*I wish you the best !

Sunt atatia mancatori de cacat, printre care va aflati si voi, tind sa cred ca va e menita soarta. Fiecare face ce poate si cat il duce capu',ce-i drept cam putin..oricum raman la ideea ca e o tampenie sa ai asteptari prea mari de la un om. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre fericire.

Fericire..cred, da cred, cred..ca esti cu adevarat fericit abia atunci cand esti in stare sa accepti ca toate se intampla cu un motiv, doar atunci cand intelegi ca asa inveti si ca asa cresti mare, cand esti capabil sa spui ca tot raul este spre bine si sa si crezi asta. Ce mai, esti fericit atunci cand vezi ca la sfarsitu' zilei, oricat de buna sau rea ar fi fost ea, tu ai ramas tot cu prietenii tai care inca sunt alaturi de tine, cu familia ta, cu ceea ce conteaza pentru tine. In fond, orice cacat s-ar intampla mereu va fi loc de mai rau, si oricum ar fi el,ireversibil sau nu, sigur va fi cu un motiv. Oricum cert e ca fericirea exista.

Oamenii au ajuns sa fie lacomi, sa aiba o lacomie de liniste. Atunci cand isi vorbesc nu se mai privesc in ochi. Stiu lucruri mari, fac lucruri mari, dar prea putini mai sunt atenti la detalii, la gesturi, prea putini mai pretuiesc acel nenorocit de zambet, de fapt acele nenorocite de zambete pe care le posedam fiecare si care multi dintre noi uita la ce sunt folositoare. Pizda matii greu e sa zambesti a dracu. Cred ca am putea numara lejer pe degete oamenii pe langa care trecem intr-o zi si care zambesc,care chiar zambesc.

Adevarul e ca fiecare a ajuns sa fie preocupat de problemele lui, de ce are de facut, si cu totii cred ca incepem sa uitam ca fericirea se rezuma chiar si la gesturi marunte, poate chiar si la numarul de tigari din pachet, la cafeaua aia bauta de dimineata, la berea pe care o ai in fata, la prietenii cu care faci toate tampeniile si care sunt acolo pentru tine cand ai cate o problema..la tine.

Poate o sa intelegi si tu candva, sau poate nu.. Nu am cum sa vorbesc de ura sau mila, sau orice alt sentiment jignitor, eu nu pot proceda asa pentru ca asta ar presupune o risipa de energie si timp,pe care le pot investi la fel de bine in orice altceva. Poate ca ar trebui sa treci odata peste si gata, ar fi spre binele tau.

Durerea voastra e mult mai mare decat durerea mea.
You should acknowledge your failures and move pass them because you´re just another screw up human being who needs to move on.
I wish you the best!

*Prettylittleliarnamethegame

You know I treat you like a joke but you
Can't tell when I'm joking.

You emotionally co-dependent shitstorm,watching you fail spectacularly gives me so much joy!

*La vie, une belle pute.

The real difference between you and me is that I admit I am better than you.
Always have. Always will.

*Worthwhileness ?!*

Mi s-a spus ca sunt o persoana insensibila, ca nu schitez decat foarte rar cate un amarat de gest care sa exprime afectiune.
Mi s-a spus ca sunt egocentristă.

Da recunosc cu zambetul pe buze ca sunt egocentrista, dar asta nu a fost decizia mea. Eu, eu sunt asa pentru simplul fapt ca au fost altii indeajuns de nenorociti, ba nu, rectific, indeajuns de inteligenti incat sa ma faca sa realizez ca de multe ori te dai pe tine dracu ca sa ii ajuti pe altii, acei altii care dupa un timp parca nici nu te mai cunosc, am sa-i numesc mancatorii de cacat( desi mai sunt unii care se incadreaza in categoria asta, dar nu o sa vorbesc despre ei acum). Unii spun ca ma cunosc ,cel putin asta cred ei. Altii afirma ca se regasesc in comportamentul si felul meu de a gandi, dar nu cred ca e asa. Si foarte putini ar fi in stare sa spuna la orice ora din zi sau din noapte, ma ea e Maji, si nu e nevoie sa spun mai mult de atat. Multi cred ca daca stau cu mine la o cafea, ca daca ies cu mine la o bauta, sau pur si simplu la o tigara au impresia ca stiu cine sunt-si nu ma refer la genu' acela de reactie aaaa,tipa roscata, Maji parca,da,da Maji.

Trebuie sa recunosc ca nu imi place sa las garda jos, poate pentru ca am facut asta cand nu trebuia, dar nu as mai fi eu daca toata lumea m-ar putea citi. Cred ca a devenit un fel de reflex, autoaparare, dar stii, cateodata chiar sunt dispusa sa renunt,chiar vreau.

De multe ori doar pentru simplul fapt ca nu le arat oamenilor ca apreciez ca se straduiesc, nu inseamna ca nu mi-am dat seama si nu inseamna ca nu apreciez, doar nu o arat. Dar am inceput sa fac primii pasi, chiar incerc. Un lucru e singur, when i say something, i really mean it -if you don't mean what you say shut the fuck up.

Stii cum e,niciodata nu ai certitudinea ca altii nu o sa iti intoarca spatele si o sa plece, nu ai garantia ca nu o sa incerce sa te manipuleze, si nu poti fi sigur ca nu vor profita de slabiciunile tale, pentru ca sa fim seriosi, perfect nu e nimeni.

Vezi tu mai sunt si acei cativa oameni, foarte putini, care te fac sa iti calci pe orgoliu, sa reactionezi in adevaratul sens al cuvantului. Acei oameni care iti spun povestea lor si prin chestia asta demonstreaza ca au macar un gram de incredere in tine, daca nu chiar mai mult de atat. Acei oameni la care ajungi foarte greu si la care si tu la randul tau intampini dificultati in a-i citi. Acei oameni care iti spun povestea lor, si care chiar vor sa o auda si ei la randul lor pe a ta. Acei oameni care nu dau si nici nu au nevoie de mila, aceia care chiar te inteleg, putinii care vor sa te cunoasca.

E ceva natural sa credem ca toti sunt niste curve de oameni, la fel cum am fost sau suntem, pentru ca merg pe ideea ca toti suntem asa, nu tot timpul ce-i drept, si e normal sa avem o oarecare retinere si fata de aceia care ne arata ca poate ar merita, si e normal sa fim speriati poate ca si ei sunt. Dar cred ca si asta printre multe altele, e sentimentul care ne aminteste ca suntem oameni.

Ei bine, poate ca uneori aceia chiar merita, poate ca e bine sa lasi garda jos si poate ca e bine sa pleci la lupta cu unii dintre ei, poate ca ati face lucruri marete impreuna, si poate ca ar fi chiar ceva reusit,you never know.

Basically, unii chiar merita sa lupti pentru ei.

In fond, sunt om, cu greselile mele, cu zilele mele bune si proaste,si cele de la foarte bine in sus- cele mai dese, cu tampeniile mele, cu amintirile mele, cu prietenii mei- oamenii mei frumosi.
I'm selfish, impatient and a little insecure. I make mistakes, I am out of control and at times hard to handle. But if you can't handle me at my worst, then you sure as hell don't deserve me at my best.

I matter, you matter. People matter.

*I let myself go

I let myself go.
Mai am atata lucruri de facut.
Oameni de trimis dracu. Oameni de primit inapoi.Locuri de vizitat.Cafele de baut, tigari de fumat, betii de tras. Si sa nu uit oameni la care trebuie sa renunt, si mai sunt si aia care trebuie sa ii pastrez pentru si mai multe amintiri. Genul ala de amintiri care te fac sa stai trez noaptea si sa razi ca prostul de unu singur: cum sa fi blocat la xerox de la fara 10 pana la si 26 pentru ca nu poti sari gardu' si apoi sa intri la ora si sa spui ca ati fost la biblioteca si apoi profa sa spuna ca biblioteca e inchisa. Cum sa ai impresia ca automatul de cafea da rest si sa beti 5 cafele in 5 minute. Cum sa ii tii geaca unei tipe care s-a hotarat sa se pise in fata scarii unui bloc,si sa mai te si intrebe cineva "si ce fac fetele?". Cum sa cauti cu o tipa la ora 7 jumate dimineata un magazin deschis pentru ca i s-au agatat strampii si apoi sa astepti sa se schimbe in curtea unui om. Cum sa intelegi in loc de good job, blow job in timpul unui concurs si sa mai si urlii ca dobitocu' "cum a putut sa spuna asta?" si toti sa se intoarca. Cum sa vrei sa chiulesti si sa n-ai unde pentru ca Transu' si CCV-ul sunt inchise. Cum sa fumezi o tigara in fata liceului si apoi sa o stingi de cladire cu un zambet de om satisfacut. Cum sa te perfectionezi in sarirea gardului, chiar si in fusta. Cum sa urci pe munte si sa canti cat te tin plamanii. Cum sa joci in tabere Adevar,provocare un shhhiiiis-[prietenii stiu ce]. Cum sa fiti atat de baute incat sa alergati pe dupa ziduri la 4 noaptea pentru ca aveti impresia ca e un nebun care va urmareste. Cum sa vomiti in parcare si cum sa bei bere dupa. Cum sa stati pe banca in parc cu tigarile-n bot si sa treaca directa pe langa voi. Cum sa gesticulezi cu tigara in mana in timp ce il bagi in mortii mamii lui pe dirig,iar el sa fie in masina uitandu-se la tine urat.Cum sa iti incepi diminetile ca tot omu', si sa le termini tot ca un om normal, in Trans-CCV la o cafea si o tigara.Cum sa ajungi cu 10 minute inaine sa se sune doar ca sa nu mai te faci cu inca o absenta si sa ii spui profei ca a intarziat autobuzu', cam de cand a inceput scoala. Cum sa va propuneti sa faceti proiectul si sa sfarsiti prin a nu face nimic si a manca o juma de cutie de Finetti si apoi sa va vina sa borati. Cum sa plecati cu un sfert de ora inainte sa se sune,din ora de mate,pe motiv ca trebuie sa scoateti ceva de pe un stick. Cum sa nu puna absente la germana cand lipseste 3 sferturi de clasa, si chiar sa insiste prostii care au ramas ca profa sa puna absente si totusi ea sa dea paginile lejer. Cum sa fie 3 si ceva dimineata si sa nu dormi pentru ca nu ai chef sa dormi. Cum sa sari poarta si sa te claxoneze directa adjuncta si tu sa ii faci cu mana. Cum sa vorbesti despre aceleasi lucuri zilnic si sa nu te plictisesti. Cum sa mergi pe strada cu o tipa si sa i se cace catelul in fata unui magazin de bijuterii. Cum sa bei cate 6 cafele pe zi si sa ai impresia ca totusi parca nu e suficient. Cum sa urcati pe scari cu canile de cafea in mana si sa ramaneti sus, doar cu jumate din continut, si apoi cum sa vrei sa aprinzi lumina si sa-ti scapi cana. Cum sa o ajuti pe o tipa sa spele catelul si sa ajunga catelul sa spele pe toata lumea. Cum sa stati in pat si sa fumati linistite in timp ce va uitati la desene animate. Cum sa mai ai inca pe atatea de zis,poate de 2 ori, 3,4..ori mai multe.
Nu am timp sa ma opresc, nu vreau sa ma opresc.

I let myself go.

*Married to medicine

Cand eram mica, mi-a spus mama ca nu prea ma jucam cu papusile, iar ursuletii erau doar de forma in ochii mei, multe fete obisnuiau sa se joace de-a scoala si doamnele invatatoare ,dar nu si eu mie imi placea sa ma joc cu trusele mele de doctorita ,cu stetoscopul si cu seringile de jucarie. Imi placea sa ma bag in discutiile de oameni mari si sa imi dau si eu cu parerea in legatura cu medicamentele pe care sa le ia unu si altu.

Cand am mai crescut, am descoperit adevaratele seringi,initial nu si acul, dar imi placea sa le umplu cu apa si sa stau pe balcon cu fetele si de fiecare data cand trecea cate un om sa-l stropim.

Mai tarziu mi s-a spus ca seringa mai are si un ac, si asa toate papusile mele, rand pe rand ajungeau sa fie torturate.

Treptat am inceput sa invat cateva medicamente si sa stiu la ce sunt folositoare si cand sa le iau, imi placea sa le spun tuturor cand aveau o durere de cap, sau cand le era rau ce pastila sa ia.

Apoi stiu ca intr-o zi bunicu' m-a lasat sa ii iau tensiunea, eram asa mandra de mine, desi tind sa cred ca nu a fost corecta, eu am fost tare fericita ca in sfarsit ma baga si pe mine cineva in seama.

Pana cand intr-o zi am spus ca eu vreau sa ma fac doctorita. Iadul pe pamant. Si asta a venit ca o palma pentru ai mei, cred ca si daca le spuneam ca ma fac stripper tot ar fi sunat mai bine,decat doctorita, ei si-au crescut fetita atatia ani si au avut grija de ea sa o trimita pe mainile nebunilor. Dar ai mei trebuiau sa ia masuri,asa ca au desemnat-o pe bunica sa ma faca sa nu ma autodistrug ,hotarata fiind sa-mi arate ca a fi doctor nu inseamna neaparat ca duci o viata frumoase si cu o simpla pastila sau injectie poti trata un om.
Asa ca tin minte ca inainte obisnuiau sa fie emisiuni la televizor, Camera de urgenta, sau ceva de genu' nu mai tin minte exact, si intr-o seara, se difuza cazu' unui copil care era inconstient si a trebuit sa fie intubat, asa ca m-a lasat sa ma uit in speranta ca pe viitor, nu voi vrea sa imi complic existenta. Asa ca hotarata sa ma faca sa ma razgandesc, cu riscu' de a nu mai dormi vreo 2 saptamani la rand m-a lasat sa ma uit, si, spre marea ei uimire cat timp a durat emisiunea nu m-am miscat din fata televizorului, ba chiar o mai si intrebam ce ii face copilului, dar ce sa stie bunica sa-mi raspunda..

Si vazand ca orice ar face nu ma razgandesc, si ca, asta a fost un soc chiar si pentru mine,am reusit sa trec peste faptu' ca inainte nici macar nu puteam auzi un om care vomita, dar sa-l mai si vad, iar acum ma duc de buna voie si stau cu el,si il tin de cap sau ii tin pleata, fara nicio retinere, ba chiar bagatu' degetelor pe gat nu mai suna deloc rau, cand te gandesti ca omului aluia ii e rau si nu e in stare nici sa isi duca mana pana la gura, te sacrifici tu, chit ca te umpli pe toata mana de borala, il ajuti.

Cand era sora-mia mai mica imi aduc aminte ca atunci cand vomita, stateam la 5 metri de ea, daca se putea sa ma mut in apartamentu' de vis a vis pana isi revenea, era visul meu, dar treptat a inceput sa ma lase rece sa zicem fobia, desi nu e corect, pe care o aveam fata de oamenii care vomitau.

Si dupa atatia ani, in care mi s-a trantit vesnica replica ca o sa ma razgandesc si ca o sa imi treaca asa zisa pasiune pentru medicina, pentru ca nu sunt suficient de tare si de dura ca sa fiu medic, ca acolo sunt oameni cu sange rece, oameni care se pot detasa si care intai isi fac treaba si apoi isi amintesc de sentimente. Dupa ani intregi in care mi s-au scos ochii ca medicina nu e pentru mine, ca toata viata o sa invat si nu o sa am o viata normala, si sa nu uit nelipsita propozitie, tu nu cred ca stii in ce te bagi...Am continuat sa afirm ca eu tot medicina vreau.

Am asistat acum ceva timp la 2 operatii, plictisitoare la prima vedere pentru ochiul care cauta sa vada complicatii, sange si sa simta miros de os taiat cu flexul, intestine scoase pe afara,oricum,operatii deosebit de minutioase, unde era nevoie de multa indemanare si precizie, operatia de cataracta,ce mi s-a parut mie trist a fost cand rezidentele, care urmau sa ajunga medici, mi-au dat un sfat din tot sufletul lor, bucura-te de viata si nu te baga in asta ca nu mai e cale de iesire, fugi cat mai poti. Mi s-a parut trist sa vezi cum unii dau cu sutu' si pot spune asemenea chestii despre lucru' care se presupune ca il vor face toata viata.

Oricum fata mea nu avea schitata nici macar un gest, pentru ca ma asteptam la ceva maret,la mai multa actiune, pe care o voi vedea,au inteles intr-un final ca orice ar face, orice mi-ar zice, si oricate cacaturi ar incerca, nu au cum sa ma faca sa renunt la ideea de a da la medicina.

In camera mea daca intri gasesti fel si fel de citate despre medicina, teancuri de carti despre diferite ramuri ale medicinei, dosare pe dulap, caiete si foi unde sunt lectiile structurate mai bine si cu mai multe detalii, desene, si radiografii lipite pe pereti.

Oricum dupa astia 17 ani de viata, dintre care 3 sferturi s-au dus incercand sa-mi conving o parte din membrii familiei si prietenii ca am taria de caracter si ambitia necesara pentru a fi medic, mi s-a spus ca atunci cand am implinit un an pe o tavita au fost puse mai multe obiecte o carte,un ruj,un pix,un telefon, o bratara,o seringa si bani, si lucru pe care il alegi primu' se zice ca iti arata cam la ce te vei fi bun sau in ce vei avea noroc, si abia pe la 13-14 ani vazand ca incapatanarea mea nu are limite, s-au trezit sa-mi spuna ca eu am luat de pe tavita seringa si nimic altceva.

Chiar ma gandeam zilele trecute la admitere, desi sunt abia clasa a 10-a, chiar imi puneam problema ce as face daca nu as intra, pentru ca eu nu as stii sa fac nimic altceva, eu chiar nu as vrea sa fac nimic altceva pentru ca nu m-as putea vedea facand altceva. Multi ar spune nu-i nimic stai un an pe tusa, dar nu e asa simplu si n-as avea rabdare si nu mi se pare corect, pentru ca daca o sa ajungi doctor ai o singura sansa sa salvezi un om, nu banuiesti ca o fi ca o pati.

Nu e doar un fel de a spune, tot mai multi in ziua de azi vor sa fie medici, sa fi medic inseamna sa renunti la tine, inseamna sa fi dispus sa te duci acolo in fata stiind ca va trebui sa uiti de nevoile si de grijile tale si sa le pui pe ale unor necunoscuti deasupra ta.

Dupa ani intregi de convingere s-au decis ca tot ce pot sa faca e sa-si incurajeze copilul in a devenit medic chirurg.

Si nu e doar asta,e mai mult de atat.
As putea spune ca am copilarit cu seringa in mana.
Si nu vreau sa renunt la asta.

Urasc oamenii care imi spun ca o sa ma razgandesc, pai va bag eu in mortii mamii voastre, daca nu m-am razgandit pana acum atunci la dracu sa va ia ca nici nu mai razgandesc,nu va mai dati voi cu parerea aiurea fara ca macar sa fiti in cunostinta de cauza! Futu-v-as in gura sa va fut.

I'm married to medicine.

*17 and life to go.

17. Inca un an. Inca un an care m-a invatat multe. As fi ipocrita sa nu recunosc ca anu' asta m-a schimbat.

A fost un an plin. Un an destul de greu as putea spune. Un an al naibii de obositor in anumite momente. Un an care parea uneori ca nu se mai termina. Ma,un an incredibil de frumos, ce-i drept.

Nu stiu, anu' asta mi-a aratat ca pot sa fiu o scorpie pana la capat si sa nu ma afecteze cu nimic. Chiar daca ceea ce spun sau fac ii poate afecta pe ceilalti, nu ma intereseaza. A ajuns sa-mi pese strict de oamenii mei, oamenii dragi mie sau mai bine zis oamenii frumosi, restu' sunt o chestie relativa.

Am acceptat intr-un final ca unele lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie, fara intrebari prea multe, fara jocuri de-a gasitu' raspunsului,fara explicatii inutile. Pur si simplu se intampla, si atat.

Anu' care a trecut as putea spune cum ar veni, ca m-a crescut, unele lucruri s-au schimbat, mai mult decat ma asteptam,poate cam prea mult. Unii s-au dus dracu si cu ei anii intregi care au fost. Altii au reaparut,dupa ceva timp de stat pe stand by, iar putini,putini au ramas la fel, neschimbati,si doar cativa mi-au demonstrat ca e loc de mai bine, si chiar e mai bine.

E incredibil sa vezi cum zi de zi iti repeti ca nimic nu e diferit, dar cand stai si te opresti si vezi ce a fost, cate nu mai sunt la fel, cati oameni credeai ca o sa fie acolo intotdeauna, dar nu mai sunt,putini pentru ca nu au avut incotro, la mii de kilometrii departare[ da imi e foarte,foarte dor de tine tu fetito],altii pentru simplul fapt ca nu i-ai mai vrut langa tine si unii,unii pentru ca asa au decis.

Frumos e cand oamenii pe care nu contai atat de mult ajung sa iti castige increderea si ajung sa fie deasupra altora, care au fost acolo o viata-ntreaga,si nu e nimic rau in asta, nu e ca si cand ai renunta la ei, doar nu le mai accepti cacaturile.

Timpul ne intoarce pe toate partile, ne arata unde suntem si doar o parte din unde ar trebui sa ajungem, toate la timpu' lor.

Cacat,adevaru' e ca nu stii cand ti se fute filmu',rectific nu cand iti fute cineva filmu', cand ti se fute filmu' rau de tot,si drept e ca da frate toate, dar toate se-ntampla cu un motiv, bun sau rau, cum dracu o fi el, e suficient ca e ceva care te face sa continui sa crezi.

Frumoasa treaba,chiar e!

Si uite pula,cam asa s`a mai dus inca un an si tot cam asa s`au dus si o mare parte din astea si au aparut unele mult mai bune in locul lor. As one door closes,another door opens [HELL YES!].

Dar nu se termina aici !...

Hei,am mai crescut un an..
17 and life to go !

[Desi nu-mi place Vama, am sa fac o exceptie!]