*Nu cred in regrete

The pains that have burned me and scarred my soul, it was worth it, for having been allowed to walk where I've walked, which was to hell on earth, heaven on earth, back again, into, under, far in between, through it, in it, and above. 

Nu am regrete, nu am crezut in ele si nu am sa incep acum. Poate ca daca as fi avut posibilitatea de a da timpul inapoi as fi facut unele lucruri diferit, poate ca as fi ales alte drumuri sau alti oameni, dar.. in final, cred ca nu as mai fi fost ce sunt azi. Nu cred ca am ales bine sau rau, cred ca am ales corect, am ales sa fac ce am simtit si asta a contat cel mai mult. Nu imi pare rau pentru oamenii care au decis sa plece, nici macar pentru cei pe care i-am lasat, nu imi pare rau ca unele lucruri nu au mers in directia in care am vrut eu, oricum in timp, s-a dovedit a fi cel mai bine asa. Poate ca mi-as fi dat cateva palme bine meritate peste cap uneori sau poate as fi pus punctul unde trebuia. 
Dar chiar si asa, uitandu-ma in spate pot sa spun ca sunt mandra de mine, de deciziile mele, de cei pe care ii am azi alaturi de mine si nu regret nimic. Am o mana de oameni pe care stiu ca pot sa contez oricand, care stiu ca vor fi acolo si azi si maine si mult timp de acum inainte. Poate ca as fi ajuns altundeva, poate ca as fi fost alt om, dar sunt sigura ca nu as fi avut amintirile pe care le am azi si frumoase sau mai putin frumoase, nu as renunta niciodata la ele. Realizarile mari se masoara in momentele mici, in gesturi simple care adunate te fac sa zambesti. 
In final asta e tot ce conteaza, sa nu ai regrete, sa fii sincer cu tine si cu ceea ce simti. Sa fii fericit si eu pot sa spun ca sunt fericita.  

* Decizii

Momente, alegeri. Drumuri ce se despart sau se intersecteaza sau formeaza unul singur. Decizii marcate de impulsivitate si decizii gandite timp indelungat. Incertitudine si siguranta.

Cred ca avem nevoie sa fim pusi in situatii cu un singur raspuns, alb sau negru, stanga sau dreapta, inainte sau inapoi. Alegeri ce trebuie luate mai devreme sau mai tarziu, alegeri ce ajung sa ne contureze, sa ne defineasca, fara a fi caracterizate drept "bune"sau "rele". 

Rutina.. oamenii nu au nevoie de rutina, au nevoie de cunoastere si autocunoastere, de curiozitate, de dorinta de a trece la urmatorul nivel, de bucuria de a cauta libertate, dar si siguranta, de necunoscut si provocari, de liniste in zilele obositoare, de fericire si de oameni. Oamenii au nevoie de toate astea. Cum altfel ar trai viata din plin? Cum altfel ar stii ce inseamna ea?

Nu, nu ar avea de unde.. fara asumarea unor riscuri- fie ele mari sau mici, lucrurile vor ramane la fel, intrebarile puse nu-si vor afla niciodata raspunsul, iar regretele vor fi mereu acolo. 

Cred ca cele mai bune decizii sunt cele de moment, marcate de impulsivitate caci nu mai ai timp sa le gandesti si sa le intorci pe toate partile, genul ala de decizii care-ti fac inima sa bata de doua ori mai tare..si atunci, primul raspuns care-ti vine in minte, ala e cel care va ajunge sa te defineasca, cel care te va face sa fii tu. Si e tare frumos cand te opresti cat sa privesti putin in urma si realizezi ca desi ti-a fost ca dracu de frica, ai ales corect. 

Frica.. e greu ca nu ai cum sa scapi de ea, dar poti sa ajungi sa o cunosti, sa intelegi cum poti sa o faci sa para mica in comparatie cu ceea ce vrei- inveti sa traiesti cu ea, iar cand vei reusi sa faci asta, cand vei ajunge sa nu ii mai permiti sa iti conduca lumea, atunci vei stii ca alegerile pe care le vei face vor merita, iar regretele nu-si vor mai avea locul.

De asta au oamenii de fapt nevoie, de situatii in care trebuie sa aleaga, de constientizarea si asumarea riscurilor, de intelegerea faptului ca prima decizie e cea pe care ei o vor cu adevarat. Punem intrebari altora si asteptam alte raspunsuri decat cele pe care ni le dam noi pentru ca ne e frica sa ne asumam responsabilitatea propriilor noastre alegeri si e pacat si trist, caci vor fi momente cand nu ne vom mai regasi, cand nu vom mai stii cine suntem si incotro sa mergem. Si atunci, ei bine, atunci vom incepe sa vorbim pentru ca vom inceta in a mai avea pace cu propriile ganduri si nu vom mai putea ramane in singuratatea lor, asa ca ele ni se vor muta pe buze. Abia atunci vei intelege de ce conteaza atat de mult sa faci ce simti, sa nu tii cont de frica si sa nu ai regrete. 

In the end, you have peace when you make it with yourself!

* Road trip

Cred ca uneori sunt anumite drumuri pe care nu le poti parcurge cu nimeni, doar tu, de unu' singur poti sa continui. Autocunoasterea implica multe, aduni amintiri, capeti sentimente- unele poate mai puternice decat altele, traiesti. Si din cand in cand trebuie sa pleci pe un drum doar al tau, doar cu tine, si atunci incepi sa "etichetezi" tot ce ai simtit si ce ai ajuns sa simti, oamenii pe care i-ai iubit si oamenii pe care-i iubesti. Te apuci sa "sortezi" amintirile si sa le pui una cate una in cutii sau pe raft, rescri unele povesti, altora le pui punct si pe unele abia acum le incepi. "Atasezi" raspunsurile la intrebarile pe care le aveai si lasi loc pentru raspunsurile la intrebarile pe care le ai, "lipesti" ceea ce s-a stricat intre timp ca sa le poti pune la locul lor si desigur "conturezi" urmatoarele vise. Cauti in "arhiva" si aranjezi sentimentele de care ai avut parte in ultimul timp, ca sa faci loc pe raft.
Cam cu asta te ocupi cand pornesti la drum cu tine, pentru ca doar tu poti sa rezolvi astea, nimeni altcineva, si merita, merita cand ajungi sa dai de poteci ce pot fi parcurse impreuna! Abia atunci reusesti sa intelegi cat de dator iti esti sa te regasesti- si e frumos.