* Punct si de la capat *

Cumva îmi pare că a trecut o veşnicie de atunci. Îmi pare că nici măcar nu era vorba despre mine. Ca şi cum nu a mai rămas nimic din ce a fost, de parcă în ziua când am plecat de la el mi-am lăsat acolo, la fereastra aia de la etajul 3 toate sentimentele. Sau poate le-am pierdut în altă parte, pentru că nu le-am mai gasit apoi nici măcar acolo.

“Te-ai schimbat”, mi-a spus. “Când?”

“N-am idee. Dar am ştiut că nu te mai iubesc când nu am mai putut să scriu despre tine.”

Se zice ca daca un om care scrie se indragosteste de tine, tu nu mori niciodata si pe buna dreptate. Dar cand sentimentele dispar, ce se intampla? Altele le iau locul, sau mai bine zis, altcineva. Si uite asa ajungi sa scrii despre oamenii ce intra in viata ta, despre oamenii pe care ii iubesti. Cei ce au ramas sau cei ce au plecat, desigur, rar se intampla sa mai scrii despre cei ce au plecat, caci doar uneori iti mai trec prin ganduri- zile de nastere, ocazii mai deosebite, intalniri intamplatoare, nimic special as zice. Dar pana si acele mici ciocniri accidentale se rezuma la discutii de dragul conversatiei sau poate de dragul trecutului, care oricum devine din ce in ce mai indepartat cu fiecare zi care trece. Ai fi surprins sa vezi fara cati oameni nu credeai ca poti sa traiesti si uite ca lucrurile au devenit frumoase in cele din urma si tu esti tot tu si fericirea ta e tot a ta. Poate de asta relatiile au nevoie de prezent, nu de ganduri trecute sau vise din viitor, caci daca ne-am lua dupa trecut am inainta greu sau poate am sta pe loc, iar daca am privi in viitor ar trece zile si nopti intregi fara noi. Fii aici, dar fa-o acum. Nu pot sa-ti promit ca sentimentele mele vor fi aceleasi si maine, dar in schimb iti pot promite ca atata timp cat am sa spun "te iubesc" va fi sincer.