* Minti murdare

- L-a iubit! I-ar fi spus asta şi cu ceva timp în urmă, dar era plecat cu prietenii. Îşi dădea seama că-l iubeşte, pentru că aşa se simţea un alt om, un om întreg. Ştia să-i citească gândurile pe faţă şi poate nu de puţine ori şi-ar fi dorit o bucată de mister între ei. Avea presimţirea că toate sunt împotriva lor, deşi de atât de multe ori nu i-a păsat de ce spune lumea. Aşa că a învăţat de la el tot ce avea mai bun: să nu-i pese, să ierte, să uite. Lângă el a aflat că dragostea nu este o competiţie, ba nici o goană după fericire. Era o nebunie să trăieşti în intimitatea unor clipe care depăşeau momentele de rutină. S-a întrebat odată: şi dacă nebunia nu ţine decât pe jumătate? Răspunsul a venit mai târziu, când dragostea a trecut în reproşuri iar reproşurile în neînţeles. A plâns când i-a spus: pleacă! A plâns în hohote, fiind convinsă că toată dragostea se rezumă la el. De fapt, aşa şi era… Poate de aceea a părut surprinsă că e în stare să-l dea afară pe uşa din spate. Deşi părea că e singurul din lumea asta care poate să o înţeleagă, gândurile dintre două plânsete i-au răspuns că mai sunt şi alţii. Şi dacă ocazional el o va vedea pe bancheta din dreapta a unei maşini, să nu se mire. Despre el…da, sunt unele amintiri care nu se uită, dar nici nu se păstrează. Probabil astea şi sunt cele mai bune cuvinte: l-a iubit!

A descoperit în ea toate felurile de femei pe care şi le dorea alături: doamnă, prietenă, iubită, amantă. Cică dacă iubeşti, devii alt om. El nu mai era el, era noi. El a înţeles că între oameni şi dragoste nu se află doar o replică bună de agăţat, că după asta trebuiesc sute şi mii de multe alte replici. Şi dovezi.  Ştia că unul din doi se îndepărtează. El şi-a făcut de cap vreo câteva luni. El şi-a găsit o nouă viaţă. El pare fericit. Despre ea…da, sunt unele amintiri care se spală de timp, dar care nu se uită. Probabil astea şi sunt cele mai bune cuvinte: să ţină minte!
(Devorbacutine)