile de jucarie. Imi placea sa ma bag in discutiile de oameni mari si sa imi dau si eu cu parerea in legatura cu medicamentele pe care sa le ia unu si altu.

Cand am mai crescut, am descoperit adevaratele seringi,initial nu si acul, dar imi placea sa le umplu cu apa si sa stau pe balcon cu fetele si de fiecare data cand trecea cate un om sa-l stropim.

Mai tarziu mi s-a spus ca seringa mai are si un ac, si asa toate papusile mele, rand pe rand ajungeau sa fie torturate.

Treptat am inceput sa invat cateva medicamente si sa stiu la ce sunt folositoare si cand sa le iau, imi placea sa le spun tuturor cand aveau o durere de cap, sau cand le era rau ce pastila sa ia.

Apoi stiu ca intr-o zi bunicu' m-a lasat sa ii iau tensiunea, eram asa mandra de mine, desi tind sa cred ca nu a fost corecta, eu am fost tare fericita ca in sfarsit ma baga si pe mine cineva in seama.

Pana cand intr-o zi am spus ca eu vreau sa ma fac doctorita. Iadul pe pamant. Si asta a venit ca o palma pentru ai mei, cred ca si daca le spuneam ca ma fac stripper tot ar fi sunat mai bine,decat doctorita, ei si-au crescut fetita atatia ani si au avut grija de ea sa o trimita pe mainile nebunilor. Dar ai mei trebuiau sa ia masuri,asa ca au desemnat-o pe bunica sa ma faca sa nu ma autodistrug ,hotarata fiind sa-mi arate ca a fi doctor nu inseamna neaparat ca duci o viata frumoase si cu o simpla pastila sau injectie poti trata un om.
Asa ca tin minte ca inainte obisnuiau sa fie emisiuni la televizor, Camera de urgenta, sau ceva de genu' nu mai tin minte exact, si intr-o seara, se difuza cazu' unui copil care era inconstient si a trebuit sa fie intubat, asa ca m-a lasat sa ma uit in speranta ca pe viitor, nu voi vrea sa imi complic existenta. Asa ca hotarata sa ma faca sa ma razgandesc, cu riscu' de a nu mai dormi vreo 2 saptamani la rand m-a lasat sa ma uit, si, spre marea ei uimire cat timp a durat emisiunea nu m-am miscat din fata televizorului, ba chiar o mai si intrebam ce ii face copilului, dar ce sa stie bunica sa-mi raspunda..

Si vazand ca orice ar face nu ma razgandesc, si ca, asta a fost un soc chiar si pentru mine,am reusit sa trec peste faptu' ca inainte nici macar nu puteam auzi un om care vomita, dar sa-l mai si vad, iar acum ma duc de buna voie si stau cu el,si il tin de cap sau ii tin pleata, fara nicio retinere, ba chiar bagatu' degetelor pe gat nu mai suna deloc rau, cand te gandesti ca omului aluia ii e rau si nu e in stare nici sa isi duca mana pana la gura, te sacrifici tu, chit ca te umpli pe toata mana de borala, il ajuti.

Cand era sora-mia mai mica imi aduc aminte ca atunci cand vomita, stateam la 5 metri de ea, daca se putea sa ma mut in apartamentu' de vis a vis pana isi revenea, era visul meu, dar treptat a inceput sa ma lase rece sa zicem fobia, desi nu e corect, pe care o aveam fata de oamenii care vomitau.

Si dupa atatia ani, in care mi s-a trantit vesnica replica ca o sa ma razgandesc si ca o sa imi treaca asa zisa pasiune pentru medicina, pentru ca nu sunt suficient de tare si de dura ca sa fiu medic, ca acolo sunt oameni cu sange rece, oameni care se pot detasa si care intai isi fac treaba si apoi isi amintesc de sentimente. Dupa ani intregi in care mi s-au scos ochii ca medicina nu e pentru mine, ca toata viata o sa invat si nu o sa am o viata normala, si sa nu uit nelipsita propozitie, tu nu cred ca stii in ce te bagi...Am continuat sa afirm ca eu tot medicina vreau.

Am asistat acum ceva timp la 2 operatii, plictisitoare la prima vedere pentru ochiul care cauta sa vada complicatii, sange si sa simta miros de os taiat cu flexul, intestine scoase pe afara,oricum,operatii deosebit de minutioase, unde era nevoie de multa indemanare si precizie, operatia de cataracta,ce mi s-a parut mie trist a fost cand rezidentele, care urmau sa ajunga medici, mi-au dat un sfat din tot sufletul lor, bucura-te de viata si nu te baga in asta ca nu mai e cale de iesire, fugi cat mai poti. Mi s-a parut trist sa vezi cum unii dau cu sutu' si pot spune asemenea chestii despre lucru' care se presupune ca il vor face toata viata.

Oricum fata mea nu avea schitata nici macar un gest, pentru ca ma asteptam la ceva maret,la mai multa actiune, pe care o voi vedea,au inteles intr-un final ca orice ar face, orice mi-ar zice, si oricate cacaturi ar incerca, nu au cum sa ma faca sa renunt la ideea de a da la medicina.

In camera mea daca intri gasesti fel si fel de citate despre medicina, teancuri de carti despre diferite ramuri ale medicinei, dosare pe dulap, caiete si foi unde sunt lectiile structurate mai bine si cu mai multe detalii, desene, si radiografii lipite pe pereti.

Oricum dupa astia 17 ani de viata, dintre care 3 sferturi s-au dus incercand sa-mi conving o parte din membrii familiei si prietenii ca am taria de caracter si ambitia necesara pentru a fi medic, mi s-a spus ca atunci cand am implinit un an pe o tavita au fost puse mai multe obiecte o carte,un ruj,un pix,un telefon, o bratara,o seringa si bani, si lucru pe care il alegi primu' se zice ca iti arata cam la ce te vei fi bun sau in ce vei avea noroc, si abia pe la 13-14 ani vazand ca incapatanarea mea nu are limite, s-au trezit sa-mi spuna ca eu am luat de pe tavita seringa si nimic altceva.

Chiar ma gandeam zilele trecute la admitere, desi sunt abia clasa a 10-a, chiar imi puneam problema ce as face daca nu as intra, pentru ca eu nu as stii sa fac nimic altceva, eu chiar nu as vrea sa fac nimic altceva pentru ca nu m-as putea vedea facand altceva. Multi ar spune nu-i nimic stai un an pe tusa, dar nu e asa simplu si n-as avea rabdare si nu mi se pare corect, pentru ca daca o sa ajungi doctor ai o singura sansa sa salvezi un om, nu banuiesti ca o fi ca o pati.

Nu e doar un fel de a spune, tot mai multi in ziua de azi vor sa fie medici, sa fi medic inseamna sa renunti la tine, inseamna sa fi dispus sa te duci acolo in fata stiind ca va trebui sa uiti de nevoile si de grijile tale si sa le pui pe ale unor necunoscuti deasupra ta.

Dupa ani intregi de convingere s-au decis ca tot ce pot sa faca e sa-si incurajeze copilul in a devenit medic chirurg.

Si nu e doar asta,e mai mult de atat.
As putea spune ca am copilarit cu seringa in mana.
Si nu vreau sa renunt la asta.

Urasc oamenii care imi spun ca o sa ma razgandesc, pai va bag eu in mortii mamii voastre, daca nu m-am razgandit pana acum atunci la dracu sa va ia ca nici nu mai razgandesc,nu va mai dati voi cu parerea aiurea fara ca macar sa fiti in cunostinta de cauza! Futu-v-as in gura sa va fut.

I'm married to medicine.