Maturitatea- presupune iertare, iertarea atat fata de tine, cat si fata de ceilalti. Ierti pentru ca iubesti si pentru ca sti ca indiferent ce s-a intamplat nu conteaza atat de mult cat prezentul, sentimente frumoase. Ierti pentru ca intelegi ca micile rautati nu valoreaza nimic in final, ca orgoliul nu te face mai bun, ci pur si simplu egoist. Ierti pentru ca nu ceri si nu mai astepti ceva in schimb, te multumesti sa le oferi celorlalti ceea ce tu sti deja, si poate, uneori, chiar sa ii astepti pentru a ajunge la momentul potrivit. Ierti pentru ca ai curaj, si aici nu e vorba de acte de vitejie sau de eroism, ci curajul de te deschide in fata altora spre a-i lasa sa invete de la tine si despre tine. Ierti chiar daca situatia ramane la fel, sufletul se schimba oricum si tu la fel. Si uneori ierti pentru ca nu ai de ales, pentru ca nu vrei sa strici amintirea si ce a mai ramas din ce obisnuia sa fie odata. Ierti, chiar daca uneori nu merita, o faci pentru ca tu ai nevoie de asta si pentru ca ei au nevoie de asta, si chiar daca altii ar numi-o nebunie curata, e doar constientizarea adevaratelor valori.
Maturitatea- momentul in care inveti sa spui cu voce tare "Nu sunt bine, ! " sa intelegi ce te-a facut sa fi asa, urmat de un "O sa fiu bine, nicio problema !" pentru ca doar asa poti indrepta lucrurile, le poti face bune din nou. Si dupa, vezi partea buna, ai invatat ceva. Usoare tente optimiste, dar asteptandu-l pe Fat Frumos, uneori e o pierdere de timp pentru poate idiotul s-a blocat in vreun copac, si in caz ca ajunge, poate e un dobitoc, asa ca ramai cu calul. Si de cele mai multe ori nu e nevoie de printi sau printese, ne salvam singuri.
Maturitatea- atunci cand realizezi ce mult ai crescut, cum din ceea ce erai candva ai ajuns omul frumos care esti azi, si omul minunat care ai putea deveni maine. Acel moment cand in loc de " cu placere " sau " nu ai pentru ce", raspunzi " da mai departe!". E ceva ce acumulezi in timp, ceva la care lucrezi o viata intreaga, dar oricum nu te deranjeaza pentru ca sti ca o faci pentru tine, iar mai apoi pentru cei ce te vor urma.
Maturitatea- cand intelegi ca nu tot timpul faci doar ce iti place si uneori sunt necesare sacrificiile tocmai pentru a ajunge exact acolo unde iti doresti. De fapt, e momentul in care incepi sa accepti ca poate uneori nu ai ajuns chiar unde ai vrut, dar ai ajuns intocmai unde era nevoie de tine. Momentul cand constientizezi ca in orice lucru rau, se ascunde ceva bun, chiar daca nu vezi asta imediat, cand intelegi ca e important sa ajuti, atat cat poti, pe oricine poti, oricand poti.
Maturitatea- acel sentiment pe care il ai cand realizezi ca oricat ai fi strigat tu sus si tare ca nu vrei familie, nu poti sa fi singur o viata intreaga, nu vrei, ai nevoie de cineva alaturi de tine, vrei sa lasi in urma o dovada ca tu ai fost candva aici, o dovada a iubirii pe care v-ati purtat-o tu cu cel de langa tine in timp.
Maturitate e atunci cand intelegi ca desi lasi de la tine, desi iti calci orgoliul in picioare, nu e la fel de important ca faptul ca ai oameni minunati alaturi de tine pentru care merita sa lupti, pentru ca stii, ca va fi bine- comorile vietii sunt cele pe care nu le poti cumpara cu bani.
Optimist: Someone who figures that taking a step backward after taking a step forward is not a disaster; it's a cha-cha.
Genial! :) Frumos, adevarat si trist putin, dar adevarat!!
RăspundețiȘtergereMultumesc Izabella !
RăspundețiȘtergere