*16 and life to go.

16. Ba,mult nu e,dar nici putin. Fiecare an in plus,e ceva special, asta daca nu ai peste 80 de ani,atunci nu mai e nimic special.
Si totusi...

Nu cu multi ani in urma,eram afara construind cazemate cu baietii ,ca mai apoi sa ne putem feri de ploaia de bulgari care urma.Stateam trantita pe nenorocita aia de sanie,si asteptam ca “renul lui Mos Craciun” sa vina sa ma traga printre mormanele imesne de zapada ,bineinteles ca niciodata nu a venit idiotu` ala de ren,dar macar il fraieream de fiecare data pe bunicu sa ma plimbe.Intotdeauna ii ajutam pe baieti cand venea vorba de baile cu zapda, speram ca daca ii ajut o sa scap,dar nu a fost asa,niciodata nu scapam.Erau zile cand primeam bonus ca ii ajutam,o a doua baie,cat se poate de gratis.Si apoi venea si nelipsita seara de Craciun,si stateam cu nasul lipit de geam,se aburea,si il stergeam,se aburea si iar il stergeam,si nu`mi pasa ca eram ca stergatoarele de la masina,pur si simplu imi pierdeam ore in sir uitandu`ma cum ninge ,si asteptandu`l pe inaptu` ala de Mos ,care bineinteles ca intrazia mereu,dar nu,pe atunci stateam bine cu nervii.Si apoi a trecut si vremea in care credeam in el.

Apoi s`a schimbat treaba,imi pierdeam verile afara cu fetele,primele barfe..Si dadeam si concerte,nu,chiar nu conta cat de afoni eram.Duminicile,erau rezervate pieselor de teatru,tot cartieru`stia asta,saracii vecini.Stateam si cu paturile pe iarba sau alergam in curtea vecinilor dupa nenorocitelele alea de visine sau mere,in cele mai fericite cazuri nu ne prindeau.Apoi a trecut si vremea in care ne jucam cu “chestiile de copii ”,nu,nu era alta treaba, stateam seara cu baietii si spuneam bancuri si manacam seminte si ziua urmatoare,bineinteles,ca tot noi eram fraierii care maturau cojile.Apoi a trecut si vremea aia,si a venit alta.

A venit vremea cand pierdeam timpul pe nenorocitele alea de canapele din Ego,scaunele sunt al dracului de incomode,si barfeam cu fetele fara ca macar sa imi pese ce fac in urmatoarele minute,ore sau zile.Berea ,Pepsi`ul cu gheata si lamaie,ordinea zilei,si nu,nici "pachetul magic cu stixuri" nu lipsea.Stergeam zilnic (tot cu fetele),bancile si leaganele de prin parcuri..Si ieseam din casa,si nu aveam nici cea mai vaga idee unde mergem,da` noi tot ieseam.Cand ploua,sau cand pur si simplu era una dintre zilele alea de cacat in care aveai nevoie de cineva care sa te asculte,stateam ghemuite pe fotoliu` ala portocaliu din camera ei sau ne intindeam pe pat,si barfeam (nu frate,pe atunci nu conta atat de mult ca faceam asta zilnic),si beam cani intregi de cafea cu lapte si stateam si ne uitam la televizor..
Frumoasa treaba!

Si uite pula,cam asa s`au dus aia 16 ani si tot cam asa s`a dus si o mare parte din astea.
Dar nu se termina aici !...


Hei,am mai crescut un an..