Expozitiunea- buna sau rea, lunga sau scurta, aici incepe pentru toata lumea.
Nu stiu daca le-am multumit intotdeauna pentru prietenia lor, pentru sprijinul si pentru increderea oferita fara niciun fel de asteptare. Dar oricum ar fi, ii respect pe toti cei ce au trecut prin viata mea de-a lungul timpului, pe cei care au ramas, pe cei pe care i-am gonit si pe cei ce au plecat. Fiecare a reusit sa isi lase amprenta pe sufletul meu in felul lui, unii cu mangaieri calde si cu cuvinte frumoase, altii cu rani care in cele din urma s-au cicatrizat. Dar toti mi-au lasat amintiri, zambete si lacrimi, experiente de tot felul, si le multumesc pentru tot. Pentru ca fara ele nu as fi fost omul care sunt azi, fara ele poate nu as fi suferit de optimism si poate nu m-as fi incapatanat sa caut in rau si un bine si cine stie, poate ca nu l-as fi gasit vreodata.
Unii au primit nenumarate sanse, altii niciuna. Unii nu au inteles, altii au reusit sa-mi cunoasca sufletul si gandurile. Pe unii i-am ascultat zile si nopti intregi, iar pe altii doar i-am auzit. Cu unii am comunicat din priviri, iar cu altii am consumat milioane de cuvinte. Oameni de tot felul, cu probleme de zi cu zi, cu griji mai mari sau mai mici. Oameni care mi-au daruit adevarate lectii de viata. Oameni alaturi de care am plans in momentele grele, alaturi de care am ras pana la lacrimi si dureri de burta. Oameni cu care am impartit sute de povesti, cu care am baut zeci de cafele si ceaiuri si am ars pachete intregi de tigari. Oamenii cu care am facut tampenii si alaturi de care am invatat ce-i prietenia, ce-i iubirea, ce-s sentimentele. Oamenii pe care i-am inteles si care m-au inteles. Oameni frumosi in felul lor. Si le multumesc acum, chiar daca mai mergem sau nu pe acelasi drum, le sunt recunoscatoare pentru tot si pentru toate. Amintiri la care nu as renunta niciodata.
Cred ca asta e important, sa fii multumit de ceea ce ai. Sa fii fericit si sa te bucuri pentru ceea ce ai primit. Sa accepti ca nu intotdeauna ajungi unde vrei, ci unde e nevoie de tine. Sa stii sa aplauzi la timp ceea ce e de aplaudat. Sa plangi cand simti nevoia, sa razi chiar si de ce-ti amintesti. Sa spui ceea ce ai de spus la momentul potrivit. Sa iti infrunti frica si sa risti. Sa fi al naibii de fericit pentru ocaziile pe care le-ai avut, oamenii pe care i-ai cunoscut si amintirile si lectiile pe care le-ai castigat. Sa daruiesti zambete si amintiri, sa lasi in urma ta povesti frumoase. Asta e tot ce conteaza. Ce poti sa le daruiesti oamenilor si cum primesti ceea ce iti este dat.
Finalul- fie el unul fericit sau trist, aici se termina pentru unii.
For what it’s worth it’s never too late, or in my case too early, to be whoever you want to be. There’s no time limit. Start whenever you want. You can change or stay the same. There are no rules to this thing. We can make the best or the worst of it. I hope you make the best of it. I hope you see things that startle you. I hope you feel things you never felt before. I hope you meet people who have a different point of view. I hope you live a life you’re proud of, and if you’re not, I hope you have the courage to start all over again.
