Pe atunci era altfel, oamenii erau fericiti in simplitatea lor, nu aveau prea multe, dar tot ce aveau era al lor si pretuiau, pe atunci nu pomeneau de divort dinainte sa se casatoareasca, si poate pe atunci exista iubire adevarata, suflete pereche, si dragoste capabila sa treaca peste orice. Nu aveau nevoie de mult, credeau in ceva, aveau speranta si isi doreau un viitor mai bun pentru copiii lor, cat de bun s-a dovedit a fi, nu stiu. Pe atunci oamenii conduceau lumea, nu tehnologia, informatia nu era la un click distanta, sarbatorile erau petrecute in familie si pe atunci oamenii mai trimiteau scrisori. Sexul, nu era doar un act al placerii, ci si un gest al iubirii, era un lucru intim. Prieteniile nu se rezumau doar la iesit in oras. Oamenii nu erau superficiali.
As minti daca as spune ca as renunta la ce am acum. Stiu, evolutia este un lucru firesc, este in natura umana, dar societatea evolueaza gresit, primeaza superficialitatea, conditia mediocra, se premiaza esenta aparenta omului, aplaudam asa zisii oameni mari, si ii sustinem pe cei ce sunt cel mai sus. Dorinta de a face ceva corect este considerata un handicap, sanctiuniile sunt suportate de o anumita clasa. Avem drepturi, dar nu prea stim care sunt. Fericirea se rezuma la masini, sex, haine, bijuterii, droguri si bani. Sentimentele sunt ascunse in spatele unor masti mult prea banale, toti iubesc, cu totii au iubit, toti sunt fericiti, cu totii au suferit. Unii cred in iubire, altii o considera un atasament. Copiii sunt facuti de dragul de a prelungi o casnicie. Educatia este ceva irelevant, respectul si-a pierdut statutul de pe vremuri, intelegerea este ceva atat de supraapreciat, sinceritatea are o forma falsa, fericirea este un rezumat al unui trecut glorios , credinta este un lucru de mult apus, speranta abia isi mai are rostul in dictionar, si in ceea ce priveste relatiile, sunt niste simple impartasiri ale unor momente, timpul este ca intotdeauna vesnic, mai putin timpul nostru.
Eu cred ca inca exista oameni cinstiti, oameni cu tarie de caracter si cu coloana vertebrala. Eu stiu ca undeva credinta mai exista, speranta nu a disparut complet si oamenii inca nu s-au transformat in niste simple masinarii. Eu cred ca mai exista oameni cu adevarat fericiti, iubire adevarata si sentimente si cuvinte frumoase pentru a descrie fiintele umane. Eu cred ca orice apus isi are rasaritul. Eu pun pret pe relatii, eu inca cred in iubire, in oameni cu sufletul frumos. Superficialitatea poate fi inlocuita oricand, intelegerea poate reveni la statutul ei initial, impreuna cu respectul. Educatia chiar conteaza si fercirea exista cu adevarat.
Refuz sa cred ca ne-am pierdut de tot.
