*Lighters and chains.

Isi sterge zambetul ala handicapat de pe fata ,se duce si deschide dulapul, ia din el un morman de haine si le tranteste fara niciun sens intr`o valiza. Se aseaza pe pat,isi ia cana cu cafea si da drumul la televizor incearca sa traga de timp cat poate ,se gandeste ca totusi,poate e o prostie ca vrea sa plece asa, fara nicio explicatie, fara nimic ,fara sa spuna la nimeni, fara sa stie unde se duce ,si sa lase totul asa dintr`o data, nu pentru totdeauna,doar pentru o perioada pana lucrurile capata sens in mintea ei" inca e bine ,inca sunt pe drumul cel bun." si inainte sa termine de spus asta,pune cana jos, se ridica se duce sa se mai uite inca o data in oglinda..nu ii e usor sa se uite la cineva care s`a schimbat prea mult din cauza altora si din cauza ei, la cineva care nu mai e sigur nici macar pe propriul instinct ,care nu mai are increderea aia de dinainte,la cineva care nici macar nu`si mai cunoaste reactiile, la cineva care nu se mai recunoaste aproape deloc. Cauta cheile si castile,si gaseste dermatograful, isi mai machiaza inca o data ochii cu el si il arunca in geanta. Nu mai avea rost sa astepte, oricum era deajuns cat a stat. Ia cheile de pe masa,taraste valiza dupa ea si inchide usa. Coboara scarile cu chiu cu vai ,ajunge in fata blocului si mai asteapta inca 5 minute,poate,dar doar poate..dar,degeaba. Da drumul la muzica si merge, incet,dar merge, oricum de acum avea atata timp pentru ea si doar pentru ea,avea timp sa se gandeasca si unde o sa mearga si ce o sa faca..dar daca o sa`i lipseasca privirea aia,daca o sa`i lipseasca tot,se opreste,se aseaza pe o banca. Nu poate sa plece, e ceva`ul ala care nu o lasa..Asa ca o suna si ii spune unde e,si ii spune ce vroia sa faca ,si in scurt timp apare langa ea,o ia in brate si ii explica ca asa e mai bine, ii ridica valiza de pe jos si o duce acasa.