19 februarie 2015
30 ianuarie 2015
* Barbatii din viata mea
Cum i-am iubit pe barbatii din viata mea?
I-am cunoscut diferit, intamplari diferite, in etape diferite si tot asa i-am si iubit- diferit. Dar pe toti i-am intalnit la momentul potrivit.
Unora le-am oferit o parte din dragostea mea, altora doar o vaga impresie a unei iubiri, de unii poate ca m-am indragostit sau cel putin asa am crezut. M-au gasit multe dimineti in alte asternuturi decat ale mele, cu cafea in alte cani decat cele pe care le stiam eu, dar care pana la urma mi-au devenit familiare.
De regretat? Nu regret nimic.
Pe unii ii injuram zile la rand, iar apoi noptile ma ghemuiam in bratele lor, stiam ca nu aveau nimic mai mult de oferit- suflete goale, sau cel putin nu voiam eu sa iau mai mult de la ei. Unii au fost doar un rebound, altii au fost mai mult de atat. Am lasat si am fost lasata.
De regretat? Nu regret nimic.
Au fost seri in care am impartit pahare de vodka cu suc de visine si saruturi cu un barbat alaturi de care stiam ca ziua de maine avea sa fie diferita, chiar si dupa atatia ani cand ne intalnim lucrurile se intampla la fel, cu toate ca nu am fost si nici nu vom fi impreuna. Au fost seri in care am impartit pahare de vin si saruturi cu barbati alaturi de care stiam ca o sa existe un viitor si intr-adevar asa a si fost. Dar cateodata m-am intrebat cum ar fi fost invers.
De regretat? Nu regret nimic.
Am plecat cand nu mi-am mai gasit locul, fara vreo explicatie, n-am mai vorbit de atunci, n-am mai simtit nevoia si nici n-am mai vrut. Am plecat cand am simtit ca momentele de fericire erau doar de moment, dar nu inainte de a-mi consuma toata iubirea. Uitandu-ma inapoi...recunosc ca m-am intrebat cateodata daca am ales corect.
De regretat? Nu regret nimic.
De regretat? Nu regret nimic.
Am stat cand am crezut ca am pentru ce sa lupt sau pentru cine, uneori am dat mai multe explicatii decat era necesar- de inteles, tot nu s-a inteles. In final, nu mi-am mai dorit nici sa lupt, nici sa raman. Uitandu-ma inapoi....recunosc ca m-am intrebat cateodata daca am ales corect.
De regretat? Nu regret nimic.
In timp, s-a dovedit ca am procedat corect si m-am bucurat pentru ca lucrurile nu au mers intotdeauna in directia in care mi-am dorit sa mearga, m-am bucurat de deciziile luate. De intors cativa s-au intors dupa cateva zile, altii dupa cativa ani si unii poate ca nu o sa se intoarca niciodata. Daca i-am primit inapoi? Nu, n-am facut-o. Daca m-am intors inapoi? Nu, n-am facut-o.
De regretat? Nu regret nimic.
Cu unii m-am plimbat prin multe locuri, cu altii am pierdut nopti intregi povestind si impartind tigari pana ne prindea rasaritul. Pe unii i-am vrut doar pentru demonstratii, pe altii doar pentru povesti. Cu unii am construit amintiri, cu altii doar am conturat vise. In mare parte, cu trecerea timpul, am inceput sa le uit.
De regretat? Nu regret nimic.
Cu unii m-am plimbat prin multe locuri, cu altii am pierdut nopti intregi povestind si impartind tigari pana ne prindea rasaritul. Pe unii i-am vrut doar pentru demonstratii, pe altii doar pentru povesti. Cu unii am construit amintiri, cu altii doar am conturat vise. In mare parte, cu trecerea timpul, am inceput sa le uit.
De regretat? Nu regret nimic.
Dar fiecare barbat a avut ceva doar al lui- parfumul, imbratisarea, sarutul, pe care desi le-am regasit si la altii, nu au fost niciodata la fel. Unuia nu ii voi uita privirea, unuia vocea, altuia mainile, altuia obrajii, altuia buzele. Unii au fost lumea mea, altii doar au trecut prin ea. I-am inteles diferit, m-au inteles diferit si tot asa i-am si iubit-diferit.
De regretat? Nu regret nimic.
Nu stiu pe cati din ei chiar i-am iubit si pe cati din ei mi-am dorit sa ii fi iubit. Multumita lor, am ajuns din copila care eram, femeia care sunt astazi. Azi am propria mea lume. Azi sunt alaturi si am alaturi barbati care merita iubiti.
Barbatilor ce au facut parte din viata mea? Le sunt recunoscatoare, mereu le voi fi.
Nu stiu pe cati din ei chiar i-am iubit si pe cati din ei mi-am dorit sa ii fi iubit. Multumita lor, am ajuns din copila care eram, femeia care sunt astazi. Azi am propria mea lume. Azi sunt alaturi si am alaturi barbati care merita iubiti.
Barbatilor ce au facut parte din viata mea? Le sunt recunoscatoare, mereu le voi fi.
Barbatilor ce fac parte din viata mea? Le multumesc din suflet.
Barbatilor ce vor face parte din viata mea? Le voi fi recunoscatoare sau le voi multumi.
Barbatilor ce vor face parte din viata mea? Le voi fi recunoscatoare sau le voi multumi.
12 ianuarie 2015
* Fii om!
E important sa gasesti sfarsituri de capitol demne pentru inceputurile lor, doar asa semnele de intrebare isi gasesc raspunsul sau punctul, iar parerile de rau nu-si mai au locul in scena ta, nici macar undeva in fundal. Intr-o zi te trezesti si iti dai seama ca ai incetat sa mai strangi in maini sforile ce credeai ca te tineau legat, le dai drumul, pur si simplu, si atunci stii ca esti altfel si ca vei fi asa mult timp. Si cand se intampla asta intelegi unele lucruri..
Ierti, cu toate ca unele lucruri sau oameni nu merita iertarea ta, dar iertarea e o calitate, si cu toate ca faci asta, nu vei trece niciodata cu vederea peste greselile care nu trebuiau facute de la bun inceput, doar le ierti, nu te vei mai intoarce vreodata din drum, nu vei vrea sa reiei legaturi ce s-au rupt acum ceva timp, caci ele nu se vor mai reinoda niciodata.
Nu mai ai pretentii ca oamenii sa inteleaga sau sa creasca in ritm cu tine, unora nu le va ajunge nici macar o viata intreaga sa faca asta, dar nu trebuie judecati, tot ce conteaza este ca tu sa fii acolo atat cat trebuie, atat cat e nevoie, iar cand nu pare suficient, pleci, nu e de datoria ta sa deschizi ochii nimanui.
Nu porti ranchiuna in sufletul tau, iar gandurile tale sunt lipsite de regrete, caci vezi ca podurile pe care le-ai ars iti lumineaza drumul. Devi altfel, devi mai bun, iar bunatatea intr-o lume in care obstacolele sunt grele, iar oamenii mai rautaciosi, e o mare calitate. Sa te incapatanezi sa cauti in tot raul si un bine, sa ai ambitia de a gasi lectii si a invata usor, usor sa le aplici e mare lucru. Cand nu ranesti inapoi, cand ierti, cand cauti sa intelegi, cand pui punct acolo unde virgula nu-si mai are rostul, e o dovada de tarie de caracter.
Iti vezi de drum, doar ca de data asta vezi drumul cu alti ochi, caci te-ai detasat de tot ce te tinea in spate si intelegi ca nu ai fi putut ajunge "altfel" daca lucrurile nu se intamplau asa. E o liniste pe care tu ti-ai creat-o facand pace cu tine, dand pagina si incepand sa scri noi povesti.
Inveti sa apreciezi, iar acum diminetile care te gasesc in alt pat decat al tau, cafelele impartite cu oameni frumosi, ceaiurile baute la o vorba cu o prietena si serile pline de povesti au alta nota pentru ca tu le dai o alta nota. Faci toate astea si multe altele atunci cand esti pregatit pentru asta, atunci cand inchei actele cu trecutul, cand rupi contractele facute cu actorii care nu mai au ce cauta pe scena ta, cand inviti prezentul in mintea ta si viitorul in sufletul tau.
Oricine poate sa judece, sa arate cu degetul, sa arunce vina, sa fie rautacios, dar fii tu bun, fii tu asa cum trebuie sa fie un om, pentru ca atunci cand esti asa nimeni nu te va lua drept prost pentru ca vei sti cat trebuie sa ajuti, pana unde merge intelegerea, cand trebuie sa iti faci bagajele si nu, nu te vei intoarce la ce ai lasat sau te-a lasat.
E important sa faci toate astea, dar e si mai important sa faci toate astea pentru tine.
Ierti, cu toate ca unele lucruri sau oameni nu merita iertarea ta, dar iertarea e o calitate, si cu toate ca faci asta, nu vei trece niciodata cu vederea peste greselile care nu trebuiau facute de la bun inceput, doar le ierti, nu te vei mai intoarce vreodata din drum, nu vei vrea sa reiei legaturi ce s-au rupt acum ceva timp, caci ele nu se vor mai reinoda niciodata.
Nu mai ai pretentii ca oamenii sa inteleaga sau sa creasca in ritm cu tine, unora nu le va ajunge nici macar o viata intreaga sa faca asta, dar nu trebuie judecati, tot ce conteaza este ca tu sa fii acolo atat cat trebuie, atat cat e nevoie, iar cand nu pare suficient, pleci, nu e de datoria ta sa deschizi ochii nimanui.
Nu porti ranchiuna in sufletul tau, iar gandurile tale sunt lipsite de regrete, caci vezi ca podurile pe care le-ai ars iti lumineaza drumul. Devi altfel, devi mai bun, iar bunatatea intr-o lume in care obstacolele sunt grele, iar oamenii mai rautaciosi, e o mare calitate. Sa te incapatanezi sa cauti in tot raul si un bine, sa ai ambitia de a gasi lectii si a invata usor, usor sa le aplici e mare lucru. Cand nu ranesti inapoi, cand ierti, cand cauti sa intelegi, cand pui punct acolo unde virgula nu-si mai are rostul, e o dovada de tarie de caracter.
Iti vezi de drum, doar ca de data asta vezi drumul cu alti ochi, caci te-ai detasat de tot ce te tinea in spate si intelegi ca nu ai fi putut ajunge "altfel" daca lucrurile nu se intamplau asa. E o liniste pe care tu ti-ai creat-o facand pace cu tine, dand pagina si incepand sa scri noi povesti.
Inveti sa apreciezi, iar acum diminetile care te gasesc in alt pat decat al tau, cafelele impartite cu oameni frumosi, ceaiurile baute la o vorba cu o prietena si serile pline de povesti au alta nota pentru ca tu le dai o alta nota. Faci toate astea si multe altele atunci cand esti pregatit pentru asta, atunci cand inchei actele cu trecutul, cand rupi contractele facute cu actorii care nu mai au ce cauta pe scena ta, cand inviti prezentul in mintea ta si viitorul in sufletul tau.
Oricine poate sa judece, sa arate cu degetul, sa arunce vina, sa fie rautacios, dar fii tu bun, fii tu asa cum trebuie sa fie un om, pentru ca atunci cand esti asa nimeni nu te va lua drept prost pentru ca vei sti cat trebuie sa ajuti, pana unde merge intelegerea, cand trebuie sa iti faci bagajele si nu, nu te vei intoarce la ce ai lasat sau te-a lasat.
E important sa faci toate astea, dar e si mai important sa faci toate astea pentru tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)