2 august 2011

*We are everything that you were too afraid to be

Încă o lună, prea puţin timp rămas. Când dracu a trecut vara? Adevaru' e că de câţiva ani încoace timpu' parcă a luat-o razna, saptămânile trec incredibil de repede, şi anii, ăia nici nu mai ştii când naiba au trecut şi numa' te trezeşti într-o dimineaţa vai de capu' tău şi vezi că ai îmbătrânit ca dracu de tare, că ai familie, serviciu, şi nişte plozi care deja se mută la casele lor pentru că şi ei la randul lor au copii. Şi parcă simţi cum ceru' începe să se crape şi îţi pică în cap, şi nicidecum bucăţică cu bucaţică, de fapt cred că dacă ar putea ar cadea tot deodată fără să te avertizeze înainte pentru că nimeni nu te anunţă că diferenţa dintre copilul care merge la gradi şi tu adolescentul e o linie atât de subţire, o linie atât de fină încât abia o vezi şi te miri de ce cristos asa dintr-odată toată lumea pune atâta presiune şi responsabilitate pe umerii tăi. Dar lăsând la o parte faptu' că o să ajungem nişte boşorogi stafidiţi de vai mama lor, eu cred că vom fi cei tari părinţi-bunici- pentru că străbunici e deja vis, hai ziceţi mersi dacă prindeţi 60 de ani. Noi suntem cei care au adunat cele mai multe vise, cei care au devenit oameni mari pe nesimţite, cei care deşi uneori şi-ar dori să fie iar copii, reuşesc să fie fericiţi, chiar fericiţi pentru că ei au ştiut că nu a zis nimeni că va fi uşor, şi în fond tot răul spre bine.

Dar hai să revin la vară. Hai să revin la pauza de fericire, la zâmbete, râsete, la ceştile de cafea, pachetele de ţigari, prietenii vechi dar şi cei pe care abia i-ai cunoscut, dimineţile cu soare care nu te lăsau să dormi, plimbările, berile reci, sticlele de Coca-Cola, Cola cu gheaţă şi lămâie, baie în piscină la 12 noaptea şi sutienele de la costumele de baie care pluteau pe langă, cănile, pardon sticlele de apă turnate în cap, terasele pline de oameni, cafelele băute în faţa televizorului în zilele ploioase, şezlongul de pe balcon care stătea doar cum voia el, foile arse şi aruncate de la etaju' 1, nopţile nedormite, sticlele şi dozele de energizante băute, abilitatea de a cânta la karaoke în ciuda faptului că nu ai ureche muzicală, aruncatu' ţigărilor pe geam, filmele de groază care nici măcar nu erau de groază (p.s. hon nici măcar nu ştim cum se termina filmu' ăla), întinsu' pe jos noaptea în mijlocul strazii doar să te uiţi la cer şi să fumezi o ţigară, drumul care părea că se mişcă, ţigarile uitate care ajungeau să se fumeze singure, limonadele cu mentă băute pe nerăsuflate, cântatu' cu căştile în urechi pe stradă 2 melodii total diferite, ţipetele de fericire, mersul prin ploaie, cafelele savurate la ora 10 in Come Back, toate bârfele pe care le-au auzit pereţii ăia, culoare ojei care oscila strict de la roşu deschis la roşu sângeriu sau negru da' mai rar, piramida din pahare de bere, bileţelul de pe spatele bluzei în timpu' concertului (Grasu' XXL) Maria- Ioana, încântată :) felicitările şi zâmbetele aruncate după, băile pe care le primea căţelul, tentativele de a găti mâncare semipreparată, banca din parc care deja ne ştie, barfele matinale şi cele "nocturne", muzica care se auzea în toată casa, plonjările în piscină cu hainele pe noi, inside jokes, diferenţa de temperatură în restu' casei cald, în cameră frig- foarte, covoarele care faceau orice altceva numa' să stea nu, scările care au văzut mai multă cafea decât cănile, oglinda din cameră în faţa căreia ne îngrămădeam, plimbările pe sub Tâmpa cu Chilly, coşu' de gunoi de sub birou plin de chiştoace şi scrum de ţigară, colecţia de brichete, azi una mâine alta, şi căutatu' de brichete roşii în tot oraşul, micile peripeţii şi după telefoanele care sunau de zor, pungile de jeleuri aruncate în toată camera, sticlele de Rienegy de peste tot, sertare, şi unde mai vrei, foile care nu voiau să ardă şi a trebuit să le dai cu fixativ ca să ia foc, melodiile care le puneam pe repeat până ne săturam de ele, a şi deşi sunt nu ştiu câte pahare în cameră noi tot dintr-un singur pahar bem de parcă doar un pahar ai şi atât, alergatu' după autobuz şi băutul cafelei pe fugă, şi dacă tot suntem aici să nu uit de alergatu' de ţigani, schimbatul traseului, ocolitul si multe, multe, multe altele.

Şi încă nu s-a terminat vara.

5 comentarii: