Cand crezi, totul devine lesne, ca si cum ar curge in tine in loc de sange ulei cald.
Cred ca prietenii "se intampla" uneori chiar si o viata intreaga, fara ca tu sa poti sa-i alegi. Ei bine, sunt cativa oameni care au fost acolo de multe ori si le multumesc, intotdeauna le voi fi recunoscatoare pentru asta, dar ca ea.. ca ea nu e nimeni.
Ne-am cunoscut acum 10 ani, acum avem 7 ani de prietenie adevarata si inca numaram.
Totul a inceput intr-o iarna, eram pe o terasa (in mijlocul iernii si frig ca dracu), singura terasa de alfel de pe tot Republicii, bine terasa e mult spus, erau doua amarate de banci si o masa, dar noi vorbeam si beam cafea. Nu cred ca am cuvintele potrivite care sa descrie sentimentele de atunci, dar cumva stiam ca are nevoie de mine, la fel cum eu fara sa-mi dau seama aveam nevoie de ea. Ne-am completat si continuam sa o facem, sunt multe lucruri pe care unii poate nu le-ar intelege si chiar daca ar face-o, le-ar judeca. Ea ma intelege cum nimeni altcineva nu o face si pot spune ca nu e om care sa ma cunoasca cum ma cunoaste ea. M-a lasat sa-mi iau deciziile singura, mi-a dat sfaturile de care aveam nevoie si nu m-a judecat pentru alegerile mele (oricat de proaste ar fi fost ele uneori), pentru greselile pe care le-am facut, stie sa fie aici si sa-mi spuna ca o sa trecem noi si peste asta pentru ca nu e nimic care sa ne doboare prietenia.
Sunt lucruri pe care nu le uiti, poate ca nu-ti amintesti data sau ora, dar ce ai simtit atunci nu ai cum sa uiti. Anu' trecut cand m-am intors de la Mures ne-am vazut la o cafea, ne gandeam ce frumos ar fi sa mergem la mare, desigur in 2 zile aveam bagajele deja facute si eram in drum spre Costinesti- doar noi doua. Am ars pachete intregi de tigari impreuna, cu cafelele pe care le-am baut impreuna am putea deschide linistite o cafenea. Cand am implinit 18 ani mi-a facut cea mai frumoasa surpriza, stiam ca e plecata din oras, dar la 12 noaptea a aparut spunandu-mi "doar nu credeai ca o sa lipsesc de la ziua de nastere a cele mai bune prietene?"ei bine, in acel moment stiam ca nu mai am nevoie de nimic altceva.
De fiecare data cand imi spune "facem noi cumva sa fie bine"- stiu ca indiferent cat de greu e, vom trece si peste asta, cum am facut-o in nenumarate randuri si mai stiu ca oricate obstacole s-ar pune in calea prieteniei noastre, le vom depasi. Ei nu trebuie sa-i spun ce am, imi face o cafea, imi da lingurita rosie si ma lasa, iar cand pot sa vorbesc, ea e acolo sa ma asculte. Nu-mi zice niciodata "ti-am spus eu", stie ca uneori trebuie sa dai cu capu' ca sa te convingi si ca uneori ai nevoie de timp ca sa intelegi ca lucrurile nu sunt intotdeauna cum le vezi tu. Ea m-a invatat ca orgoliul nu iti aduce niciun castig, ca uneori "multumesc" si "imi pare rau" valoreaza mai mult decat crezi si ca daca lasi de la tine nu esti mai prost, ci mai bun.
Am crescut si crestem impreuna, ne-am invatat sa ne intelegem, sa ne ajutam, sa ne incurajam si sa ne fim alaturi si stiu ca as putea scrie o carte cu toate amintirile pe care le-am adunat pana acum- sigur ar fi un bestseller.
De fiecare data cand incercam sa-l spalam pe Chilly, ajunge sa ne spele el pe noi. La fel cum de fiecare data cand spunem ca stam la o tigara, fumam minim 3. Imi aduc aminte de tabara din Apuseni cand stateam ca doua printese in fan, desigur niciuna din noi n-a dormit toata noapte pentru ca ne gandeam la insectele ce erau pe acolo. Cand ne-am apucat ca lumea de fumat mergeam prin parcu' din Livada ca nu cumva sa ne vada vreun cunoscut, nu de alta dar nu era o varsta tocmai potrivita. Mereu cand mergem sa ne facem poze din 50 daca sunt 2 bune inseamna ca ne pricepem. Avem tabieturile noastre, energizantele pe care le bem, parcurile in care mergem, glumitele pe care doar noi le stim si le intelegem, mistourile. Prima tentativa de a ne face unghiile cu oja- Hotel Delta, tabara la mare, au trecut ceva ani de atunci. Cd-urile din masina cu muzica de tot felul, melodiile noastre, paharul de Cola, canile noastre, plimbarile, aruncatul cu privirea, dusul masinii la spalatorie, cafeaua cu inghetata de la Mc, parcul de la Hidro, "ne vedem la tine"."Proasto, te-ai tampit de tot." apelativul "proasto" e o forma de alint pe langa multe altele. Asta e prietenia adevarata, un om pe care poti sa contezi la orice ora din zi sau din noapte, cu care sa razi si sa plangi, cu care sa faci tampenii de tot felul, care sa te inteleaga si sa te cunoasca, un om in prezenta caruia sa fii tu, fara ziduri ridicate.
Cred ca daca ar trebui sa ii multumesc pentru ceva aia ar fi prietenia, intelegerea, dragostea si rabdarea pe care ni le oferim una alteia in fiecare zi de 7 ani incoace si multi ani de acum inainte. Nu e doar prietena mea cea mai buna, e persoana mea, omul pe care contez cel mai mult si la care nu voi renunta niciodata.
Te iubesc, tu pisi.
Am inchis ochii si am zambit fara sa vreau. Am inchis ochii intr-o resemnare muta, stiind ca in continuare imi plac oamenii cu adevarat liberi. Liberi de durere, de suferinta, liberi sa zburde, chiar daca lor insisi le sunt pietre de moara, liberi sa greseasca, liberi sa recunoasca dragostea acolo unde o intalnesc si sa alerge spre ea cu bratele deschise, cu sufletul gata sa iasa din piept si liberi sa iubeasca, da, dom'le, sa iubeasca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu